Starea actuală a lui Dinamo e ilustrată perfect de agitația din Copou. Părăsite deocamdată de studenții care populează masiv capitala Moldovei, dealurile Iașului se văd animate de venirea echipei din București. Spectatorii vin, simt că Dinamo lasă sânge, au curiozitatea de a vedea dacă scapă gazela rănită de hiena înfometată, e apetitul morbid pentru sunetul de os sfărâmat între colți. Și poftele le sunt răsplătite.
Trei acțiuni ofensive rapide în primele cinci minute, una dintre ele fiind bara lui Andrei Cristea. E asediu la poarta lui Straton, totul arată de parcă e un amical al Iașului cu o echipă de amatori din localitatea în care moldovenii își fac pregătirea de vară. Apărarea bucureștenilor e comică, un comic permis într-o lume în care Louis CK sau Eddie Griffin au devenit… tabu. Comic cu înjurături și aluzii. Și după primele 20 de minute în care Moura, Klimavicius, Ciobotariu și Sin își dau dovada incompetenței vine una dintre cele mai normale deschideri de scor. După un șir de faze în careul oaspeților, Breeveld vine și pune capul la centrarea lui Cristea de pe stânga, totul cu largul concurs al lui Sin. Iar asta nu e tot, greșelile colosale continuă, Hațiegan e lăsat de Ciobotariu să centreze, iar mingea e împinsă în poartă de Horșia. E 2-0 după jumătate de oră, iar Dinamo e nicăieri. Un singur moment de relaxare defensivă are Iașul, însă nici Popa nu se așteaptă să fie lăsat atât de singur în careu, se grăbește inutil și trage fix în Rusu.
Noi sensuri impotenței sportive
„New Dinamo”, ceea ce oficialii bucureștenilor le repetă sezon de sezon, intră tot la capitolul glume proaste. E un nou fake Dinamo, o copie nereușită, făcută pe vapor, a echipei care și-a dus istoria în fruntea fotbalului românesc până să încapă pe mâinile samsarilor. Prin apărarea „câinilor” se trece ca printr-un gard știrb, iar pasa lui Cristea ajunge la Platini și îl lasă pe acesta singur cu Straton. Ieșit la întâmpinare, portarul e depășit ușor, dar fotbalistul gazdelor se încurcă inexplicabil, e blocat de Sin și ratează cu poarta goală.
Partida curge spre un deznodământ așteptat, perfect justificat de modul în care arată echipele. Dinamo se apropie rar de poarta lui Rusu și, când o face, soluțiile sunt șuturile modeste de la distanță. De partea cealaltă, elevii lui Mihai Teja au posesia, pasează bine, reușesc să spargă ușor liniile bucureștenilor și ratează pe bandă rulantă. Finalul aduce o liniște, gazdele sunt cu motoarele la ralanti, iar Dinamo dă noi sensuri impotenței sportive. Victoria aduce primul loc moldovenilor, fie el și temporar, în timp ce pentru Dinamo subsolul clasamentului tinde să devină o constantă.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER