Darksiders III Review: apocalipsă cu buget redus

Istoria seriei Darksiders nu a fost cea mai fericită: primele două titluri, deși considerate foarte reușite de către fani, nu au reușit să devină succesele financiare la care spera THQ, contribuind astfel la decăderea companiei și, într-un final, la închiderea fostului publisher. Din fericire, unele dintre rămășițele vechiului THQ s-au dovedit interesante pentru alți jucători din industrie, licența Darksiders ajungând în curtea celor de la Nordic Games (împreună cu titulatura THQ, folosită acum în denumirea actuală a companiei: THQ Nordic). Din păcate, actualul publisher nu dispune de resursele financiare pe care le avea vechiul THQ în vremurile sale bune, proaspăt lansatul Darksiders III reflectând aceste lipsuri.

Dacă în primul joc al seriei am avut ocazia să-l acompaniem pe War în aventura sa printre ruinele unui Pământ cucerit de nemiloșii demoni, iar în al doilea Darksiders i-am purtat pașii lui Death prin mai multe tărâmuri pentru a demonstra nevinovația fratelui său, Darksiders III ne face cunoștință, de această dată, cu Fury, cel de-al treilea călăreț al Apocalipsei. Anumite fețe cunoscute din primele două jocuri ale seriei își fac apariția și aici, aducându-și aportul la dezvoltarea firului narativ, destul de neglijat în Darksiders II.

După presupusa trădare a lui War și declanșarea prematură a Apocalipsei, cele șapte păcate (reprezentate de niște ființe parcă ivite din coșmaruri) se regăsesc în libertate pe Pământ, Fury fiind însărcinată cu eliminarea acestora. Astfel, în ceea ce privește povestea, Darksiders III se încadrează bine în cronologia seriei, noul studio producător Gunfire Games (format în mare parte din membrii echipei realizatoare originale de la Vigil Games) achitându-se cu brio de acest aspect al jocului.

Din păcate, Gunfire Games are o echipă mult mai puțin numeroasă, iar bugetul pus la dispoziție pentru acest joc a fost mult mai mic decât în cazurile primele două titluri ale seriei. Inevitabil, astfel, au apărut și compromisurile. Unul dintre acestea este reprezentat de dimensiunea oarecum restrânsă a mediului de joc în care are loc acțiunea din Darksiders III. Structural, jocul se aseamănă mai mult cu primul Darksiders, cu un singur „tărâm”, plasat pe Pământul recent invidat de forțele Raiului și ale Iadului, împărțit în mai „sectoare” interconectate, fiecare cu propriul tip de decor specific (urban, vulcanic, gotic, subacvatic etc.). Accesul în anumite arii este condiționat de dobândirea unor puteri, întocmai ca în primul titlu din serie.

Pe parcursul aventurii sale, Fury va dobândi patru astfel de puteri, denumite Hallows în universul Darksiders. Pe lângă abilitățile suplimentare conferite de aceste Hallows (Flame, Storm, Force și Stasis), fiecare aduce și câte o armă nouă în arsenalul eroinei, alături de biciurile sale inițiale. De altfel, componenta de RPG a jocului, atât de stufoasă în Darksiders II, a fost redusă la minimul necesar, noul Darksiders eliminând astfel goana după echipamente și arme noi, precum și grinding-ul specific.

Lucrurile sunt mult mai simple acum: inamicii doborâți conferă suflete ce pot fi transformate, prin intermediul vechiului „amic” Vulgrim, în ability points, care, la rândul lor, pot fi investite în trei caracteristici principale: viață, eficiență a atacurilor fizice și magie, ultima fiind folosită de contraatacuri (echivă reușită, urmată imediat de un atac normal) și lovituri speciale. De asemenea, prin intermediul anumitor resurse găsite prin lumea de joc, Fury își poate îmbunătăți armele și le poate echipa cu enhancements, ce pot fi, la rândul lor, upgradate. Per total, îmbrățișarea acestor mecanici simplificate este de bun augur, lăsând jucătorul să se concentreze la acțiunea și povestea propriu-zise, fără a-i încărca memoria cu lucruri cvasi-inutile.

