Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Dinamoviștii nu s-au hotărât nici acum dacă echipa ce, scriptic, se numește FC FCSB este Steaua sau nu, pentru că în funcție de cum de context, apelează la una dintre cele două opțiuni. Când e rost de ironie, titulatura formată exclusiv din inițiale e preferata. Totuși, când discuțiile sunt mai serioase, echipa lui Becali redevine din nou ce a fost până în 2003, adică Steaua.
E sâmbătă seara, iar dinamoviștii sunt serioși. În primul rând, pentru că azi se împlinesc 19 ani de când monumentul de seriozitate numit Cătălin Hîldan a schimbat statutul de căpitan al lui Dinamo cu cel de legendă al întregii suflări roș-albe. Apoi, pentru că oricând văd roș-albastru în fața ochilor, „câinii” devin câini adevărați și nu mai e loc de glume.
Ciobotariu s-a făcut mare în atac și mic în apărare
Ioan Filip e primul care își arată colții, îl ia pe sus pe Vînă și primește cartonașul galben de la Istvan Kovacs (2) , o mișcare pe care arbitrul din Carei o va repeta de prea multe ori pe parcursul serii. Prima ocazie apare imediat și e a gazdelor. Florinel Coman face ce a învățat, adică preia o minge pusă de Popescu, intră în centru și trimite un șut puternic ce îl remarcă pe Piscitelli.
Dinamoviștii își însușesc avertismentul și realizează că nu pot să supraviețuiască dacă rămân închiși în propria jumătate, așa că dau tonul atacurilor. Moldoveanu reia acrobatic o minge venită de pe partea stângă, Cristea blochează, iar Ciobotariu îl ia la țintă pe Bălgrădean care a apărat colțul scurt cu prețul unui corner. Iar cornerul vine cu dobândă pentru dinamoviști, pentru că centrarea lui Nistor este reluată exelent de același Ciobotariu care a reușit să se debaraseze de marcajul lui Oaidă și deschide scorul (9).
Coman e profesorul
Roș-albaștrii sunt acum obligați să atace, iar Tănase îl pune din nou la treabă pe Piscitelli după o insinuare prin spatele lui Popescu, dar italianul e unde trebuie și reține cu emoții (14). Coman a arătat de ce e jucătorul cu cea mai bună cotă din echipa lui Vintilă și i-a provocat coșmar după coșmar lui Ciobotariu, iar după ce scapă de marcajul dinamovistului trimite un nou șut excelent, cu pământul, dar Piscitelli e în zi mare.
Ce ziceam de Coman? Da, tot el! După o fază construită de Panțâru și Tănase, mingea ajunge în centrul careului la șeptarul stelist care, și cu puțin noroc, pătrunde printre trei dinamoviști, iar șutul său din câțiva metri nu-i mai dă nicio șansă lui Piscitelli (28).
Galeria lui Dinamo, provcată de același Coman, își arată și fața mai întunecată și începe să arunce din plămânii care deseori fac minuni cu dejecții cu tentă rasistă și xenofobă. Istvan Kovacs, vizat și el, decide întreruperea jocului și trimite jucătorii la vestiare pentru o pauză inopinată.
Cu VAR, Dinamo avea penalty
Șapte minute de așteptare și jocul se reia. Aceeași energie a dinamoviștilor, care cu puțin timp înainte de pauză sunt la un pas să dea lovitura. În minutul 43, Nistor execută lung o lovitură liberă, Montini reia cu capul, iar respingere lui Bălgrădean ajunge la Popescu. Fundașul roș-albilor vrea să trimită înapoi în fața porții, dar mingea se lovește de brațul lui Cristea. VAR-ul ar fi dat penalty, dar Kovacs nu are cum să vadă o astfel de fază, astfel că jocul continuă (43). Trei minute mai târziu, Planic devine îngerul salvator al celor de la FCSB și scoate de două ori de pe linia porții după două lovituri de cap ale acelorași Mihai Popescu și Montini.
La pauză, Gigi Bec… pardon, Vintilă schimbă liniile. Intră Popa și Gnohere, ies Vînă și Man, iar terenul începe să se încline spre poarta lui Piscitelli. Și nu e o figură de stil menită să ilustreze gabaritul depășit al celor doi fotbaliști, pentru că asta poate vedea oricine, ci una care să sintetizeze realitatea fotbalistică din teren. Asta pentru că Popa, cu kilograme sau nu, a făcut ravagii pe partea dreapta. Încă din primul minut al reprizei secunde, „Motoreta” se furișează în spatele apărării dinamoviste și îl întinde din nou pe suprasolicitatul Piscitelli (46). Cinci minute mai târziu, același Popa îl amețește pe Corbu până îl pune în fund, dar centrarea sa este blocată în extremis (51).
N-au vrut, dar au putut să facă egal
Semnalul a fost perceput iar pozitiv de dinamoviști, care reacționează repede. Nistor conduce bine o acțiune, așa cum a făcut pe tot parcursul partidei cu echipa sa, îl deschide pe Moldoveanu, care odată intrat în careu îi pune mingea pe tavă lui Montini. La câțiva metri de poartă, italianul pare să aibă de îndeplinit doar simpla formalitate a golului, dar Cristea apare de nicăieri și blochează incredibil (55). E clar că FCSB e acum în controlul partidei, dar echipa lui Uhrin continuă să le dea emoții gazdelor pe contre, iar Neicuțescu irosește din nou o șansă bună atunci când, la zece metri de poartă alege să atingă mingea de prea multe ori în loc să șuteze, astfel că ocazia se transformă într-un șut ratat (67).
Pentru că un punct e mai bun decât niciunul, ambele echipe preferă să mai scadă o viteză și să joace cartea prudenței. Dinamo, care a consumat multă energie în prima parte alergând după mingea plimbată inteligent de roș-albaștri preferă să se apare. Astfel că până la final ar mai fi de notat doar o nouă intervenție bună a lui Piscitelli, omul meciului pentru roș-albi, la o lovitură liberă executată inteligent la colțul scurt de Coman, omul partidei (90+1).
Se termină 1-1 și ambele echipe au la ce să se gândească în noaptea asta. Puteau mai mult, cu siguranță, dar au creat măcar un spectacol demn ziua în care s-a jucat și de titulatura pe care lumea a început s-o spună cu jumătate de gură: derby.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER