„BULA CHINEZEASCĂ‚” | Prima ligă chineză a cheltuit, de la începutul anului, aproape 325 de milioane de euro, mai mult decât Italia, Germania, Spania și Franța la un loc. Motivația geostrategică a unei nebunii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Cele 16 formații din prima ligă a Chinei au cheltuit pe transferuri, de la 1 ianuarie și până vineri, 19 februarie 2016, 324,495 milioane de euro. Cu acest total, chinezii ocupă de departe primul loc în clasamentul mondial, locul doi fiind ocupat de Premier League, divizia de elită a Angliei, cu „doar” 253,2 milioane de euro. Dimensiunile uriașei mișcări pornite de la Beijing sunt date însă de o altă comparație: prima ligă chineză a dat pe jucători mai mulți bani, în această iarnă, decât primele ligi din Italia, Germania, Spania și Franța la un loc! Mai mult decât atât, liga secundă a Chinei a cumpărat de 55,5 milioane de euro, clasându-se pe locul 4 în lume.

Liga 1 a cheltuit în pauza de iarnă doar un milion de euro – toți, de către Steaua, pe Enache, Pintilii și Momcilovici – și ocupă locul 39 în clasamentul mondial.

Vezi galeria foto
5 poze

Președintele Xi Jinping ordonă: să fie fotbal!

Gervinho a lăsat AS Roma pentru Hebei China Fortune. Italienii au încasat 18 milioane de euro

Jackson Martinez (de la Atletico Madrid), Ramires (Chelsea), Alex Teixeira (Șahtior), Gervinho (AS Roma), Lavezzi (PSG), Fredy Guarin (Inter Milano), Demba Ba (Beșiktaș), Burak Yilmaz (Galatasaray), Kleber (FC Porto) sunt o parte dintre vedetele care au părăsit în ultimele luni forțe ale fotbalului european pentru a ajunge în China pentru foarte, foarte mulți bani. Nimeni în lume nu pare a se putea compara cu această forță colosală ridicată aparent din nimic – unele dintre formațiile care acum transferă de zeci de milioane de euro nici măcar nu existau acum un deceniu.

Tot acest taifun are însă la bază un ordin: cluburile deținute de companii „private” sau de „oameni de afaceri” din această țară comunistă, au început să pompeze sute de milioane după ce președintele Xi Jinping, mare iubitor al fotbalului, a cerut ca fotbalul să crească. Ned Kelly, ziarist la publicația britanică The Telegraph, a precizat, într-o corespondență din Shanghai, că e vorba, în aceste aparente cheltuieli nebunești, de „soft power”: exercitare subtilă a puterii, prin intermediul sportului. După decenii de creștere economică, după ce a devenit „pușculița” lumii și singura țară care a trecut ca un tăvălug peste criza mondială din 2008, China a început ofensiva spre statutul de superputere, iar influența căpătată prin sport a devenit o prioritate. China a organizat Olimpiada de vară din 2008, tocmai a câștigat dreptul de a organiza Olimpiada de iarnă din 2022, a jucat finala Cupei Campionilor Asiei la fotbal și s-a calificat la Mondialele din 2002. Dar conducătorii Partidului Comunist vor mai mult, iar statutul de superputere a fotbalului, care să confirme astfel ascensiunea economică, ar fi de dorit.

FCSB pregătește transferuri de milioane de euro, dar a descoperit o problemă uriașă. Licitația care duce prețurile la cer: „Nu putem să aruncăm banii”

09:30

Mihai Stoica a desființat fotbalistul care a plecat de la FCSB și a semnat cu rivala Universitatea Craiova: „A gafat la fiecare fază!”

09:16

Sute de milioane investite în fotbal când economia scade, iar China e amenințată de o recesiune catastrofală

Acest boom care a răvășit piața transferurilor în iarna 2015-2016, și care promite să continue nu numai la nivelul jucătorilor, ci și al antrenorilor, nu este rodul unei creșteri firești a cererii. Depășirea unui campionat – al Angliei – care a avut nevoie de peste un secol să ajungă la nivelul de acum pare pe cât de șocantă, pe atât de artificială și instabilă.

Fredy Guarin, de la Inter Milano la Shanghai Greenland Shenhua pentru 13 milioane de euro

Miliardarii Chinei depind, în continuare, de bunăvoința autorităților. Ridicați cu acordul și sprijinul Partidului Comunist, marii oameni de afaceri care dețin corporații și dezvoltă afaceri de proporții dispar peste noapte, misterios, când ies din front.

Specialiștii atrag atenția insistent că economia Chinei stă pe un butoi cu pulbere. Marile corporații, care fac investiții de miliarde în toate colțurile lumii, cumpără proprietăți, împrumută guverne și preiau alte companii, au în realitate datorii uneori de zeci de ori mai mari decât investițiile. Analizele unor importanți economiști relevă că piața imobiliară dezvoltată halucinant și haotic în China e în pragul exploziei. Pentru o companie precum Evergrande Real Estate Group, al doilea dezvoltator imobiliar din uriașa țară asiatică și care în această iarnă a cheltuit aproape 50 de milioane de euro pe transferuri, spargerea bulei imobiliare ar însemna o lovitură catastrofală. „Creditele rele ale Chinei urcă la cel mai înalt nivel în ultimul deceniu în timp ce economia încetinește”, notează Bloomberg, care dezvăluie că împrumuturile neperformante ale Chinei au trecut de 51% în 2015, iar capacitatea băncilor de a absorbi potențialele pierderi scade. „Numai din septembrie până în decembrie 2015, creditele neperformante au crescut cu 7%, la 1,27 trilioane de yuani (196 miliarde de dolari), conform datelor de la Banca Chinei. (…) În total, creditele cu probleme din industria chineză au crescut la 4,2 trilioane de yuani (650 de miliarde de dolari)”, se menționează în analiza Bloomberg.

Drepturile TV ale campionatului chinez au fost cumpărate pentru 1,1 miliarde de euro

De la Beijing, pericolele nu se văd însă nici atât de mari, nici atât de apropiate. După ce președintele Xi Jinping a trasat strategia în sport, compania Ti”ao Dongli, un trust profilat pe producerea de evenimente sportive, a cumpărat în octombrie drepturile TV ale primei ligi din China, pe cinci sezoane, contra incredibilei sume de 1,12 miliarde de euro (224 de milioane de euro pe sezon). Campionatul Chinei din 2015 s-a televizat pentru 8.440.000 de euro.

Două luni mai târziu, la Madrid se anunța că drepturile TV pe trei ani pentru La Liga, campionatul Spaniei, fuseseră vândute pentru 2,65 miliarde de euro (aproximativ 883 milioane de euro pe an). Cu un an mai devreme, Premier League, din Anglia, își vânduse drepturile TV pe cinci sezoane pentru circa 6,65 miliarde de euro (1,3 miliarde de euro pe an). Diferența dintre marile campionate ale Europei și cel chinez constă însă, după cum observă corespondentul „The Telegraph”, în faptul că, dacă întrebi un taximetrist din Shanghai despre fotbalul din țara sa, va muta imediat discuția spre echipa sa preferată din Premier League.