Ce înseamnă 143 de secunde în viața unui sportiv? Atât a durat între momentul în care arbitrul englez Anthony Taylor a dictat penalty pentru faultul aspru făcut de Vukcevic asupra lui Keșeru și momentul în care Nicolae Stanciu a executat lovitura de la 11 metri.
Două minute și 23 de secunde reprezintă echivalentul a 15 curse de record mondial (9.58 de secunde) la 100 de metri făcute de Usain Bolt și sunt cu 12 secunde peste cea mai rapidă alergare din istorie la 1.000 de metri (kenyanul Noah Ngeny, 2:11,96 minute, în 1999). În acest interval de timp, Stanciu a așteptat lângă minge ca doctorul echipei naționalei să-i acorde îngrijiri medicale lui Keșeru, prăbușit după o lovitură dură în tâmplă. Deși dictase cinci minute de prelungire, arbitrul Taylor a trebuit să lase cronometrul să curgă pentru ca lovitura de pedeapsă să fie executată.
38,46 la sută este procentajul loviturilor de la 11 metri ratate de Stanciu în carieră
Până duminică, 4 septembrie, Nicolae Stanciu bătuse 12 penalty-uri de la intrarea în fotbalul mare. Chiar dacă înainte de meciul cu Muntenegru mai ratase de patru ori, jucătorul transferat recent la Anderlecht avea reputația unui trăgător care nimerește regulat spațiul porții. Niciodată, mingea trimisă de el nu s-a înălțat mai mult de 120-130 de centrimetri de la firul ierbii, iar execuția din ultima fază de la Cluj este prima în care balonul se duce în afara suprafeței lungi de 7,32 metri și înalte de 2,44 metri.
„De obicei, la antrenamente, dădea tare, pe jos, în dreapta. Lovește foarte bine cu interiorul piciorului și asta îi permite să bată cum vrea”, a povestit pentru ProSport Nicolae Dică, „secundul” care a lucrat cu Stanciu la Steaua în mandatul lui Rădoi. Viorel Hizo, primul antrenor din fotbalul mare al lui Stanciu, întărește: „Da, dădea jos și în dreapta. Stăteau la antrenamente după și puneau diferite pariuri pe goluri din 11 metri”. Spusele lui Dică și Hizo sunt confirmate de statistica execuțiilor de la 11 metri din cariera jucătorului de 23 de ani.
ProSport a revăzut toate imaginile video ale acestora, din care reies câteva indicii.
Din 12 penaltyuri bătute înainte de meciul cu Muntenegru, Stanciu trăsese de șase ori pe jos, în partea lui dreaptă, adică în stânga portarului. Primele trei dintre acestea sunt și primele lovituri transformate de fotbalist în meciuri cu miză din carieră. A patra lovitură – în partida cu Concordia din februarie 2014 – , apărată de Râmniceanu, l-a făcut pe Stanciu să schimbe ulterior colțul. Peste două luni, a tras pentru prima dată în stânga sa, dar Iacob, portarul lui FC Brașov, a scos. Stanciu a continuat să bată în stânga (dreapta portarilor) și în primăvara lui 2015, înscriind de două ori din două execuții. Brusc, însă, la a opta lovitură, Stanciu a schimbat din nou colțul. Singura explicație ar fi că în fața sa era Matache, un portar cu experiență căruia îi înscrise din lovitura precedentă (a șaptea), iar stelistul s-a temut să nu fie ghicit. A transformat, dar peste alte 6 zile, Stanciu a schimbat din nou, trăgând de data asta la semiînâlțime, pe mijlocul porții lui Balauru. Golul i-a dat încredere, dar în meciul de Cupa Ligii cu Poli Timișoara tânărul fotbalist avea să treacă printr-un moment delicat. Alegând să tragă tot pe mijlocul porții, Stanciu a ratat în doar cinci minute două lovituri de la 11 metri, apărate excelent de Kirschstein. Evident, a urmat o nouă schimbare. În meciul cu Pandurii din acest an, Stanciu a revenit la execuția sa clasică: jos, tare, în stânga portarului.
