Într-un interviu acordat pentru ProSport, Gheorghe Tadici a tras concluziile după participarea României la Campionatul Mondial de handbal feminin din Serbia, unde a încheiat pe locul 11. Printre altele, selecționerul a evidențiat faptul că mai multe jucătoare au venit nepregătite fizic de la cluburi și nu aveau cum să ducă mai mult de 1-2 jocuri pe săptămână la un nivel foarte ridicat. Totodată, Tadici a ținut să precizeze că în Serbia a avut 10 handbaliste noi față de ultimul turneu final, iar în acest context este greu să faci echipă de medalie în numai câteva luni. Nu l-a uitat nici pe Jakob Vestergaard, căruia i-a dat o replică dură după ce antrenortul danez l-a atac pe o rețea de socializare. Cât privește jucătoarele, Tadici a criticat-o pe Talida Tolnai, apreciindu-le, în schimb, pe Luciana Marin sau Denisa Dedu.
Care ar fi concluziile, la rece, după eliminarea României? Fiecare poate să aibă un punct de vedere, care poate fi contestat sa nu. În 2012, tot Consiliul de Administrație al federației și o mare parte dintre tehnicienii din handbalul feminin mai aveau puțin și plângeau pe umărul meu la ce muncă mă înham, pe un schimb necesar de generații. În perioada respectivă nimeni nu se înghesuia să vină la lot, acum când lucrurile sunt rezolvate în proporție de 80% au apărut specialiștii de ocazie. Vizavi de Campionatul Mondial propriu-zis, trebuie să se știe starea de sănătate în care au venit o serie de jucătoare la lot. A fost o problemă stresantă pentru noi și în același timp gravă la cum s-au prezentat unele fete.
La ce vă referiți concret? La modul în care au venit fetele și au avut nevoie de recuperare de 10-12 zile. Cineva ar putea să întrebe de ce nu am convocat alte jucătoare dacă am știu de acest aspect. Despre unele am știu, despre altele nu am știut, dar le răspund că nu sunt alte fete sau erau în aceeași situație. Aceasta a fost doar o primă problemă.
Ce probleme au mai fost? Nivelul parametrilor fizici. Vreo 10 jucătoare din cele 17 care au fost convocate, se poate verifica la Centrul de Medicină Sportivă dar și la medicul Tocitu, au fost pregătite nu pentru cinci meciuri într-o săptămână, ci pentru unu, maximum două. Cu toate că am încercat să dozăm efortul jucătoarelor în pregătire, dar și în meciurile din grupă cu Tunisia, Australia și Cehia. Ori meciul cu Polonia a venit după ce noi parcuseserăm deja cinci partide, exact în momentul în care competiția a intrat în faza eliminatorie.
Au apărut critici la adresa d-voastră după meciul cu Polonia… Nu iau în seamă comentariile specialiștilor de ocazie, a unor frustrați care se autopropun la națională și au făcut doar rău handbalului românesc
Vă referiți și la Jakob Vestergaard? Valoarea domnului Vestergaard s-a văzut în era Oltchim. El este cel care vine să critice și uită că în jocul cu Gyor conducea cu șase goluri, cu nouă minute înainte der final. Și ce echipă de românce avea, crescute și pregătite până la urmă tot de noi, de antrenoruii români, plus șase-șapte vârfuri de la echipe naționale din Europa. Și că în final a dat bir cu fugiții, înainte de a se termina sezonul, cu tolba plină, de circa de 200.000 de euro, falimentând un club și lăsând jucătoare în derivă totală, unele dintre ele neplătite. Acum se autopropune până în 2016, probabil pentru alți 300.000-400.000 de euro. Altfel, demnitatea și onoarea lui le-a demonstrat, nu demult, în Danemarca, împreună cu cealaltă specialistă (n.r. Anja Andersen) care a făcut la fel de mult „bine” Oltchimului și handbalului românesc. În loc să vină în fața echipei României la hotel sau la sală, stătea de vorbă cu fetele pe la colțuri pentru a se autopropune. De valoare mare ce are, este propus secund peste tot, inclusiv la naționalale de juniori ale Danemarcei, după lungi eforturi de a i se găsi un post. De cealaltă n-am mai auzit, n-am auzit de ei ce au făcut după ce au plecat din România.
Vi s-a reproșat și că ați adus-o pe Luciana Marin la conferința de presă, după ce România a fost eliminată. Cum poate să gândească cineva că în bat joc de ea. pe Luciana eu am promovat-o la echipa națională, am convocat-o la toate acțiunile echipei din acest an. Dacă domunul Vestergaard nu știe și alții la fel, la conferința de presă Luciana Marin nu a fost singură, ci a fost însoțită de mine, iar după ce ea și-a cerut scuze, eu am spus că vina ne aparține deopotrivă tuturor. Cum la victorii suntem „vinovați” toți și la înfrângeri vina ne aparține tuturor. Sau în viziunera unor specialiști, care stau la trecătoarte, când se câștigă este numai meritul jucătoarelor, iar când se pierde este numai vina antrenorului.
