Zece scene. De ce ar fi Bölöni bun la națională. Acum | Matei Udrea despre posibilul înlocuitor al lui Pițurcă și întoarcerea lui în România

Scena 1. E august 2000, iar Europeanul – gata. România a fost eliminată în „sferturi” după o ultimă campanie eroică, în care a bătut Anglia, a remizat cu Germania și a fost eliminată de Italia după un meci tensionat. Hagi și Gică Popescu și-au anunțat retragerea. Emeric Ienei, interimarul de pe bancă, își încheie și el acest ultim mandat în vârful fotbalului românesc.

E sfârșitul neconfirmat al Generației de Aur. Timp de 10 ani, la adăpostul a vreo 12 jucători crescuți în „Epoca de Aur”, Nașul cel mare de la FRF a huzurit. Au fost ani buni, au curs calificările, au curs și banii, în România n-a existat Fisc, Procuratură, control, opoziție. Inimosul colectiv de la federație a înfășurat globul mai ceva ca Phileas Fogg în „Ocolul pământului în 80 de zile”. Au crescut vilele și gipanele ca ciupercile după ploaie. Ca-n principiul vaselor comunicante învățat în anii de școală, în toată această perioadă de prosperitate, cu cât s-au scumpit mașinile din parcarea Adunărilor Generale ale FRF, cu atât a scăzut fotbalul românesc.

Acum, când e clar că s-a terminat, șeful FRF știe că a venit, în sfârșit, momentul să pună pe cineva să facă un plan. Și sună în Franța. Răspunde Laszlo Bölöni, proaspăt plecat de la clubul de ligă secundă Nancy: „Loți, vrei să vii? E nevoie de cineva tânăr, priceput, ambițios, cu un plan de reconstrucție!”.

Ambițiosul vine. Are 47 de ani, e nerăbdător să muncească, să se ridice, să-și facă un nume. Lasă în Franța soția și fiica, dar îl aduce ca antrenor secund pe Mircea Rednic. Are deja în minte planul, știe că trebuie să facă totul ca la carte. Numai așa poate transforma naționala într-o rampă de lansare pentru sine spre fotbalul mare din Occident.

Scena 2. E 7 octombrie 2000. România, fără Hagi și Popescu, dar cu toți ceilalți legendari – Stelea, Dan Petrescu, Filipescu, Belodedici, Lupescu, Gâlcă și Moldovan – pe teren, e pulverizată la Milano de Italia (0-3 încă de la pauză), același adversar care luptase din greu pentru a-i birui pe „tricolori” cu numai câteva luni înainte, în „sferturi” la Euro. „Știam că asta se va întâmpla. Durata de viață a acestei generații se încheiase deja de doi ani. Schimbul de jucători trebuia demarat după Mondialul din 1998. Dar era nevoie să jucăm acest meci (n.r. – cu Italia) pentru ca lumea să înțeleagă că basmul a luat sfârșit, că eroii îmbătrânesc. Și să pornim în liniște reconstrucția”, avea să explice Bölöni, într-un cerc restrâns, circumstanțele dezastrului de la Milano.

Și lumea a înțeles. Gata, să înceapă treaba!

Scena 3. „Am convenit cu domnul președinte să schimbăm metodele de lucru chiar de la naționalele de juniori. Am observat că există o prăpastie între naționala de tineret și cea mare, câțiva ani în care fotbaliștii sunt prea cruzi pentru a intra în lotul de seniori și prea vârstnici pentru a mai fi la tineret. Pentru ei înființăm selecționata B, care va avea cât mai multe meciuri și turnee, pentru ca jucătorii să capete experiență. Va trebui să creștem fotbaliștii pe care-i vom selecta.” Bölöni are planuri ambițioase. A muncit ceva la acest program care se întinde pe zeci de pagini. În Franța a absolvit cursurile Școlii de la Clairefontaine și s-a ocupat mult timp de centrul de copii și juniori de la Nancy. Acum i-a prezentat lui Mircea Sandu planurile. Președintele FRF l-a ascultat, a aprobat tot.

