STUDIU DE CAZ | Antrenori români sau străini? „Străinii sunt aduși în primul rând pentru o comunicare mai bună”. Goran: „Dezastrul este la facultăți”

Poli Timișoara l-a numit în această săptămână pe muntenegreanul Pero Milosevic antrenor principal, după ce a reziliat contractul cu fostul tehnician, Constantin Ștefan. Astfel, 30% din cluburile Ligii Naționale (feminin și masculin) au în prezent antrenori de peste hotare. Mai mult, Federația Română de Handbal a luat în calcul varianta numirii unui selecționer străin și la naționala feminină. Așadar, un semnal de alarmă pentru școala de antrenori românească, altădată recunoscută la cel mai înalt nivel în handbalul mondial.Chiar Daniel Constantini, primul antrenor campion mondial al Franței, a susținut în dese rânduri că a învățat meserie, în anii ’70, inclusiv de la tehnicienii români.

ProSport a încercat să identifice câteva cauze pentru care antrenorii străini sunt la mare căutare în Ligii Naționale, în timp ce lotul „românilor” se subțiază constant.

Prima întrebare a fost adresată unor conducători de cluburi din Liga Națională: „De ce antrenori străini?” Răspunsurile au fost tranșante, chiar dure:

• „Sunt peste valoarea antrenorilor români. Cui îi convine să plătească bani mai mulți unui străin, dar până la urmă asta este realitatea. După 1990, sistemul nu s-a ocupat de formarea antrenorilor români. Federația trebuia să se ocupe de formarea lor profesională, dar a avut alte preocupări”, conducător Liga Națională
• „Datorită numărului tot mai mare de jucători străini sunt aduși și antrenori străini. Adaptarea unui handbalist din afara țării cu un antrenor străin este mai rapidă. Cred că este în primul rând vorba de comunicare”, conducător Liga Națională

Chiar a scăzut nivelul de pregătire al antrenorilor români? Nu știu tehnicienii să comunice la fel de bine precum cei străini? ProSport a încercat să obțină păreri și din cealaltă tabără. „Școala de antrenori din România este foarte bună, sunt peste 100 de profesori bine instruiți. Antrenorii și jucătorii români au adus handbalul la nivelul de astăzi, în care străinii câștigă salarii foarte mari”, susține un antrenor român.

Un alt tehnician a evidențiat faptul că între „străini” și „români” nu este chiar așa o mare diferență, din contră, în unele cazuri progresul s-a transformat în regres: „Joacă Știința Bacău mai bine cu Garralda decât cu Eliodor Voica? A evoluat Oltchim mai bine cu Rimanic, Kovacs, Anja Andersen și Vestergaard sau singura finală de Champions League a fost jucată cu Radu Voina? CSM București joacă extraordinar de bine cu Mette Klit, Rasmus și cine mai e pe acolo? Poate că în unele cazuri au adus un plus, dar cu ce prețuri?”

Din punct de vedere statistic, pe cele 27 de bănci tehnice ale echipelor din Liga Națională stau în prezent 8 antrenori din străinătate și 19 din țară. Raportul devine tot mai mic de la un sezon la altul. Gheorghe Goran, fostul director tehnic al FRH în mandatul lui Cristian Gațu, susține că s-a creat și un moft prin aducerea antrenorilor străini. „Nu toți tehnicienii străini care sunt în România au mare valoare. S-a dovedit acest lucru și nu vreau să dau exemple. Nicio țară din lume nu are mai mult de 10 antrenori de mare valoare. Nici măcar Franța”.

Spre sfârșitul activității sale la Federația Română de Handbal, Gheorghe Goran s-a preocupat și de perfecționarea antrenorilor români și a constatat mai multe probleme. Cea mai arzătoare? „Dezastrul este la facultăți. Foarte mulți profesori de sport, 80-90%, sunt formați în instituțiile de învățământ apărute prin toată țara. Mulți au făcut școlile la fără frecvență, iar din punct de vedere teoretic au ieșit slab pregătiți. Mulți au obținut diplome care le-au dat dreptul să se ducă la școli sportive. Antrenorii români care mai fac performanță sunt tot cei din garda veche, au avantajul că au făcut o pregătire teoretică mai bună”.

Campionul mondial din ’70 este de părere că nivelul antrenorilor a scăzut peste tot în Europa: „Acesta este motivul pentru care a și intervenit acest Master Coach, Federația Europeană a simțit că a scăzut nivelul de pregătire al tehnicienilor. În scurt timp, EHF o să oblige toate cluburile sau echipele naționale ca, în competițiile lor, să aibă un Master Coach pe bancă”.

• Și totuși, de ce sunt foarte puțini antrenori români luați în calcul atunci când la principalele cluburi și la naționale se caută soluții?
• „Niciodată nu vom avea 50 de antrenori foarte buni. Ca și în cazul unui mare sportiv, trebuie să te naști și cu talent pentru așa ceva. Puteți să-mi spuneți câți chirurgi senzaționali sunt în România. Eu știu doar vreo doi. Eu unul așa avea curaj să dau lotul de senioare pe mâna lui Burcea și Pera. Burcea n-a fost un mare sportiv, dar este și cadru universitar”, a răspuns Goran.

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?