Cinste lor, cinste lor / Cinste lor, corecților!

Într-o țară în care normalul e anormal, corectitudinea trebuie apreciată. Să-ți faci datoria și să fii corect e un titlu de glorie în România, sunt prea puțini oameni care o fac, dovadă că unii dintre cele mai importante personaje care au condus țara sunt după gratii. Așa și în fotbal, cu patroni de cluburi și cu foști șefi ai arbitrilor în pușcărie, ne bucurăm și ne închinăm când vedem că o echipă ca Astra, care nu mai are o miză deosebită în acest campionat, joacă pe bune. Bravo lor, să îi felicităm și noi, totuși, pe Șumudică și ai lui pentru că au făcut ceva normal, să își apere corect șansele.

Nu am văzut același spirit de luptă și aceeași dorință de a juca fotbal la nivel înalt în această etapă la CSMS Iași, lamentabilă în deplasarea de la Pandurii, cu o singură ieșire în atac în prima repriză, și aceea așa, din întâmplare. Modestă, dar parcă un pic mai consistentă, și evoluția Botoșaniului pe Arena Națională.

Cât despre retrogradarea Rapidului, aceasta e absolut normală, ținând cont că s-a trezit la viață doar în retur, dar și atunci cu o echipă limitată din punct de vedere tehnic și fizic. Când nu poți să pui probleme aproape o oră în superioritate numerică, e evident că există o disfuncționalitate în exprimarea ofensivă.

Cei care merită, cu adevărat, felicitări pentru puterea lor de luptă și pentru rezistența la vicisitudinile crizei prin care trece întreg fotbalul românesc sunt toți jucătorii și antrenorii CFR-ului (și trebuie amintiți aici, în afară de Dican, și Miriuță, și Trică). Aceștia au jucat și au antrenat în condiții de maximă incertitudine, cu salarii neplătite, cu mari restanțe financiare și au reușit, finalmente, un loc 3 la care nici șefii clubului nu mai credeau. De altfel, acești șefi au și dispărut din peisaj în momentele grele, revenind acum, când au mirosit banii din drepturile tv.

Pentru ultima etapă, să sperăm în normalitatea pe care o ridicăm în slăvi: evoluții corecte ale echipelor CSMS Iași, Oțelul și Petrolul.