11 noiembrie 2000. Laszlo Bölöni urmărește din tribună partida Petrolul-Universitatea Craiova (scor 1-0). În cele zece luni
petrecute la națională, Loți a scotocit tot fotbalul românesc, inclusiv în ligile inferioare, căutând jucători de perspectivă

Scena 4. …e puțină ceață afară. Pe bătrânul „23 August”, o liotă de oameni aleargă după minge. Sunt 80.000 de locuri și vreo 5 privitori: încă un trial. Cuibărit undeva, în mijlocul tribunei, aproape de masa presei, selecționerul. E cocoșat peste carnețel, notează de zor. E primul antrenor al României pe care această generație de ziariști îl vede luându-și notițe. Pe teren se găsesc, printre alții, Mirel Rădoi (19 ani), Marius Niculae (19 ani), Tiberiu Ghioane (19 ani), Paul Codrea (19 ani). În lunile următoare, Bölöni îi va păstra pe cei de mai sus, dintre zeci de candidați, după probe nemaivăzute și nemaiauzite până acum în România (inclusiv teste de inteligență emoțională și socială).

Scena 5. Miez de iarnă, început de an și de sezon. Conferință de presă la Dinamo. Cornel Dinu spumegă la propriu. „Cum își permite acest personaj… Își închipuie că, dacă a venit din Franța, le știe pe toate… E inacceptabil… I-am interzis…” Pomenește de cai, de carne crudă, de Attila, de huni. Antrenorul liderului tocmai a descoperit că Marius Niculae a primit, după turneul în Algeria cu naționala, o listă de exerciții specifice. Bölöni speră să fie remediate, printr-un program individual, lacunele tânărului atacant. Pentru Dinu, imixtiunea e inacceptabilă. Bölöni, acest ungur venit nu se știe de unde, se crede buricul târgului, a venit la noi în țară să ne învețe cum se face fotbal? Lui Marius Niculae i s-a interzis cu desăvârșire să urmeze programul primit de la națională, care oricum e o prostie.

Scena 6. Început de an, nămeți peste București. Nea Petrică Tătar, secretarul FRF, omul care la aproape 80 de ani vine primul și pleacă ultimul din sediul de lângă Hotel Parc, se pregătește să-și încheie ziua de lucru. E vineri, Mircea Sandu și Bebiță Kassai ori n-au trecut deloc pe la birou, ori vor fi fost, dar câteva minute, dimineață. Clădirea e goală, iar soldatul credincios al federației dă să iasă pe ușă când aude niște bufnituri ciudate. Cin” să fie la ora asta, că s-a lăsat și seara peste București? Urcă prudent scările, zgomotul se întețește. Descuie ușa de la holul de sus și-l descoperă pe Bölöni, impacientat după ce a descoperit că fusese uitat și sechestrat în birou. Dintr-o dată, s-a trezit singur-cuc în clădire, el cu foile și planurile sale: portarul îl încuiase după ce plecase și doamna Camelia, secretara lui Mircea Sandu. Nea Gică nu verificase toate încăperile: cum să-și închipuie bietul om că va apuca ziua în care la FRF se muncește și după program?

Scena 7. Meci amical al selecționatei divizionare cu Croația, în deplasare. 2-2. Ca de obicei, în jurul delegației amușinează frații. Ioan Becali bate din picior: trebuie să intre cutare! Bölöni strâmbă din nas, dar în lunile care s-au scurs de la preluarea naționalei a înțeles că impresarii sunt cei care fac și desfac fotbalul românesc. Așa că-l bagă pe cutare. Apoi îl schimbă: „N-am avut ce să-i fac, ai văzut că nu joacă nimic!”.