Ce s-a întâmplat în ultimele 10 minute cu Polonia? Am avut în primul rând cinci jocuri înainte în care s-au făcut eforturi. Pe finalul meciului cu Polonia fetele au căzut în primul rând fizic. Iar în aceste condiții cazi și mental, și psihic. Era normal să țin în teren jucătoarele experimentate, dar așa cum am spus ele sunt pregătite pentru un joc, maximum două. Unele după cinci jocuri au căzut fizic. S-au făcut și o serie de greșeli, s-au luat goluri de la mare distanță și din extremă, chiar și din superioritate numerică. Iar aceste lucruri sigur că ne-au costat.
După meciul respectiv, Talida Tolnai spunea că ceva de genul: „Ar trebui să căutăm tot timpul soluții, nu să țipăm. Dacă vine o stare negativă și din teren, și de pe bancă, e de rău”. Cum ați recepționat această declarație? Ea trebuia să spună cum a încasat acele goluri de la 11-12 metri, din unghiuri imposibile din extremă și abia după să-și dea cu părerea. Talida a avut preocupare doar a se întâlni cu enoriașții ei. Își prelungea programul de discuții și schimburi de păreri până după orele 23.00. Și atunci, să răspundă cum a luat golurile cu Polonia sau în meciul cu Cehia, când a dărâmat tot ce a făcut Paula Ungureanu. După aceea să-și dea cu părerea și să facă alte analize.
Să înțelegem că naționala este un capitol închis pentru Tolnai? Dacă are valoare, va veni în continuare, dacă nu vor veni altele care au valoare. Sigur că trebuie să ne gândim și la ziua de mâine. Probabil că acum, la rece, Denisa Dedu ar fi făcut tot la fel de mult sau ar fi ajutat echipa Românei chiar peste cât a făcut-o Tolnai.
Acum, regretați vreo decizie pe care ați luat-o sau nu ați luat-o? Nu spun că nu au fost și greșeli, nimeni nu este perfect. Am fost animat de cele mai bune intenții, iar meciurile cu Ungaria și Germania au arătat că echipa se apropie de obiectivul care și-a propus, de calificarea la JO 2016. Cele 10 minute cu Polonia nu pot caracteriza echipa României, avem multe fete de valoare, începând cu Luciana Marin. Poate că în 2015 avem șanse mari să venim în primii patru, dar este nevoie de foarte multă muncă. Echipa s-a disciplinat liber-consimțit și sigur că pentru a omogeniza și a asambla ai nevoie de timp. După 8 luni, Vestergaard spunea că mai are nevoie de un an pentru a omogeniza echipa, noi am făcut, cel mult, șase antrenamente pe acțiune la echipa națională.
Cum vedeți viitorul naționalei? Câte fete care au fost în Serbia estimați că vor fi și la Europenele de anul viitor? Cele care au fost aici, au demostrat că au potențial cu Germania și Ungaria. La noi, față de 2005, ca să nu mă întorc și mai mult în timp, fondul de jucătoare s-a redus la 50%. Situații de acest gen au mai existat, să terminăm pe locul 11 sau 17, iar ulterior cu aceleași jucătoare, pe un fond de pregătire, după 2-3 ani am luat locul 2 la Campionatul Mondial sau locul 4 doi ani mai târziu, și calificare la Sydney, și calificare la JO din 2008. Cred că naționala e pe un drum bun, se poate conta pe o serie de jucătoare pe următoarele două cicluri olimpice, iar noi știm să ne descurcăm fără mercenari din afară pentru că noi suntem cei care am cressut aceste jucătoare și nu alții.
La începutul anului 2014 vor fi alegeri la FRH. Nu vă temeți că viitoarea echipă managerială ar putea să meargă la drum cu altcineva la națională? N-am niciun fel de emoții. În primul rând, nu știu dacă se schimbă sau nu conducerea federației, vedem la Adunarea Generală. Iar dacă se schimbă în bine sau în rău n-am niciun fel de emoții pentru că știu că până aici am construit și nu m-am cramponat niciodată de un post. Pot să cedez oricând locul dacă va fi mai bine, dar dacă cineva crede că se poate face o echipă de medalie în numai câteva luni, atunci nu gândește sănătos, iar consecințele apar mai încolo. Deocamdată discutăm despre ce a fost. Vom vedea la Comisia Tehnică și CA care vor fi concluziile.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER