Naționala feminină se întoarce pe cai mari de la Campionatul Mondial de handbal feminin din Danemarca, după ce a jucat admirabil în a doua săptămână și a încheiat pe locul 3. Medalia de bronz a fost cucerită după cel mai liniștit joc din ultimii ani, cu miză importantă, 31-22 cu Polonia.
Bronze goes to Romania. Congratulations Romanian team #Denmark2015 #heartofhandball Copyrights: Stephane Pillaud/IHF pic.twitter.com/NSOxHmAGmL — IHF (@ihf_info) December 20, 2015
Bronze goes to Romania. Congratulations Romanian team #Denmark2015 #heartofhandball Copyrights: Stephane Pillaud/IHF pic.twitter.com/NSOxHmAGmL
— IHF (@ihf_info) December 20, 2015
La plecarea de acasă, echipa a plecat cu obiectivul declarat de a se califica în sferturile de finală ale turneului final, care să-i permită astfel accederea la turneele preolimpice din martie. Despre medalii s-a discutat „firav”. Fie jucătoarele nu au îndrăznit să facă declarații pe această teamă, pentru a nu crea o presiune suplimentară, fie clasările din ultimii ani și evoluțiile din 2015 nu au fost foarte încurajatoare pentru a gândi că România va ajunge să lupte cu medaliile pe masă. Mai mult, după faza grupelor încheiată cu 3 înfrângeri consecutive în fața marilor forțe, Spania, Norvegia și Rusia, neîncrederea în posibilitatea de a ajunge sus a crescut exponențial. Și totuși, România, adică jucătoarele și staff-ul tehnic prezent în Danemarca, a avut puterea să se ridice, să dea un „refresh”, în ciuda unui val de critici, în ciuda îndoielilor sesizate inclusiv în rândul mai multor oficiali din handbalul românesc.
Medalia de bronz a fost câșțigată printr-un cumul de factori, mulți, poate foarte mulți, dar trei lucruri au ieșit cu adevărat în evidență, din punctul nostru de vedere:
Pentru prima dată în ultimii ani, naționala feminină a reușit să se ridice de la pământ, deși lucrurile s-au întâmplat în general invers. În mai multe rânduri, România s-a aflat în situații fericite, dar la primele momente dificile și-a pierdut luciditatea, iar promisiunile unor rezultate de excepție s-au transformat în „scufundări” pe la mijlocul clasamentelor. Campionatul Mondial din Danemarca ne-a arătat o altă mentalitate a României, cu care, să fim corecți, nu prea am observat-o în ultimii ani. Din punct de vedere mental, fetele au fost ca niște stânci.
Schimbarea de atitudine s-a produs în numai două zile, între ultimul meci din grupă și „optimea” cu Brazilia. O ședință de „descărcare” între fete, cu o zi înainte de jocul de duminica trecută, a rezolvat multe probleme. Fetele și-au spus vrute și nevrute, au șters cu buretele tot ce a fost negativ, au reglat anumite aspecte. Spiritul de echipă s-a „solidificat” apoi cu fiecare atac blocat al Braziliei și gol înscris care a „împins” naționala către sfertul de finală. S-a câștigat mult la capitol moral, tricolorele au înțeles că secretul unui mare rezultat constă în unitatea unui grup.
Victoria cu Brazilia a ajutat naționala să arate foarte bine psihic și cu Danemarca, și cu Norvegia, în fazele următoare, a rezistat în stil de mare echipă la fiecare lovitură a adversarilor. Și tot pe acest fond de mare încredere pe care l-a căpătat, România a câștigat lejer partida cu Polonia. Scorul final a reflectat adevărata valoare a celor două echipe, în condițiile în care partea mentală a rămas intactă după un joc în semifinale cu Norvegia care s-a terminat cu o înfrângere dramatică.
