Cel mai important meci de fotbal al României, Steaua – Dinamo se joacă pentru a doua oară într-o singură lună. De data aceasta în semifinalele Cupei României, întâlnirea de joi, ora 20:30, vine după ce elevii lui Flavius Stoican au reușit surpriza, remizând 1-1 în Ghencea pe 1 martie, o partidă în care campioana pornea favorită certă. Marele Derby al României s-a disputat mereu în condiții speciale. Fie că a fost vorba despre atmosfera făcut de fani, presiunea pusă de patroni sau așteptările legate de jocul vedetelor, un Steaua – Dinamo a ținut primele pagini ale ziarelor. Un aspect important pentru fotbaliști este cel legat de rețeta financiară adusă de un astfel de meci. Dacă partida de joi se joacă fără ca cele două echipe să aibă prime de joc promise, lucrurile stăteau altfel înainte de Revoluție. Atunci, povestește Claudiu Vaișcovici pentru ProSport, o victorie contra Stelei îi putea aduce în buzunare o sumă de 10 sau 20 de ori mai mare decât salariul lunar pe care îl primea de la Dinamo.
Atitudinea șefilor față de echipele mici: „Prima pentru o victorie cu 3-0 era 1700 de lei, nu luam nimic în plus dacă băteam mai clar„
Spre finalul anilor ’80, singurele dueluri care contau în Liga I erau cele dintre Steaua și Dinamo. Cel puțin din punctul de vedere al celor care conduceau la acea vreme cluburile bucureștene. Claudiu Vaișcovici explică cum erau plătiți jucătorii lui Dinamo pentru partidele „normale”, adică cele în care „câinii” jucau cu orice altă echipă în afară de Steaua. „Eu eram locotenent la vremea aia și aveam salariul de 3700 de lei. O primă cu o echipă „normală”, primă oficială, era 1300 de lei la 1-0, 1500 de lei la 2-0 și 1700 de lei la 3-0. Peste 3-0 nu mai primeai nimic. Acasă aveam 800 de lei la 1-0, 1000 de lei la 2-0 și 1200 de lei la 3-0. Banii „negri” erau cam 4000 de lei la un meci normal, nu la un derby„, spune Claudiu Vaișcovici pentru ProSport.
„La meciurile cu Steaua luam cam de 10-20 de ori cât un salariu”
„La 2-1 pentru Steaua, în returul lui 88/89, aveam primă promisă pentru victorie de 1000 de dolari, o aprobare de mașină de 40.000 de lei, un congelator și un televizor de vreo 20-30.000 de lei. Deci vreo 140.000-150.000 de lei. Sumă uriașă pentru vremurile alea„, își aduce aminte Vaișcovici. Sursele care contribuiau la totalul primei erau multiple și nu se rezumau nici la plățile oficiale făcute de club, dar nici la sursele interne. „Înainte de meciul următor, când i-am bătut cu 3-0 în Ghencea, a venit un general, nu îi mai țin minte numele, și ne-a spus în sala de ședințe că avem primă de cinci ori aia din deplasare, vreo 20.000 de lei. Ne-a căzut fața, vă dați seama, dar nea Costică Anghelache ne-a făcut semn să facem liniște. S-a făcut ședința, apoi ne-am dus să mâncăm. A venit nea Costică și ne-a spus: „de la mine aveți câte 100 de dolari și câte un video player„. Deci 8000 de lei și 35.000 cât era un player. „Așa mai merge, nea Costică!„. I-am bătut 3-0 și am luat 63.000 de lei primă. Am luat imediat 20.000 de lei cash, aveam conturile CEC pline„, spune Vaișcovici.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER