Croația este cea mai frumoasă echipă de la acest Campionat Mondial, chiar dacă a pierdut drastic finala contra Franței, 2-4.
Croația a jucat fotbal de la început până la sfârșit la acest turneu final, cu aceeași ardoare, cu aceeași inimă ieșită din piept, cu același suflet mare. Vida, Rakitic, Mandzukic, Rebic și ceilalți luptători din legiunea croată s-au aruncat meci de meci în tranșee, au rupt gazonul din Rusia, au alergat ca niște maratoniști, au crezut mereu în șansa lor, în victorie și calificare și chiar în câștigarea titlului mondial.
Ar fi fost prea frumos ca această țară de 4 milioane de locuitori să devină cea mai bună din lume. Ar fi fost ca într-o poveste, ca într-o minune, ca într-un vis, în care croații au crezut de la copiii la bătrâni. Pentru că, dacă nu crezi în miracole, nici nu vei avea parte de ele.
Până la urmă, calificarea Croației în finala Campionatului Mondial este un miracol, ținând cont de marile forțe care au plecat devreme acasă, începând cu Germania, continuând cu Argentina și apoi cu Brazilia arlechinului Neymar. Sau ce să mai zicem de Italia, de trei ori campioană mondială, care nici măcar nu a făcut deplasarea în Rusia.
Da, Franța a fost cea mai puternică echipă de la acest turneu final, a avut de toate, a câștigat fără să forțeze primele două meciuri, s-a conservat cu Danemarca și a început să joace din optimi încolo: 4-3 cu Argentina, 2-0 cu Uruguay, 1-0 cu Belgia și acest 4-2 clar cu Croația în finală.
Prea mari acești jucători ai Franței, cu Griezmann și Mbappe strălucitori, cu Varane și Umtiti impunători, cu Matuidi, acest muncitor cu frac, și cu toți ceilalți – excelenți pe posturile lor.
Franța a fost mai tare, dar a avut și noroc la începutul fianlei. Acel autogol al lui Mandzukic și acel henț venit de nicăieri la Perisic, cu vreo trei reluări pe ecranele VAR. „Norocul ține cu cei puternici” a devenit un clișeu, dar e la fel de real ca acum 30 sau 50 de ani.
Nu plânge, Croația! Felicitări, Franța!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER