În 1916 a luat naștere un simbol al fotbalului bucureștean, care astăzi, din păcate, a trecut în anonimat. Spiritul echipei din Regie, Sportul Studențesc, se zbate prin Liga a IV-a, fără să mai reprezinte „Gașca nebună” care făcea spectacol în Liga 1. Din păcate, față de echipe tradiționale din fotbalul românesc care în ultima perioadă s-au desființat și au renăscut ca Pasărea Phoenix, ca Poli Timișoara, UTA, Petrolul sau „U” Cluj, pentru Sportul nu se vede vreo scăpare la orizont.
O altă glorie îngropată de patron și eșuată în ligile inferioare
Cel mai vechi club sportiv din Capitală a ajuns la un nivel de amatori, iar multă lume consideră că secția de fotbal a Sportului nu mai există, pentru că nu își desfășoara activitatea pe stadionul din Regie. Arena pe care o sumedenie de nume mari din istoria fotbalului românesc au îmbrăcat tricoul alb-negru a ajuns aproape în paragină. Au apus zilele în care Hagi sau Vaișcovici intrau pe gazon acompaniați de „Gaudeamus igitur”. În mijlocul Bucureștiului a rămas un gol imens de când această echipă practic a dispărut. Atmosfera nebună care punea în mișcare întreg cartierul nu mai există. Acum, în Regie e liniște, iar fotbalul a murit. Pe stadion se mai antrenează echipa de Liga a 3-a, Viitorul Domnești, dar meciuri oficiale nu se mai dispută pe arena aflată la marginea căminelor studențești. În spatele peluzei a II-a s-a construit un bazin de înot datorită căruia oamenii își aduc aminte de existența bazei sportive.
Câți mari fotbaliști au trecut prin vestiarul Sportului? Prea mulți ca să-i enumerăm pe toți
Debutul european al grupării din Regie a avut loc în 1976. Sportul juca în Cupa UEFA contra grecilor de la Olympiacos Pireu în prima rundă a competiției. Cu „Rică” Răducanu în poartă, și cu Paul Cazan, Petre Grosu, Adalbert Kassai sau Dumitru Manea (tatăl handbalistei Oana Manea) în teren, „studenții” se calificau fără probleme în runda secundă a competiției europene. Acolo aveau să dea peste Schalke 04, care a trecut mai departe cu 5-0 la general.
Mai târziu au început să-și facă apariția Mircea Sandu, Gino Iorgulescu sau Gică Hagi. Cei trei au fost pe teren 1984 când Sportul câștiga cu 1-0 pe stadionul „23 August”, contra lui Inter Milano. Mircea Sandu marca golul victoriei în minutul 84, dar italienii aveau să se califice mai departe după o victorie cu 2-0 pe teren propriu. Karl-Heinz Rummenigge a punctat decisiv în minutul 85. Dubla manșă avea loc tot în Cupa UEFA, Sportul nereușind vreodată să participe în Cupa Campionilor sau Liga Campionilor.
În perioada de după 1990, Sportul a început să propună o altă generație pentru fotbalul românesc. Din lotul bucureștenilor au făcut parte la acea vreme Răzvan Lucescu, Cătălin Necula, Marius Șumudică, Gabriel Vochin, Eduard Stăncioiu, Laurențiu Diniță, Bogdan Pătrașcu, Florentin Dumitru sau Romulus Buia. Nu au fost toți în lotul Sportului în acelasi timp! Pe lângă Gică Hagi, singurul jucător român din istoria lui Real Madrid, în Regie a mai evoluat și Dorin Mateuț, câștigător al Ghetei de Aur în 1989. Numai trei fotbaliști români au primit această distincție: Dudu Georgescu (1975, 1977), Rodion Cămătaru (1987) și Dorin Mateuț. Toți trei au fost premiați din postura de jucători ai clubului Dinamo București. Dorin Mateuț și-a încheiat cariera la Sportul, în 1996, după un singur sezon petrecut în Regie.
Povestea a cunoscut alte episoade și mai târziu, iar fotbaliști care nu mimau fotbalul au țesut episoade care pot folosi oricând drept lecții pentru jucătorii de azi. Cu gândul la fotbal, nu la salariu, pariuri sau distracții, fotbaliștii din Regie reușeau să-și facă un nume în fotbal și să devină ispite pentru cluburile mari. Mulți dintre ei au ajuns la națională, alții la cluburi importante de afară.
