Messi, urmașul lui Maradona. Remember: El Pibe d’Oro a fost protagonist în două finale ale CM, ambele în fața Germaniei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

• Germania – Argentina, marea finală a Campionatului Mondial din Brazilia, este un adevărat clasic al fotbalului. Cele două formații s-au întâlnit în fazele eliminatorii în cinci dintre ultimele opt ediții ale turneului final (inclusiv 2014), de două ori chiar în finală.

Messi, Higuain, Aguero, Di Maria – pe de-o parte -, respectiv Hummels, Lahm, Ozil, Kroos sau Muller – de partea cealaltă – vor fi eroii finalei din 2014 a celei mai importante competiții fotbalistice din lume. Dar de-a lungul timpului alții au fost protagoniștii, astfel că ne-am oprit asupra disputelor de colecție dintre cele două formații. Dacă acum toți ochii sunt pe Messi, celălalt mare fotbalist al „pumelor”, Maradona, a fost actorul principal în două dintre disputele rămase în istorie.

Una dintre cele mai frumoase finale din istorie

1986 Argentina – Germania 3-2 (finala CM din Mexic)

Cu Diego Armando Maradona în mare formă, Argentina era considerată de toți specialiștii drept echipa de bătut la acel turneu final. Prezența Germaniei în ultimul act a constituit o mare surpriză la acea vreme, toți așteptându-se ca Brazilia sau Franța să fie opozanta numărul unu a bianco-celeștilor. Dar tragerea la sorți le-a surâs „panzerelor”, astfel că cele două echipe mai sus menționate au fost nevoite să se înfrunte încă din faza sferturilor de finală. Franța s-a impus dramatic, la penalty-uri, în fața Braziliei, dar „cocoșii” au fost epuizați în penultimul act, nemaiavând „gloanțe” pentru Germania.

Nemții nu se așteptau la o așa performanță, mai ales că în faza grupelor pierduseră în fața Danemarcei, iar ascendentul moral avut de adversarii sud-americani s-a făcut imediat simțit în finală. Controlând meciul de o manieră categorică, Argentina s-a desprins la 2-0, dar partida era departe de a fi jucată, în ciuda diferenței evidente de valoare. Considerând că și-au asigurat al doilea titlu din istorie (după cel cucerit în 1978), Maradona&Co au luat piciorul de pe accelerație, iar adversarii au întors ireal, în doar 7 minute, soarta unei partide ce părea a avea un destin previzibil (2-2, în minutul 81). Dar „patronul” turneului a fost El Pibe d’Oro, care și-a spus ultimul cuvânt trei minute mai târziu, când înscria ultimul gol al uneia dintre cele mai frumoase finale de CM și aducea trofeul la Buenos Aires.

Victor Angelescu, explicații după gestul vulgar făcut de Alex Dobre în Petrolul – Rapid 0-2: „Știu de unde vine!”

00:13

Victor Becali, atac devastator împotriva lui Florin Tănase: „Obrăznicie crasă! L-a mai scos și homosexual pe Baciu”

00:06

Revanșa nemților

1990 Germania – Argentina 1-0 (finala CM din Italia)

După adevăratul festin din 1986, așteptările erau mari înainte de turneul final din Italia. Dar partidele nu s-au mai ridicat la nivelul de spectaculozitate din Mexic, deși în ultimul act au ajuns tot favoritele hârtiei.

De această dată, însă, parcursul Argentinei a fost unul care nu a impresionat, „pumele” așteptând prea mult parcă de la Maradona, în continuare genial, dar  la un nivel inferior celui din 1986. După ce au câștigat o grupă din care a făcut parte și România (1-1 în meci direct), sud-americanii au avut mari probleme în fiecare partidă până în finală: au trecut în optimi la limită de Brazilia, scor 1-0, au învins Yugoslavia la penalty-uri (0-0 în timp regulamentar), pentru ca apoi, în semifinale, să elimine țara gazdă, tot după lovituri de la „11” metri (1-1 fusese rezultatul după 120 de minute).

În schimb, tânăra echipă a Germaniei din 1986 se maturizase și avea în plus un mare atu: prezența unui vârf de talie mondială, Jurgen Klinsmann. Chiar dacă au fost aproape să fie eliminați de Anglia (pe care i-au învins în cele din urmă la penaltyuri), nemții păreau că sunt la un nivel superior Argentinei, lucru înțeles de Carlos Bilardo, selecționerul „pumelor”, care a căutat în ultimul act în primul rând să închidă culoarele spre poarta lui Goycochea. Bazându-se pe un joc extrem de dur, Argentina părea că este în stare să își apere trofeul, dar Bilardo a fost trădat de tactica adoptată. În minutul 65 Pedro Monzón a fost eliminat, astfel că argentinienilor le-a fost din ce în ce mai greu să reziste asaltului adversarilor. Inevitabilul s-a produs cu 5 minute înainte de final, când Germania a primit un penalty îndelung contestat. Brehme a înscris cu siguranță și a scris istoria celei mai tacticizate finale de CM de până atunci.

6 partide au jucat în total Argentina și Germania la Mondiale, palmaresul fiindu-i favorabil Mannschaft-ului: 3 victorii, 2 egaluri, 1 înfrângere