Citește mai jos continuarea articolului.
Infografie: Ciprian Poloni
Apoi, a venit ratarea echivalentă cu două puncte în preliminariile Mondialului. „Cred că a vrut să tragă tot pe jos, dar când a ridicat capul din pământ, a văzut că portarul plecase pe colțul ăla și a schimbat în ultima clipă”, crede Dică.
Este aceasta explicația reală pentru execuția inexplicabilă a lui Stanciu?
De la începutul lecturării acestui text au trecut aproximativ două minute și jumătate. Atât a așteptat și Stanciu lângă punctul cu var până când arbitrul Taylor a fluierat, permițându-i să tragă. În tribuna de pe Cluj Arena, Viorel Hizo discuta cu Cristi Pustai, antrenorul de la Gaz Metan. „Când am văzut că executarea penaltyului întârzie, mi-am adus aminte de un moment din meciul Simonei Halep cu Babos. Era 3-1 pentru Babos și 40-15, cu Babos la serviciu. Ar fi făcut 4-1. În momentul ăla, Simona și-a rupt racheta, a dat cu ea de pământ. S-a dus relaxată la margine, a luat altă rachetă, i-a scos plasticul, a verificat-o…A scos-o pe Babos din ritm, nu știu dacă voit sau nu. Faza asta mi-a venit în cap când l-am văzut pe Stanciu că așteaptă execuția, în timp ce Keșeru era în teren. Am discutat cu Pustai că trebuiau să-l scoată afară pe Keșeru, să-i spună cineva: „Ieși, bă, Keșerule!”. Era doar cu picioarele în teren”.
S-a încurcat Stanciu în gânduri în cele 143 de secunde petrecute față în față cu portarul de 32 de ani, Mladen Bozovic?
Hizo este convins că acesta este motivul pentru care gândurile și mingea trimisă de Stanciu au luat-o razna. „Vă dați seama că în acest timp Stanciu se gândea: „Dau jos, ba nu, dau sus, în stânga, în dreapta”. A avut prea mult timp la dispoziție să se gândească la execuție. Poate e un detaliu mic, poate rata oricum, dar Nicușor are încă o minte de copil, nu e matur. E greu să te concentrezi când ai timp să te gândești la modul în care bați”.
Stanciu nu ar fi singurul fotbalist în situația asta. În cartea sa autobiografică, Steven Gerrard a descris momentul în care a ratat una dintre loviturile de departajare din meciul Anglia – Portugalia de la Mondialul din 2006. „Fluieră odată! De ce trebuie să aștept fluierul ăsta blestemat? Acele secunde în plus mi s-au părut ca o eternitate și cu siguranță m-au scos din starea necesară executării”.
Explicația e plauzibilă, însă nu e digerată de oamenii de știință din Norvegia. Potrivit unui studiu făcut de Școala de Studii Sportive de la Oslo, fotbaliștii care se grăbesc să execute penaltyurile ratează mai des decât cei care întârzie șutul. Cei care trag în mai puțin de o secundă de la așezarea balonului, marchează în 58,8 la sută dintre cazuri, în timp ce jucătorii care așteaptă între 2,3 și 2,9 secunde înscriu în 78,1% din cazuri. Geir Jordet, unul dintre autorii studiului, a explicat: „E clar că loviturile de la 11 metri nu reprezintă un joc de tehnică, ci unul psihologic. Credem că fotbaliștii care se grăbesc vor să termine mai repede și să scape de presiunea asta”.
Totuși, specialiștii norvegieni au analizat cazurile în care fotbaliștii așteaptă până la 3-4 secunde de la momentul așezării balonului pe punctul de la 11 metri. Nimeni nu a făcut deocamdată un studiu pe un caz în care un fotbalist e nevoit să aștepte de 35 de ori mai mult.
EXECUȚIILE LUI STANCIU
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER