Rambo The Video Game Review: minute de nostalgie, ore de groază

Noua generație de jocuri a venit! Jocuri precum Killzone: Shadow Fall, Dead Rising 3 sau Battlefield 4 încântă privirile a milioane de jucători din întreaga lume. Lumea gaming-ului este mai entuziasmată decât oricând. Ce moment mai bun ar fi existat pentru lansarea unui joc bazat pe filmele Rambo?

Producătorii de la Teyon împreună cu publisherii lor au zis că acum este momentul,așa că au decis ca în această lună să lanseze Rambo: The Video Game, joc puternic inspirat din filmele Rambo: First Blood, Rambo: First Blood Part II și Rambo III. Dacă sunteți fani Rambo și nu doriți să asociați lucruri proaste cu numele personajului vostru preferat, ar fi cazul să închideți această pagină, să vă faceți comozi și să vizionați din nou filmele mult iubite.

Dacă încă mai sunteți aici, cred că este cazul să vă spun despre ce este vorba. Jocul Rambo: The Video Game este un shooter care nu ar fi ieșit cu nimic în comun dacă ar fi apărut la începutul anilor ”90, dar astăzi face notă discordantă cu tot ceea ce cunoaștem în mediul de gaming. Asta pentru că este un shooter on-rails (pe șine), adică jucătorul nu poate controla nici direcția, nici privirea personajului. I se îngăduiește totuși să pună ținta în orice loc de pe ecran, să tragă și să reîncarce arma.

Jocul trece prin povestea celor trei filme menționate anterior, păstrând elementele narative principale și condimentându-le cu sute de inamici care apar rând pe rând în campul vizual al lui Rambo și care abia așteaptă să fie împușcați. După fiecare set de câțiva inamici, Rambo mai avansează câțiva metri.

Pentru a îmbunătăți rețeta shooter-ului on-rails clasic, producătorii jocului s-au gândit să adauge și un element de cover: la fiecare set de inamici Rambo se poate ascunde în spatele unui obstacol, reușind astfel să se apere de focul advers.

O altă mecanică demnă de menționat este cea a reîncărcării armei. Procesul de reload este inițiat prin clic dreapta și se finalizează cu încă un clic în una dintre cele trei faze posibile – prea devreme/târziu (rezultatul este o încărcare greoaie cu puține gloanțe), la timp (încărcare mai rapidă, capacitate normală de gloanțe) și încărcare perfectă (foarte rapidă și cu o cantitate dublă de gloanțe față de normalul încărcătorului). Cu ajutorul unui indicator circular ce indică fazele încărcării, jucătorul se poate orienta referitor la momentul în care să dea click.

Dincolo de acest aspect, jocul conține și niște faze mai atipice de gameplay, precum cele de stealth care în general reprezintă o serie de mișcări scriptate și quick-time event-uri neiertătoare care dacă nu sunt executate perfect, vor trimite jucătorul la ultimul checkpoint.

Viața jucătorului este întotdeauna vizibilă printr-un indicator situat într-un colț al ecranului, iar vindecarea nu se face automat, ci prin activarea unui mod temporar de furie care încetinește timpul, face ca inamicii să se transforme entități luminoase și restaurează câte un pic din viață cu ocazia eliminării fiecăruia dintre ei.

Rambo: The Video Game poate fi experimentat împreună cu încă o persoană, caz în care nu vor apărea două arme pe ecran ci două ținte, iar ambii jucători vor împărți aceeași armă care va trage de două ori mai repede și… în două locuri diferite în același timp.

O încercare de a aduce jocul în lumea modernă a gamingului a fost făcută prin implementarea unui sistem de perks, niște mici avantaje pe care Rambo le poate avea în luptele sale – eliminarea nevoii de a executa quick time event-uri este unul dintre ele. În rest, nimic notabil.

Grafica din jocul Rambo este una prăfuită și nu își are locul în anul 2014. Dar acest lucru deja nu mă mai miră având în vedere și stilul de gameplay retro. Nici măcar personajul principal al jocului și al filmelor, John Rambo, nu arată tocmai ca un umanoid credibil. Animațiile din cut-scene-uri și din fazele de tip quick time event sunt și ele cam simplist executate, amintindu-mi de filmele de buget redus în care luptele sunt regizate prost.

Pe de altă parte, anumite scene, vehicule și clădiri prezente în filme sunt executate cu o oarecare atenție ce permite stârnirea unor amintiri. În plus, trebuie remarcat faptul că personajele beneficiază de fizică de tip rag-doll, ceea ce pare a fi o funcție next-gen a jocului prin comparație cu restul componentelor sale.

În aria sunetului nu se întâmplă nimic miraculos. Armele sună foarte fad, replicile lui Rambo și ale altor personaje sunt extrase direct din înregistrările originale de acum 30 de ani, iar alte personaje au voci înregistrate recent, dar care nu sună nicidecum mai bine decât cele vechi.

Rambo: The Video Game este un joc simplist, ce s-ar fi potrivit mult mai bine pe o consolă de jocuri din anii ”90 (cele cu armă de plastic) decât pe o platformă modernă în anul 2014. Acest nou titlu reprezintă o apariție oarecum jenantă pentru licența Rambo și pare să fie unul dintre jocurile la care blestemul creării după film a fost dus la extrem. Dacă aveți așteptări destul de scăzute, atunci încercați-l. Dacă aveți pretenții, puteți să uitați de jocul Rambo: The Video Game chiar în acest moment.