Campionii haosului

Cel mai mare handicap al Stelei în acest moment este lipsa de susținere a fanilor din tribune. Presiunea pe care aceștia ar fi pus-o pe adversari precum Oțelul și Chiajna, două echipe prea puțin familiarizate să joace în astfel de condiții, ar fi cântărit enorm. Și meciul cu ASA s-ar fi desfășurat poate altfel dacă Tănase și Compania ar fi simțit cum 25.000 de oameni sau mai mulți i-ar fi încurajat și împins spre victorie.

Dincolo de greșelile făcute cu transferurile prin cedarea celor mai buni jucători în iarnă, dar și prin aducerea a trei „mâini moarte”, cel puțin până acum, și mă refer la Tamaș, Țucudean și Guilherme, această lipsă de reacție, i-aș spune chiar nesimțire, în relația cu suporterii este de neînțeles. Pentru ce jucăm fotbal dacă nu pentru suporteri? Pentru ce vin suporterii la stadion dacă nu pentru echipă? Să-și încurajeze favoriții, să le insufle energia lor pozitivă și să îi intimideze pe adversari. Nu mai zic de banii pe care îi pot aduce aceștia în club prin achiziționarea de bilete, tricouri, suveniruri.

Incredibil mi se pare faptul că un club de talia Stelei nu face absolut nimic pentru a-și readuce fanii alături măcar pentru aceste ultime trei etape. Ei, aici era nevoie de un departament de marketing care să gândească și să pună apoi în prcatică o strategie serioasă. Dar, dacă ar fi existat marketing la Steaua, ar fi existat și suporteri dedicați și, probabil, nu s-ar fi ajuns în situația asta.

Impresia este că oficialii Stelei stau și se uită impasibili cum le scapă titlul printre deegete. Reacționează ca niște bătrânei care ies prin parc la o plimbare și întreabă tare, pentru că ei însuși nu prea aud: „Ce face, tataie? Pierde Steaua titlul? Aha. N-avem, ce să facem. Noi avem 80 de ani!”

Când vezi obtuzitatea asta în gândire și în acțiune, nu poți să nu te miri cum a luat clubul ăsta titlul în precedentele două campionate. Răspuns: au fost alții și mai haotici decât haoticii. Cumplit.