În anii 2000, Sportul Studențesc a continuat să alinieze în teren fotbaliști de cea mai bună calitate. Costin Lazăr, Ionuț Mazilu, George Galamaz, Tibi Bălan, Stelian Stancu, Dacian Varga, Gigel Bucur, Sorin Rădoi, Viorel Ferfelea sau Costin Curelea sunt doar câteva dintre numele care au dus mai departe istoria Sportului. Unii dintre ei au fost martori la falimentul clubului, survenit în anul 2013. Tot o parte dintre ei au pus umărul la super-sezonul din 2006, când echipa a terminat pe locul 4, Ionuț Mazilu a fost desemnat golgheterul echipei, dar trupa pregătită de Gheorghe Mulțescu a fost retrogradată din cauza problemelor financiare, mai exact pentru o datorie de 1.26 milioane de RON către bugetul de stat.
„Nu eram doar coechipieri, eram și prieteni în afara terenului. De multe ori ieșeam toți împreună la o bere, formam un grup foarte unit. Pentru noi era o adevărată onoare să jucăm pentru echipa la care jucase și Gică Hagi”, a declarat, pentru ProSport, un fost jucător al grupării din Regie.
Să nu uităm de antrenori
Sportul nu a avut parte numai de jucători talentați de-a lungul timpului, ci și de antrenori cu nume în fotbalul românesc. Printre tehnicienii care au pregătit „Gașca nebună” se numără: Angelo Niculescu, Ion Voica, Traian Ionescu, Viorel Moldovan, Dan Petrescu, Ioan Andone, Daniel Isăilă, Tibor Selymes, Gheorghe Mulțescu sau Gabi Balint.
Era agitație în cartier când juca Sportul? Evident!
„Străzile din cartier erau pline de lume care mergea la meci, era o super atmosferă. La meciurile cu Steaua, Dinamo sau Rapid, mulți întârziau și nu mai prindeau bilet. Alții încercau să se strecoare prin gard, dar ajungeau să fie alergați de jandarmi. Văzând stadionul în fiecare zi, simțeam că ne leagă ceva de echipă. Cu toții eram suporterii Sportului. Nu eram mulți, dar eram foarte înfocați. Când eram copii de mingi la meciurile de acasă și trăgeam de timp pentru Sportul, jucătorii adverși ne luau la înjurături. A fost una dintre puținele academii la care cineva chiar își dădea interesul pentru juniori. Ne-a disciplinat foarte mult perioada petrecută aici. Dacă nu ieșeai fotbalist de la Sportul, măcar ieșeai om. Avem numai cuvinte de laudă pentru antrenori precum Duras, Jurcă sau Andronache. Oamenii făceau o treabă foarte bună la Sportul, fiind neplătiți de luni de zile. Singurul lucru dificil ca junior aici îl reprezentau costurile. De la mingi și gărdulețe până la turnee de pregătire, noi plăteam tot. Nu primeam nimic gratis. De când echipa a dispărut, a murit atmosfera din jurul stadionului. Rămânem doar cu amintirea zilelor bune din fotbalul românesc”, au declarat pentru ProSport, Tudor, Adi, Răzvan și Tavi, patru foști juniori și suporteri ai clubului din Regie.
La Sportul, cortina s-a tras după pumni și picioare între patron și jucători
În 2013, scandalurile apăreau în cascadă la fabrica de talente din București. Celebră rămâne bătaia dintre Dacian Varga și Vasile Șiman, din curtea Federației Române de Fotbal. Patronul echipei a început să râdă de fotbalist după ce i-a fabricat un contract pentru încă un an de zile, deși echipa era în pragul dispariției. Varga nu a rezistat și a sărit la gâtul acționarului.
Actualul SC FC Sportul Studențesc de acum evoluează în campionatul Ligii a IV-a București și după 18 meciuri desfășurate în 19 etape ocupă locul 5 în clasament, cu 34 de puncte, mult sub liderul Progresul Spartac (50 de puncte).
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER