Call of Cthulhu Preview: altceva decât ne-am fi așteptat?

Nu știu câți își mai aduc aminte de Call of Cthulhu: Dark Corners of The Earth, dar, pentru autorul acestui articol, jocul lansat de Bethesda în 2005, alături de ceva mai vechiul Clive Barker”s Undying, rămân poate cele mai atmosferice titluri horror prezentate dintr-o perspectivă first person. Așadar, este lesne să vă închipuiți valul de entuziasm care m-a lovit atunci când am aflat ca publisher-ul Focus Home Interactive urmează să lanseze un nou joc Call of Cthulhu.

Totuși fanii adaptărilor după scrierile lui H.P. Lovecraft ar trebui să fie temperați în așteptări, nici Focus Home Interactive, și nici studioul producător Cyanide nefiind reprezentanți de top ai domeniilor în care activează. Printre rezultatele recente ale colaborării dintre cele două companii se numără RPG-ul Game of Thrones sau cele două titluri ale seriei Styx (Master of Shadows și Shards of Darkness), realizări oarecum decente, însă departe de ceea ce am putea numi jocuri AAA. Nu trebuie omis nici faptul că noul titlu Call of Cthulhu este un joc licențiat, ce încearcă să reproducă feeling-ul și regulile RPG-ului pen and paper omonim (realizat de renumitul Sandy Petersen și publicat de Chaosium Inc.).

Așadar, realitatea „din teren” oferită de noul titlu Call of Cthulhu s-ar putea să fie destul de diferită de pretențiile celor care așteptau un nou Dark Corners of The Earth. Și, într-o oarecare măsură, chiar este, lucru de care ne-am convins încercând o versiune preliminară a jocului, pusă la dispoziție de Focus Home Interactive tocmai pentru realizarea acestui preview. Din fericire, în acest caz, „diferit” nu înseamnă neapărat slab.

Deși oferea elemente de aventură sau stealth, Dark Corners of The Earth putea fi considerat, la bază, un shooter, ce-i drept mai puțin convențional pentru vremea sa. Ei bine, noul Call of Cthulhu pare mai degrabă un adventure point and click „deghizat în straie 3D” și prezentat din perspectivă first person. Astfel, chiar dacă în lista de comenzi există un buton dedicat acțiunii „Shoot”, în primele patru capitole ale poveștii (pe care am avut ocazia să le încercăm în această versiune de preview), însumând aproximativ 2-3 ore de joc, nu am avut parte de nicio secvență „de acțiune”.

Să o luăm însă cu începutul: startul jocului ne face cunoștință cu Edward Pierce, un detectiv particular din Boston, eroul acestei noi aventuri. Pierce are probleme atât cu trecutul său zbuciumat, fiind încă bântuit de ororile războiului prin care a trecut (pe care încearcă cu disperare să le înece în alcool), dar și din cauza lipsei de cazuri, agenția de detectivi pentru care lucrează amenințându-l cu retragerea licenței. În acest moment se va face simțită prima influență clară a RPG-ului pen and paper ce stă la baza acestui joc: utilizatorii pot personaliza anumite caracteristici ale lui Pierce, investind CP (character points) în categorii precum forța sa fizică, abilitatea conversațională, capabilitatea de a descoperi obiecte și locuri ascunse etc.

Odată cu progresul în poveste, jucătorul va primi mai multe astfel de CP, pe care le va putea investi după cum crede de cuviință. Există și două categorii speciale – ocultismul și cunoștințele de ordin medical – ce vor putea fi îmbunătățite doar prin găsirea anumitor obiecte pe parcursul jocului, cum ar fi cărți de studiu sau relicve oculte. Revenind la situația delicată a lui Pierce, acesta este nevoit sa accepte un caz ciudat, călătorind pe obscura insulă Darkwater pentru a investiga un incendiu misterios, în care și-au pierdut viețile membrii uneia dintre cele mai influente familii din zonă.

