Visul Simona

Simona și-a depășit anul acesta toate limitele, a jucat un tenis formidabil, mai ales la Roland Garros, unde a câștigat pentru prima oară în carieră un turneu de Mare Șlem.

Și ce finală! Cu enervanta Șarapova conducând cu 5-3 în decisiv și servind pentru meci! Dar Simona a trecut peste durerile fizice (coapsa care a deranjat-o și anul acesta), a luat break-ul și apoi și-a făcut serviciul, 5-5, iar rusoaica a cedat psihic. Ultimele două ghemuri au fost o formalitate pentru româncă. Victorie imensă și lacrimi de bucurie din partea românilor din tribune, dar și a celor care au urmărit meciul la televizor. La București, Piața Universității a fost plină din nou, precum la marile victorii ale României de la CM 1994.

E un vis, poate că v-ați dat seama, dar acesta este marele merit al Simonei, ne-a învățat să visăm din nou frumos într-o țară în care oamenii uitaseră să se bucure. De doi ani, Simona Halep ne aduce bucurii, ne strânge, pe noi, românii, în toate colțurile lumii sau în fața televizoarelor. Copiii noștri vor să o vadă pe Simona, se înghesuie la autografe, vin cu sutele să schimbe câteva mingi cu ea, când se organizează astfel de evenimente în București, fetițele vor să fie Simona Halep, își imploră părinții să le cumpere rachete și mingi de tenis.
Simona Halep este un fenomen național, dar și un measger mondial. Ea arată lumii întregi că românii sunt oameni simpli, dar ambițioși, talentați, viguroși, care știu să se bucure de momentele frumoase ale vieții. Așa au fost Nadia, Năstase, Hagi, Patzaichin. Așa este Simona.

La mulți ani, Simona! Visul nostru merge mai departe!