4 martie 2001, în timpul amicalului Croația B-România B. Pe scaun, Loți Bölöni urmărind evoluția jucătorilor pasibili
să îmbrace tricoul naționalei mari. După gratii, Ioan Becali

Scena 8. …2001, martie târziu. S-a terminat: n-avem cum să ne mai calificăm direct la Mondiale. Pe o mocirlă de nedescris, Italia ne-a bătut și acasă, în Ghencea, cu 2-0. Vadim Tudor, omul pe care românii l-au trimis, alături de Ion Iliescu, în finala pentru prezidențiale în urmă cu doar câteva luni, urlă ca ieșit din minți: Bozgorul ăsta nenorocit, trădătorul! A făcut intenționat greșit echipa, ca să ne bată Italia acasă! A fost o greșeală să-l aducem, ce a fost în capul lui Mircea Sandu? Normal că jigodia ține cu ungurii lui, vrea să se califice Ungaria la Mondiale și noi să stăm acasă! Să se ducă în pustă, să se ducă pe pustii, să plece, dracului, învârtindu-se!

La gura „tribunului” se înfiripă o spumă albă.

Scena 9. Seară frumoasă de 2 iunie, același an. Bate un vânticel cald, lumea pleacă fericită de pe Ghencea. România a bătut Ungaria cu 2-0 și e ca și calificată la barajul pentru Mondiale. Pe scările de la tribuna oficială, același Vadim Tudor: V-am spus eu că trebuie să avem încredere? Iată că am avut dreptate! Bölöni e un antrenor extraordinar! Trebuie să mergem pe mâna lui, se pricepe omul ăsta! Face treabă bună, eu îl cunosc, îl știu, e om serios, profesionist, tot timpul am fost sigur că o va scoate la capăt și ne va duce la Mondiale…

Scena 10. E toamnă, târziu, și stă să plouă. Pe terenul desfundat din Ghencea, Contra plânge trântit într-o băltoacă. Hagi, noul selecționer, e mut, statuie a deznădejdii, după ratarea calificării: cine-ar fi crezut, la baraj ne-a bătut Slovenia, echipa care, peste câteva luni, la Mondiale, va fi, alături de China și Arabia Saudită, cea mai slabă de la turneul final. Bölöni a plecat astă-vară la Sporting Lisabona. În locul său a venit Hagi, „Regele”. Planșele, caietele cu însemnări și fișele de observare lăsate de Loți în biroul selecționerului au ajuns la coșul de gunoi, dimpreună cu planurile de selecție și triere întocmite până la sfârșitul anului. Selecționata B s-a desființat și ea. Hagi a făcut, totuși, un meci de verificare a jucătorilor din campionat și a promovat la națională câțiva fotbaliști: Lăcustă, Miu, Florin Pârvu. Și i-a mai readus pe Sabău (33 de ani) și Gică Popescu (34 de ani). E, totuși, prea puțin: după câteva zile de la ratarea calificării, își asumă eșecul și demisionează. Este singurul care plătește pentru acest început de Eră Glaciară în fotbalul românesc.

P.S. Nu e mare filozofie să-ți dai seama că fotbalul românesc are nevoie de un plan profesionist de reconstrucție care să înceapă, dacă e posibil, chiar de ieri, nu de azi, și că, în același timp, Victor Pițurcă nu e potrivit pentru așa ceva.

Mai mult ca sigur că și noii șefi de la FRF sunt conștienți de asta. Răzvan Burleanu, un politruc descălecat la federație pe valul conjuncturii, după un discurs frumos și milioane de promisiuni (încă) neonorate, înțelege că e nevoie să facă repede ceva pentru a da, măcar, impresia că acolo se lucrează. Iar naționala este prima, cea mai vizibilă și, de aceea, cea mai sensibilă – s-a confirmat deja de nenumărate ori de-a lungul anilor – zonă din fotbalul românesc unde se poate obține antipatia maselor de microbiști.

Din aceste motive, probabil că nu există mișcare de imagine mai bună, în acest moment, decât aducerea unui antrenor care știe meserie. Și Mircea Sandu a intuit corect acest lucru în vara lui 2000, dar la vremea respectivă lucrurile stăteau altfel în fotbalul românesc. Timpul reconstrucției venise demult, acum un deceniu și jumătate. România a întârziat deja nepermis de mult, orbecăind cu oameni care mimează competența.

Pe 20 martie 2007, Laszlo Bölöni s-a întors pe „23 August” pentru a ține o lecție practică sub ochii antrenorilor elevi la cursurile Pro