De aici, jocul se transformă într-o veritabilă vânătoare de indicii, explorarea mediului înconjurător fiind punctată de dialoguri extinse cu diferite personaje, mai mult sau mai puțin importante pentru viitoarea desfășurare a poveștii. În funcție de abilitățile în care ai investit CP, vor fi deblocate anumite opțiuni de discuție capabile fie să îi ușureze sarcina lui Pierce, fie să îi pună și alte bețe în roate. Examinarea atentă a indiciilor (folosind câteodată și surse de lumină artificiale, precum bricheta protagonistului sau felinare) joacă de asemenea un rol determinant, existând instanțe în care detectivul trăiește un soi de flashback-uri, care îl ajută să-și dea seama ce s-a întâmplat cu adevărat în anumite situații. Astfel, în funcție de alegerile și decoperirile făcute, nu de puține ori își fac apariția mai multe posibilități de a progresa, un lucru de apreciat pentru un astfel de joc. Rămâne de văzut dacă aceste decizii vor avea și consecințe mai târziu în cadrul poveștii și dacă vor fi capabile să altereze în mod dramatic firul narativ.

Așadar, drept un soi de concluzie preliminară, dacă vă așteptați la un titlu axat pe acțiune, cu numeroase momente tensionate, noul Call of Cthulhu nu pare să fie ceea ce căutați. Sigur, există și câteva momente mai alerte, însă, în proporție de 95%, cele patru capitole de început, după cum am mai zis, sunt abordate fix ca într-un joc adventure clasic. Formulă care, personal, îmi surâde, cu condiția imperativă ca povestea să evolueze într-o direcție satisfăcătoare.

Mai puțin încântătoare, în această ediție preliminara menită pentru preview-uri, este latura tehnică a jocului. Precum mai vechile creații ale studioului, Cyanide folosește Unreal Engine și pentru noul Call of Cthlulhu, rezultatele fiind… inconsistente, să zicem. Pe de-o parte, atmosfera și stilul artistic sunt fix ce te-ai aștepta de la un astfel de titlu, o puternică tentă verzuie oferindu-i jocului un aspect vizual potrivit cu tematica sa. Pe de altă parte, reproducerea personajelor și, în special, animațiile acestora sunt capabile să-ți amintească, în mod constant, că în nici un caz nu ai de-a face cu vreun joc realizat cu ajutorul unui buget generos. Măcar vocile acestor interlocutori sunt decente.

Dacă aceste aspecte rămân oarecum bătute-n cuie, nemaifiind timp suficient pentru schimbarea lor până la apariția jocului (programată pentru 30 octombrie 2018), îmi fac speranțe că Cyanide va acorda totuși un pic mai multă atenție altor stângăcii din această ediție de preview, mult mai ușor de corectat, cel puțin în teorie. Spre exemplu, interfața, vizibil realizată pentru controllere, nu este perfect adaptată pentru tastatură, controlul anumitor meniuri realizându-se cu ajutorul unor butoane puțin spus exotice.

De asemenea, la acest moment, suportul pentru monitoarele ultrawide nu este implementat corect, jocul eliminând marginile superioare și inferioare ale câmpului de vedere în loc să-l extindă în laterale. În aceste condiții, am fost forțați să parcurgem întreaga sesiune de preview în mod windowed, folosind tradiționala rezoluție 1920×1080. Măcar nu am întâmpinat nicio problemă de framerate, lucru așteptat având în vedere că am testat jocul folosind un GeForce GTX 1080Ti.

În ciuda abordării oarecum diferite de așteptările inițiale și a evidentelor neajunsuri tehnice, aș fi ipocrit să afirm că porțiunea din joc pe care am avut ocazia să o încerc nu mi-a plăcut și nu m-a ținut lipit de monitor. Dar sunt foarte conștient că nu toți vor aprecia direcția de gameplay aleasă de producători, iar lipsa de finisare, la nivel vizual, nu va servi nici ea cauzei jocului. Până la urmă însă, doar firul narativ din noul Call of Cthulhu va decide dacă creația celor de la Cyanide merită să-și găsească un loc pe rafturile pasionaților de aventură și horror sau dacă se va pierde în valul de submediocritate caracteristic jocurilor licențiate.