Tomas Ryde
România a avut o cu totul altă mentalitate la acest turneu final, în special în săptămâna în care au contat cu adevărat rezultatele, iar un mare merit pentru acest lucru l-a avut selecționerul Tomas Ryde. Antrenorul din Suedia a fost criticat destul de dur pe parcursul acestui turneu final, neîncrederea în capacitățile lui de a conduce România în Top 8 mondial exista chiar și înainte ca echipa să plece la Campionatul Mondial. „Antrenorul prin corespondență”, cum a mai fost catalogat, a reușit totuși imposibilul, să „pătrundă” în mintea handbalistelor”. Tomas Ryde a lucrat foarte mult la capitolul mental, după cum au dezvăluit și handbalistele în ultimele zile. „Gândește tot timpul pozitiv, ne-a transmis energie. Pregătirea mentală contează foarte mult la acest nivel”, ne-a declarat Valentina Ardean după victoria cu Danemarca din sferturi, care a completat apoi pentru a se evita discuțiile: „a fost bine și înainte, și acum, nu vreau să fac comparații”. Partea mentală a fost până la urmă cea care a făcut diferența în favoarea României în această săptămână, în comparație cu alte participări, iar meritul pentru cum s-au „întărit” fetele îl are în primul rând Tomas Ryde. La acest capitol a fost maestru, de ce nu, un campion mondial!
Oltchim care nu mai există și-a „arătat” din nou roadele
În faza grupelor, România a mizat pe absolut toate jucătoarele, fie că în față a fost Puerto Rico, Kazakhstan sau Rusia. Tomas Ryde a riscat să fie criticat dur, dar a ținut cu orice preț să-și ducă la bun final strategia, de a avea o echipă cât mai odihnită la meciul din optimi. Dar de la meciul cu Brazilia, echipa națională a stat în numai 9-10 jucătoare, cifrele fiind mai mult decât elocvente. În respectiva partidă din optimi, doar 10 tricolore au intrat în teren și numai 7 au trecut de 15 minute! Datele s-au păstrat, în mare, și la următoarele două întâlniri, cu Danemarca și Norvegia. Cristina Neagu a fost magistrală la acest Mondail, Paula Ungureanu și-a făcut simțită prezența în poartpă de fiecare dată în momentele oportune, dar înainte de toate România a avut un prim „7” foarte solid, a funcționat din plin cu toate motoarele, indiferent de post.
Staff-ul tehnic a mizat pe aceeași echipă: Ungureanu – Ardean, Neagu, Buceschi, Brădeanu, Nechita, Manea! La o enumerare a acestor nume putem trage următoarele concluzii:
România nu a avut „o nouă” generație la Campionatul Mondial, ci tot aceeași „veche” generație care a produs rezultate de-a lungul timpului. Cu excepția Elizei Buceschi, toate celelate șase fete aveau în palmares cel puțin o medalie în ultimii 10 ani. Cu o singură excepție, Eliza Buceschi, toate celelalte fete au jucat în urmă cu câțiva ani la marele Oltchim! Inclusiv primele două rezerve, Melinda Geiger și Gabriella Szucs, și-au lăsat amprenta la Vâlcea.
Fetele au ajuns în finala Ligii Campionilor cu Oltchim, au jucat semifinale. Practic, toate aceste jucătoare se cunoșteau cu ochii închiși, știau încă din perioada Vâlcea toate trucurile necesare pentru a-și răpune adversarii. Iar relațiile de joc „cimentate” pe parcursul a ani de zile, în zeci de meciuri tari susținute în compania unor adversari redutabili, nu aveau cum să se deterioreze, să se „uite”, chiar dacă între timp ele au ajuns la alte echipe, HCM Baia Mare, CSM București, Buducnost! Defunctul Oltchim și-a mai arătat încă o dată roadele. Sperăm să nu fie și ultima oară, ci să mai „producă” performanță și în 2016, când este an olimpic, chiar dacă a dispărut de pe hartă de 3 ani!
Rezultatele României la Campionatul Mondial
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER