Cluj Arena n-a fost doar un stadion duminică seară. Cluj Arena a fost un podium pe care au coborât „extratereștrii” și „galacticii”. Sclipitori, cu trofee strălucitoare și povești importante în spate. Supărarea unora, bucuria altora. Ardelenii au primit mai mult decât visau, dar au visat cu ochii deschiși, 90 de minute, ceea ce au trăit. Cea mai galonată națională a lumii din 2008 încoace a pășit pe gazonul ajuns și el celebru, după miile de taste apăsate din vina lui, de la Madrid la București, Barcelona sau Cluj, în ultimele săptămâni. Cluj Arena n-a fost doar un stadion, așa cum nici amicalul cu Spania n-a fost doar un meci pentru niciunul dintre cei aproape 30.000 de spectatori. A fost o sărbătoare, o satisfacție enormă pentru orice suporter al celui mai iubit sport de pe Pământ prezent la meci. Pentru că România – Spania a fost emoție. Sute de milioane de euro, zeci de trofee internaționale, respectul și dragostea unei lumi întregi. Asta înseamnă naționala Spaniei, care s-a afișat la Cluj Napoca întocmai ca un diamant minuțios șlefuit.
Tătărușanu calmează „Furia Roja”
Del Bosque a ținut pe bancă jucători care însumează aproape 300 de milioane de euro. N-a început cu toți titularii obișnuiți, dar le-a lăsat loc în teren lui Casillas, Pique, Jordi Alba, Silva și Pedro. Doar că „galacticii” și „extratereștrii” au devenit pământeni pe Cluj Arena. Spania a simțit de la început că aici nu e „galaxia” ei. Stanciu a reluat primul spre poarta lui Casillas și a dat startul nebuniei din tribune (4). A fost doza de curaj care a spart teama. A urmat Adi Popa, cu un șut pe lângă poartă (7), iar apoi Tătărușanu, superior în fața lui Pedro (8) și cu reflexele la el la reluarea lui Pique (10). Campioana mondială și europeană pune în scenă prima lecție de tiki-taka. În rolurile principale Silva și Pedro, dar Tătărușanu respinge iarăși cu calm (11). Avea să fie ultima ocazie de gol a ibericilor, în prima parte.
„San Iker” și „San Nicușor”
Stanciu le arată că și noi avem „gleznă fină”. Are pase inspirate, avem ocazii, contăm. Pintilii și Hoban mătură tot în fața apărării, Andone luptă cu Pique, iar micuțul Adi Popa câștigă dueluri aeriene. Fanilor nu le vină să creadă și toți se gândesc la același lucru: „Cum ar fi dacă…”. Săpunaru îl „bombează” pe Casillas, iar Stanciu dă viață numărului 10. Șutează din unghi (28), apoi de la 18 metri (30), dar „San Iker” e greu de bătut.
E pauză și suntem egalii campionilor Europei. Se păstrează egalitatea și după ce Tătărușanu scoate șutul lui Pique din 10 metri (47), pentru ca, apoi, din ” aceeași gleznă” a lui Nicușor Stanciu, să plece pasa decisivă pentru Andone, dar „spaniolul” nostru trage pe lângă și ratează golul carierei (56). Lui Stanciu îi ies toate driblingurile și lumea din tribune uită de Sânmărtean. Are „obrăznicia” să încerce un lob în poarta lui Casillas, de la 35 de metri, dar rămâne cu aplauzele pentru intenție și își mai câștigă suporteri (77). Spaniolii scot și mai multe „diamante”. Intră Isco, Fabregas, Mata, Morata și ne apropiem tot mai greu de poarta lui Casillas. Sunt genul de jucători care dau palpitații când sunt la minge, iar posesia lor e chinuitoare pentru noi. Totuși, timpul trece, iar fiecare minut e „sorbit” de spectatori. Se fac valuri, se aplaudă, iar stadionul erupe când iese Nicușor Stanciu și intră Sînmărtean. E clar deja cine e noul idol de la națională.
Minutele se scurg, iar seara de gală se încheie pe Cluj Arena. Poate că pentru mulți va rămâne cea mai frumoasă amintire. A fost seara în care ne-am simțit cu adevărat egalii celor mai buni din Europa.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER