Cornel Dinu este născut în același an cu Dinamo. Sâmbătă, 2 august 2014, legenda clubului din șoseaua Ștefan cel Mare a împlinit 66 de ani. Aceeași vârstă a fost aniversată în luna mai de formația sa de suflet pentru care a evoluat în 454 de jocuri, marcând 53 de goluri. Pentru echipa națională a jucat în 75 de meciuri, marcând de șapte ori. „Procurorul” a făcut parte din lotul deplasat de reprezentativa României la Campionatul Mondial din Mexic, din 1970.
Ca tehnician al „câinilor”, acesta a obținut rezultate remarcabile precum calificarea în semifinalele Cupei Campionilor Europeni (1983-1984) sau cele trei titluri naționale, obținute în edițiile 1983-1984, 1999-2000 și 2001-2002. În 2000, a reușit să obțină un event cu Dinamo, după o victorie cu 2-0 în fața Universității Craiova în finala Cupei României. Fost selecționer al României în perioada aprilie 1992- iunie 1993, Cornel Dinu a acordat un scurt interviu pentru ProSport în ziua în care vârsta sa a ajuns la borna 66. Vizibil mâhnit de societatea românească, „Procurorul” a vorbit despre fotbal, societate și demnitate ca un tot unitar.
Bună seara, domnule Cornel Dinu. Redacția ProSport vă dorește numai sănătate și bucurii cu ocazia zilei de naștere! Vă mulțumesc mult pentru urări.
O zi specială, ați împlinit 66 de ani în aceeași zi cu formația dumneavoastră de suflet. Cum este să priviți fenomenul fotbalistic de la distanță? E dificil, dar nu sunt atât de departe de fotbal. Mă uit la meciuri, urmăresc ce se întâmplă. Din păcate, s-au schimbat faptele pentru că nu mai sunt eu cel care poate să ia decizii. Dar trebuie să accept asta
Sunteți dezamăgit de nivelul actual al fotbalului românesc? Nu atât de fotbal cât de neamul acesta. Nu am crezut vreodată că pot să văd un asemenea comportament după 24 de ani de la revoluție. Eu am fost un om care a fost împotriva sistemului comunist, dar sunt decepționat de ce se întâmplă acum în România, în democrație.
Ce s-a schimbat în toți acești ani? Oamenii. Eu cred că erau mai capabili, mai umani și mai atenți la cei de lângă ei. Societatea românească și cea fotbalistică din țara noastră sunt în mare culpă.
„Onestitatea oamenilor este astupată de cei din jur”
În 1970, în finala Cupei României dintre Dinamo și Steaua, ați oferit un exemplu de fair-play. Ați înscris pentru „câini”, dar ați avut puterea de a recunoaște că ați comis henț în prealabil. Iar Steaua a câștigat acel meci cu scorul de 2-1. Credeți că mai putem asista la un gest asemănător în prezent? Bineînțeles că da. Eu nu cred că nu mai există oameni care nu sunt onești. Există persoane cu bună creștere și cu demnitate, dar imaginea acestora e astupată de noroiul celorlalți din jur.
Dacă ați asemăna fotbalul românesc cu povestea unui film sau a unei cărți, ce ați alege? Fotbalul românesc e într-o mare criză în ceea ce privește calitatea oamenilor care îl definesc. Atât conducătorii cât și jucătorii. Pregătirea de bază a factorilor principali care duc la progress este precară. Cred că întâlnim ceva din dramatismul lui Dostoievski din „Crimă și Pedeapsă”.
Despre Bogdan Lobonț s-a spus că venea cu dicționarul în vestiar pentru a vă înțelege discursurile.. E o prostie, e o tâmpenie. Niciodată nu am avut un discurs greu de înțeles pentru jucători. Sunt abjecții ale instinctului. Eu am vorbit și explicat jucătorului în funcție de capacitatea lui de înțelegere. Nu am ieșit niciodată din aria capacității personale a jucătorului. E adevărat, cu cinci minute înainte de antrenamente le vorbeam despre o temă morală, comportamentală. Dar era ca un cod simplu de civilizație.
„Dumitrache citea în pauzele meciurilor”
Care a fost cel mai amuzant jucător pe care l-ați antrenat și care a fost cel mai dezinvolt coechipier alături de care ați evoluat la vreun club sau la echipa națională? Ca și coleg de echipă, l-am remarcat pe Florea Dumitrache. În pauzele meciurilor, indiferent de situația de pe tabelă, avea obiceiul să citească pagini dintr-un roman polițist. Cât am fost antrenor am avut destui elevi care au avut umor și foarte mult bun simț. Dacă ar fi să aleg, mi-a plăcut comportamentul lui Cornel Țâlnar. Puteai să îți dai seama că e apusean doar dacă îl urmăreai și observai faptele sale.
Nu ne-am mai calificat de 16 ani la un Campionat Mondial. Mai avem mult de așteptam până la un Mondial la care să participăm și noi? Din fericire, competițiile au devenit un fel de Olimpiade, Daciade. Dar fotbalul românesc este în mare criză și scădere. Sezonul trecut a fost cel mai slab din punct de vedere al calității jocului. Și este posibil ca și acesta să fie unul de factură extrem de slabă. În pofida acestui fapt, încă urmăresc meciurile care se joacă în România.
Vă mulțumim, domnule Dinu. O zi frumoasă și o aniversare plăcută. Din păcate, nu mă mai aniversez de mult, dragii mei…
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER