INTERVIU | Adrian Bumbescu, mărturisiri în ziua în care Florin Halagian a încetat din viață: „Îi datorez multe”. Povești memorabile cu „Armeanul”: poker în cantonament, bere pentru jucători și misiunea imposibilă cu Gicu Dobrin

Florin Halagian a încetat din viață luni, 12 august, la vârsta de 80 de ani. Vestea a „zguduit” tot fotbalul românesc, „Armeanul” fiind unul dintre personajele din fotbalul nostru, care astăzi se zbate în anonimat, dând „din coate” pentru a trimite o echipă în grupele unei competiții europene.

Unul dintre cei mai mari antrenori din România își dădea ultima suflare în timp ce românii răsuflau ușurați pentru că au scăpat de Honved Budapesta și Alashkert, privind cu teamă către Mlada Boleslav și cu capul plecat în fața unor echipe precum AEK Atena și Celtic. Halagian ne părăsește și lasă în urmă o moștenire bogată. Este și probabil va fi mult timp cel mai mare antrenor din istoria lui FC Argeș, clubul din Trivale reușind să cucerească ambele titluri din istoria clubului sub comanda sa.  

Nu a plecat cu „mâna goală” nici de la Dinamo, reușind să pună un trofeu în vitrina prăfuită astăzi a clubului din „Ștefan cel Mare”. La Steaua a stat puțin, șapte meciuri, fiind demis chiar și neînvins, cu șapte victorii consecutive. A reușit, însă, să formeze o echipă puternică, „ochind” câțiva jucători cu nume sonere în ziua de astăzi. Adrian Bumbescu (59 de ani) a fost contactat de reporterul ProSport în ziua în care Florin Halagian a încetat din viață și nu a stat foarte mult pe gânduri. A povestit pe larg câteva episoade memorabile cu omul care l-a adus în Ghencea de la FC Olt Scornicești.

Florin Halagian, dublu campion cu FC Argeș

ProSport: Bună ziua, domnule Bumbescu! Nu știu dacă ați auzit, dar astăzi a încetat din viață Florin Halagian.
Adrian Bumbescu: Da, am auzit. Dumnezeu să-l ierte…

Dumneavoastră ați colaborat cu dânsul. Care este prima amintire cu Florin Halagian?
L-am cunoscut la Scornicești. Am jucat ani de zile sub comanda lui. După ce l-a dat afară pe Șoarece (n.r. – Gheorghe Șoarece), eu am fost căpitan de echipă. Am fost căpitan la 23 de ani, la Scornicești. Un meseriaș, un om extraordinar. Țin minte că era Gicu Dobrin la Târgoviște și eu căpitan de echipă la Scornicești. Ne zice nea Florin (n.r. – Florin Halagian) la ședința jocului: Bumbi, tu stai lângă Dobrin. Să-l marchezi, să nu facă nimic! Îi zic eu: ‘Stai, bre, el joacă mijlocaș, eu fundaș.’, ‘Nu! Stai lângă el!’.

A început jocul. Trec 10, 15, 20 de minute și îmi spune Dobrin: „Ce faci, mă?”. Și îi spun „Ce să fac, nea Gicule, uite, te marchez”. M-a dus undeva în zona lui de joc. Și i-am spus „Nea Florine, ce fac până la urmă?” Mi-a spus să stau lângă el, că la pauză am ieșit. Păcat m-a sunat cineva mai devreme. Câți ani avea? 80 sau 81, nu?

80, împliniți în luna martie.
Păcat. El m-a adus la Steaua. Îi datorez foarte mult, cu el am colaborat foarte mult. Mulți nu vor să se audă. El i-a adus pe Boloni, pe Bărbulescu, pe Radu II. Jumătate de echipă, el a adus-o și l-au dat afară după șapte etape, după șapte victorii.

Gloria Bistrița, ultima echipă antrenată de Halagian, în 2011

Era atât de drastic cum se spune?
Nu putea să fie un caracter ca Gicu Dobrin sau ca mine, să fie drastic. Eram odată la Scornicești și stătusem vreo două săptămâni în cantonament. Eram căpitan de echipă și m-am dus să-i spun că vor și băieții o bere. A spus „nu vă dau nicio bere!”. M-am ridicat eu și m-am dus singur și mi-a spus „hai, mă, că te duc cu mașina. Iei un carton de bere, luăm un bax de bere și dai la toată echipa”. Era un om deosebit.

Avem astăzi un antrenor ca Florin Halagian?
*tăcere lungă*

Sau o să mai avem?
S-au schimbat! S-au schimbat mulți… El se zbătea mult pentru jucători, să avem prime de joc. De exemplu, făcuse un caiețel pe care-l dădea la căpitanul de echipă și spunea „Băi, astăzi avem în deplasare. Jucăm cu el 100 de lei sau 200 de lei” Cum erau banii atunci Dacă o să câștigăm sau facem meci nul în deplasare, îți dau dublă. Dacă pierdeam, lua el banii. Asta era un pariu cu el, asta făceam. Serios! Jucam și Poker cu el în cantonamente. Și în mașină jucam cu el poker. Venea de la echipa mare a lui FC Argeș. Păcat!

CITEȘTE ȘI: Povești cu Halagian. De la titlul smuls lui Dinamo, la marea echipă a Stelei din 1986, apoi la Cooperativă și Chicago Bulls! Caramavrov scrie despre omul cu rucsacul invizibil

Da, foarte mare păcat.
Nu ne iartă nimeni cu vârsta. Vârsta nu iartă pe nimeni. E păcat că mai avea de trăit. Acum câteva săptămâni am vorbit cu el la telefon, eu și cu Radu Troi, colegul meu de la CSA. Am zis ‘hai să sunăm la nea Florin, să vedem ce mai face’. Mi-a luat banii odată la poker și mi-a zis „papagale”. A vorbit și Troi acum o săptămână sau două. A spus că e bine și ne-a întrebat când trecem pe la el să-l vedem. A spus ‘Veniți, vă aștept cu mare drag’. I-am spus că ne hotărâm și-l sunăm, să ne spună adresa. Îl sunam și îi spuneam „Sunt eu, Bumbescu! Mi-ai zis ‘Papagalu” când mi-ai luat banii la poker”. Și râdea.

FC Argeș, FC Olt, Steaua București, Universitatea Craiova, Victoria București, Dinamo București, FC Inter Sibiu, FC Național, FCM Bacău, FC Brașov, Ceahlăul Piatra Neamț, CS Mioveni și Gloria Bistrița sunt echipele din CV-ul lui Halagian. De asemenea, acesta a pregătit și echipa naționala Olimpică a României și pe cea de tineret.