Florin Caramavrov după Croația – Anglia 2-1. „De ce ei pot, și noi nu?”

De ce croații pot să se califice în finala Campionatului Mondial, iar noi nu mai mergem la un turneu final de 20 de ani? Mă roade întrebarea asta, am un nod în gât când mă gândesc că în 1994 am fost și noi la un vârf de deget al lui Prunea de semifinalele CM, iar acum ne uităm doar la televizor.

De ce noi nu putem? De ce am ajuns aici? De ce ei pot? De ce Croația joacă finala Campionatului Mondial?

Pentru că avem printre noi prea mulți șmecheri, prea mulți hoți, prea mulți baroni și mafioți.

Pentru că noi am păcălit fotbalul și Occidentul după Geneația de Aur. Pentru că impresarii noștri care obținuseră monopolul în materie de transferuri spre marile campionate au dus prea multe gloabe pe bani de cai de rasă. Pentru că acești samsari s-au îmbogățit, și-au construit palate și suite de vile și blocuri, iar cluburile au sărăcit.

Pentru că prietenii noștri croații s-au dezvoltat de jos în sus, pentru că au vândut pe valoare și pe bani mulți. Pentru că mare parte din banii luați de ei din transferuri au fost reinvestiți în fotbal, în infrastructură, în copii și academii, iar banii luați de cluburile noastre s-au evaporat în buzunarele așa-zișilor patroni și ale acestor mafioți despre care am vorbit mai sus.

Pentru că noi ne certăm pe autostrăzi, iar ei chiar le construiesc, pentru că noi ne batem joc de frumusețile țării, iar ei au dezvoltat permanent turismul.

Dincolo de toate acestea, priviți lotul Croației și echipele la care evoluează acești băieți calificați în finala Campionatului Mondial: Modric câștigă trei ani la rând Liga Campionilor cu Real Madrid, Rakitic e titular lângă Messi, la Barcelona, Mandzukic câștigă titlu după titlu cu Juventus, după ce a făcut același lucru cu Bayern. Liverpool, Monaco, Atletico Madrid, Inter, Milan, Fiorentina, Frankfurt.

De la noi, doar Chiricheș e aproape de lotul lui Napoli, un club important, dar care nu face parte din elita europeană.

Știu, n-are rost să ne comparăm cu croații, dar mi-e ciudă că în 1994 am fost la același nivel cu echipa lor din 1998 și că acum, după 20 de ani, noi umplem terasele, iar ei stadioanele și că ei sunt tot acolo, chiar mai sus, iar noi suntem atât de jos, atât de proști, atât de șmecheri…