„Tata nici nu mă mai băga în seamă pentru că am ajuns să joc la Steaua”. Gică Popescu a povestit un episod uluitor petrecut în biroul fratelui lui Nicolae Ceaușescu: „A apăsat pe buton și au venit doi soldați înarmați!” Ce a urmat

Gică Popescu (50 de ani) a povestit, după 30 de ani, ce a pățit în momentul în care a vrut să plece de la Steaua și să se întoarcă la Universitatea Craiova, echipa la care a crescut. Se întâmpla în 1988, iar detaliile vorbesc de la sine despre statutul jucătorului de fotbal în perioada comunistă.

După patru ani la Craiova, „Baciul” a fost împrumutat în Ghencea, în sezonul 1987/1988, dar avea să se întoarcă în Bănie după un singur an. Nu fără scandal și nu fără un moment „limită”. Pe atunci în vârstă de 20 de ani, căpitanul Generației de Aur ajunsese în situația în care era „renegat” de tatăl lui, iar evenimentele care au urmat par desprinse dintr-un film: „În fiecare lună, Steaua îmi dădea cadou un video, dar îmi aduc aminte că tata nici nu mă mai băga în seamă pentru că am ajuns să joc la Steaua. Atunci mi-am spus că trebuie să îndrept lucrurile. În 1988, Ilie Ceaușescu (n. red – fratele lui Nicolae Ceaușescu și general de armată însărcinat cu buna funcționare a clubului Steaua) m-a chemat la el în birou și m-a întrebat dacă rămân la Steaua. I-am spus că nu. A apăsat pe buton, au venit doi soldați înarmați și m-au dus într-o cameră alăturată. M-au pus să semnez pe propria răspundere că prelungesc contractul, iar eu le-am zis că nu semnez nimic.

M-au luat sub pază și m-au dus la garnizoană. Eram liniștit, pentru că știam că nu se poate întâmpla nimic. Peste două săptămâni, Steaua juca împotriva Craiovei. Am primit bilet de voie, l-am rupt și le-am zis că nu mă voi întoarce vreodată în acea garnizoană. Am plecat la Craiova, dar, una peste alta, perioada pe care am petrecut-o la Steaua m-a ajutat enorm”, a povestit actualul consilier onorific al premierului Viorica Dăncilă, pentru TVR 1.

Întors în Bănia natală, Popescu avea să mai joace pentru Universitatea Craiova până în 1990, când cariera lui continua în Olanda, la PSV Eindhoven. După patru ani în Eredivisie și un parcurs superb la CM 1994, Popescu a mers în Anglia, la tottenham, de unde a plecat la Barcelona, peste doi ani. Au urmat două sezoane pe Camp Nou, în care a purtat banderola de căpitan a catalanilor, și un transfer inspirat la Galatasaray, unde, alături de Hagi, a scris istorie în fotbalul din Turcia. După o experiență la Lecce, una foarte scurtă la Dinamo și una în Bundesliga, la Hannover 96, „Baciul” s-a retras, în 2003, la 36 de ani.