Deși ajunsă la al treilea joc, seria Darksiders nu s-a remarcat niciodată prin originalitate, primul titlu fiind acuzat că ar copia formula din The Legend of Zelda, în timp ce al doilea împrumuta fără rușine loot-ul și gestiunea inventarului din action RPG-uri de tipul Diablo. Ei bine, Darksiders III nu face excepție de la „tradiția” seriei, adoptând foarte multe elemente de la titlurile seriei Dark Souls. Poate prea multe. Acum luptele sunt de-a dreptul necruțătoare, chiar și inamicii mai pirpirii fiind capabili să o doboare pe Fury din doar câteva lovituri bine plasate. Caz în care, câteodată, ești nevoit să parcurgi din nou porțiuni însemnate din drum, monștrii deja uciși fiind readuși la viață.

Însă, în timp ce titlurile Dark Souls erau foarte finisate în ceea ce privește șansele oferite jucătorului pentru a supraviețui nivelului de dificultate sporit al jocului, Darksiders III este mult mai stângaci din acest punct de vedere. Checkpoint-urile sunt câteodată prost plasate, scurtăturile ce facilitează progresul în cazul în care ai murit și trebuie să „reiei nivelul” mult mai rare, iar unele confruntări aprope imposibile, chiar și pe nivelul mediu de dificultate. În plus, pe parcursul jocului își vor face apariția și câteva momente, pe cât de confuze, pe atât de frustrante, în care pur și simplu mori de prea multe ori fără să înțelegi ce trebuie să faci pentru a progresa.

Adăugați la acestea și faptul că versiunile pentru console ale jocului rulează destul de instabil, cu un framerate maxim de 30 de cadre pe secundă și cu numeroase sacadări (mai ales când jocul încarcă în fundal următoarea arie spre care te deplasezi) și obțineți imaginea un titlu isuficient de bine/mult testat de echipa care a oferit acest serviciu pentru THQ Nordic și Gunfire Games. Nici măcar reducerea nivelului de dificultate la cea mai joasă valoare (Story) nu elimină momentele frustrante, unele lupte fiind în continuare mult prea dificile, în timp ce elementele contraintuitive de design al nivelurilor nici măcar nu sunt afectate de această schimbare.

Măcar problemele de ordin tehnic nu reprezintă un inconvenient atât de mare în cazul versiunii pentru PC a jocului, Darksiders III urcând la 60 de cadre pe secundă în acest caz. Dar și aici unii utilizatori se plâng de crash-uri si pierderea salvărilor. Pe PlayStation 4 Pro nu am întâlnit acest gen de bug-uri, cel mai grav neajuns, pe lângă framerate-ul insuficient, fiind întreruperea completă a sunetului într-o instanță, rezolvată însă prin închiderea și repornirea jocului.

Această lipsă de testare și finisare este, de departe, cel mai mare minus al lui Darksiders III, coroborat cu prețul cam mare pentru un produs ale cărui valori de producție nu se ridică la cel mai înalt standard (lucru recunoscut, de altfel, și de către producători). Și totuși, sunt atât de multe lucruri bine realizate în Darksiders III, în evidență ieșind secvențele cinematice, vocile excelente ale personajelor și design-ul reușit al creaturilor ce întruchipează cele șapte păcate. Astfel, în ciuda problemelor evidente, cele 15 – 20 de ore ale jocului reprezintă, până la urmă, o experiență plăcută, ba chiar de neratat pentru fanii împătimiți ai seriei Darksiders.

Totuși, având în vedere starea actuală a jocului, pur și simplu nu putem recomanda Darksiders III pentru o achiziție imediată. Mai bine mai așteptați până când îi scade prețul, iar producătorii au răgazul necesar pentru a lansa patch-uri capabile să corecteze neajunsurile tehnice din Darksiders III și, de ce nu, să ajusteze nivelul de dificultate mult prea exagerat.