Cel puțin 25 de suporteri ai lui Zamalek Cairo, ultrași cunoscuți pentru optica democrată adoptată în plan politic, au fost uciși duminică în confruntări violente cu poliția egipteană, înaintea meciului de campionat cu ENPPI Cairo, încheiat 1-1. Suporterii acuză o conspirație, la fel cum s-a întâmplat și în urmă cu trei ani, la Port Said, când circumstanțele măcelului care a curmat viața a 72 de ultrași au fost bizare. Atunci, aceiași generali aflați la putere și acum au fost acuzați că au pregătit o capcană pentru cei care îi contestau la Cairo.
Pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat atât în 2012, la Port Said, dar și duminică, la Cairo, trebuie explicat contextul politic din Egipt, context în care au avut loc tragediile care au zguduit fotbalul dintr-o țară care a cucerit de cinci ori Cupa Africii pe Națiuni, dominând autoritar Continentul Negru între 2006 și 2010. Un fotbal care a fost anulat timp de doi ani, care a revenit în forță în 2014 și care, un an mai târziu, în acest sezon, ar putea suferi o nouă amânare, din cauza incidentelor de duminică. Cel puțin 25 de suporteri au decedat la Cairo, în urma unor confruntări cu forțele de ordine care ar fi trebuit să asigure desfășurarea meciului dintre Zamalek Cairo și ENPPI Cairo.
Ultrașii egipteni au fost una dintre primele linii de rezistență în timpul revoluției egiptene din 2011
CITEȘTEI ȘI VIDEO | Tragedie în fotbalul egiptean. Cel puțin 30 de suporteri au decedat înainte de meciul Zamalek-ENPPI: „Au dat cu gaze lacrimogene, au început să tragă cu gloanțe in noi”
Ultrașii l-au dat jos pe Mubarak
Concret, trebuie să facem un flashback până la începutul anului 2011. Pentru că, în urmă cu patru ani, un cocktail exploziv a dus la îndepărtarea președintelui Hosni Mubarak, un autocrat care a condus Egiptul din 1981 până în 2011. Protestele au fost foarte violente, ducând la 846 de morți și peste 5.000 de egipteni răniți, în urma unor confruntări dure cu forțele de ordine. Cum se leagă aceste evenimente cu fotbalul? Evident, prin suporteri. Nucleele dure aparținând celor mai puternice galerii ale echipelor din Cairo și Alexandria au ieșit pe străzi încă din primele zile, iar cotidianul american The Nation nota în 2013 că aportul lor la reușita Revoluției a fost unul decisiv, „experiența ultrașilor în duelurile cu poliția și organizarea acestor dueluri fiind critică pentru îndepărtarea lui Mubarak”.
Doar că aportul facțiunilor dure ale fanilor la Revoluție nu a fost uitat. Coincidență sau nu, la aproape un an de la înlăturarea de la putere a lui Mubarak, 72 de suporteri au fost uciși și peste 500 răniți, în confruntări de o violență rar întâlnită. Galeria și-a urmat echipa într-o deplasare din campionat, la Port Said, oraș cunoscut pentru faptul că l-a susținut pe Mubarak. Atunci, fanii formației gazdă, El Masry, au invadat terenul, după care au mers țintă la fanii rivali, de la El Ahly, dând năvală în sectorul ocupat de aceștia. Înarmați cu cuțite, sticle, pietre și petarde, ultrașii și-au „făcut treaba”, timp în care Poliția a ținut ușile stadionului închise. Teoria conspirației a apărut imediat, mai ales că nucleul dur, ultrașii echipei El Ahly, erau contestatari ai regimului militar care a devenit continuatorul regimului Mubarak. Supraviețuitorii au acuzat Poliția că a avut grijă să închidă capcana în urma lor, lăsându-i pe asasini să-i atace, dar nedându-le voie victimelor să se salveze prin părăsirea sectorului respectiv.
„Circumstanțe suspecte”
Dar nu doar fanii sau presa au sugerat o conspirație. Doi jucători ai lui El Masry, frații Karim și Mohamed Zekri, au declarat public că Poliția, Armata și fostul regim au instigat la acest conflict, totul fiind declanșat din răzbunare. Și antrenorul echipei El Ahly, Manuel Jose, a atacat tactica poliției egiptene, care nu a intervenit în timpul invadării terenului nici înainte, nici în timpul meciului. Iar concluzia lui Brent Latham, jurnalist la ESPNFC, a părut că rezumă perfect ceea ce s-a întâmplat în Egipt: „Circumstanțele care au învăluit evenimentul sunt cel puțin suspecte, oricine și-ar da seama de asta. Masacrul s-a derulat la un an de la revoluție, de către un grup de ultrași pro-Mubarak, deci contrarevoluție. Ținta a fost un grup cunoscut pentru o agendă liberală, care susținea o echipă a studenților și a șomerilor. Și a venit într-un moment în care Armata cerea susținere pentru noul regim, în timp ce Poliția nu a intervenit”.
„Ultrașii, criminali care merită condamnați”
Dezastrul de la Port Said, din 2012, a avut ca urmare exact obiectivul impus de cei care au asigurat „buna desfășurare” a masacrului. Fotbalul în Egipt a fost suspendat timp de doi ani, niciun meci neavând permisiunea de a se desfășura în mod oficial. Evident, ultrașii au fost reduși la tăcere. Ba, din comunicatele de presă ale unor facțiuni reieșea că acestea s-au îndepărtat de politică. Doar că masacrul de la Cairo, de duminică, a avut suficiente asemănări cu cel de la Port Said, pentru a fi considerat tot o conspirație. Chiar reacția președintelui de la Zamalek, Mortada Mansour, bun prieten cu conducătorii regimului militar care guvernează Egiptul, e edificatoare: „Ultrașii sunt niște criminali și merită condamnați, toată situația asta e din vina lor”. Apoi, a urmat propaganda mass-media care simpatizează cu actualul regim, care a citat alte vorbe ale lui Mansour, care spunea că actuala revoltă a venit pentru a micșora șansele actualului regim la alegerile parlamentare din primăvară.
Însă mărturiile fanilor care au scăpat din nebunia de la Cairo sunt clare și se completează. „Câteva persoane au intrat încet înspre porți, pentru că cineva ne-a spus că vom intra pe ușa din spate. Dar poliția a început să folosească gaze lacrimogene, mulți au încercat să sară peste garduri, iar de aici până la un haos total nu a fost decât un singur pas”, a declarat un fan, care a cerut protecția anonimatului, pentru Associated Press.
Mărturia lui Amr, un alt supraviețuitor, e și mai cutremurătoare: „Deși aveam bilete, pe care le-am ridicat deasupra capului, polițiștii nu ne-au lăsat să intrăm în stadion și au împrejmuit intrarea cu sârmă ghimpată. Am stat mult acolo, iar primele persoane rănite au fost în urma contactului cu această sârmă. Oamenii au devenit tot mai nerăbdători și au început să cânte și să țipe. Atunci, polițiștii au început să dea cu gaze lacrimogene. A fost haos, oamenii alergau în direcții opuse, iar din acel moment, poliția a început să tragă. E o minune că sunt viu!”. Dar rămâne de văzut dacă vinovații vor fi pedepsiți. Deciziile în cazul Port Said au durat mai bine de doi ani.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER