De meserie selecționer
Probabil că niciodată în istoria naționalei României nu a existat un tehnician căre să se plieze atât de bine postul de selecționer. Deși a trecut pe la Craiova și Steaua, ca echipe de club, Pițurcă nu s-a simțit niciodată mai bine decât la primele reprezentative. A calificat naționala U 21 la Campionatul European de tineret (1998) și a reușit două calificări cu echipa mare la turneele finale ale Euro 2000 și 2008! Un argument că îi stă mult mai bine pe banca naționalei, decât pe cea a unei echipe de club: Pițurcă e liderul de victorii dintre toți selecționerii: 50!
La echipa națională am încercat mereu să schimb generațiile, să fac în așa fel încât cei mai experimentați să-i ajute pe cei mai noi. Și mereu am cerut ca un jucător, indiferent cât de talentat este el, să joace pentru echipă Victor Pițurcă, selecționer România
VICTOR PIȚURCĂ‚ Vârstă: 57 de ani A antrenat la: Steaua (1991-1992 / 1999-2004 / 2010 – 2011 (trei etape) și pe Univ. Craiova (1994-1995 / 2010-2011 (13 etape)). Trofee: A cucerit trei trofee cu Steaua (titlul: 2001, Cupa: 1992 și Supercupa: 2001). Ca selecționer la echipa mare a strâns deja 88 de meciuri, dintre care 50 de victorii, 20 de egaluri și 18 înfrângeri
500.000 de euro este salariul anual al lui Pițurcă la naționala României
56,81% este procentajul victoriilor înregistrate de Pițurcă la naționala României în carieră, ca antrenor (50 din 88 de meciuri)
4 calificări la turnee finale a reușit Pițurcă în cariera de selecționer: trei cu echipa mare și una cu naționala U21
„Inginerul” care iubește fotbalul
Fernando Santos este omul care i-a succedat lui Otto Rehhagel pe banca naționalei Greciei. O misiune dificilă, având în vedere că neamțul este omul care a pus echipa elenă pe harta fotbalului mondial, prin câștigarea Euro 2004. Iar Santos și-a făcut excelent treaba până acum. Are cel mai bun procentaj de victorii din istoria naționalei elene, vorbește perfect greaca și spune că tactica face o echipă puternică, nu individualitățile.
Pentru mine, faptul că îi succed lui Otto Rehhagel nu-mi provoacă emoție. E o onoare și voi lucra cu aceeași pasiune indiferent de rezultate. Mi-am impus stilul propriu și vreau să fiu recunoscut pentru asta Fernando Santos, selecționer Grecia
FERNANDO SANTOS Vârstă: 59 de ani A antrenat la: Estoril, Estrela Amadora, AEK Atena, Panathinaikos, Sporting Lisabona, Benfica, PAOK și naționala Greciei Trofee: A câștigat titlul în Portugalia (1999), 2 Cupe ale Portugaliei (2000, 2011) și 2 Supercupe ale Portugaliei (1999, 2000) – toate cu Porto, Cupa Greciei (2002) cu AEK Atena
500.000 de euro este salariul anual al lui Fernando Santos pe banca naționalei Greciei
1,21 goluri pe meci este media reușită de naționala Greciei în mandatul lui Santos (55 de goluri în 39 de meciuri)
58,35% este procentajul victoriilor lui Santos (23 în 39 de meciuri), record în istoria naționalei. Și vizează a treia calificare consecutivă la un turneu final
Opinia ProSport Dubla României cu Grecia nu va fi deloc una nespectaculoasă. Poate părea contrar tuturor percepțiilor ceea ce spunem, dar va fi interesant de văzut un duel tehnico-tactic al celor doi antrenori. Pentru partida de vineri: Pițurcă nu va sta la cutie mai mult decât îi va permite scorul, iar Santos nu își permite să nu încerce să dea lovitura decisivă la meciul de pe teren propriu.
Omul Pițurcă Ca jurnaliști, cei din mass-media sportivă am avut de-a face cu ambele fețe ale antrenorului Pițurcă. Și cu cea oficială, din interviuri ori apariții televizate, dar și pe cea neoficială, de om simplu. Dincolo de reflectoare, Piți este un tip care nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume. Un om dintr-o bucată, care respectă cuvântul dat și care cere același lucru de la ceilalți. Poate că nu toată lumea e de acord cu atitudinea lui francă, dar nici nu obișnuiește să ceară favoruri. Dacă ești cu el, e bine. Dacă nu, la revedere! Și cu greu acceptă o reconciliere după o ceartă. Mutu, spre exemplu, poate susține aceste rânduri.
Omul Santos E nebun după fotbal. „Mi-a depășit familia, prietenii, viața însăși”, a declarat tehnicianul portughez pentru cotidianul grec „Goal News”. Este un personaj charismatic, care știe să se facă apreciat de suporteri și ziariști. A învățat greaca încă din primul an de mandat la AEK Atena și vorbește întotdeauna în greacă la conferințele de presă. E atât de respectat, încât nimeni nu-și permite să îl critice, indiferent de rezultatul pe care îl reușește echipa națională. „Îmi place Grecia, am învățat să trăiesc ca grecii”, dezvăluie managerul portughez. Are însă un viciu. Dezvăluie presa portugheză: „Fumează foarte mult. E primul care pleacă spre vestiar la pauză, pentru a fuma o țigară. Așa se calmează și reușește să se gândească la ce are de făcut. Ritualul se repetă la finalul meciului”.
Fotbalistul Pițurcă Două echipe au contat în palmaresul lui Pițurcă: FC Olt (1979-1983) și Steaua (1983-1989). Cu ultima a cucerit Cupa Campionilor Europeni (1986), respectiv Supercupa Europei și a ieșit Gheata de Bronz a continentului. A mai trecut și pe la Universitatea Craiova și și-a terminat cariera în Franța, la Lens (1990). Conform mărturiei unor apropiați, doar cu două echipe a ținut și ține în continuare: Craiova și Inter Milano! Ca jucător, la națională, a adunat doar 13 selecții, pentru care a marcat de șase ori.
Fotbalistul Santos A evoluat ca junior la Benfica, însă la seniori a trecut pe la Maritimo și Estoril, evoluând pe postul de fundaș dreapta. Dar la doar 21 de ani, el s-a retras pentru a se concentra pe facultate. În 1977 a obținut licența în telecomunicații și electronică. De aici și porecla „Inginerul”, pe care Santos o poartă cu mândrie. „Nu am fost un fotbalist foarte bun. Dar sunt îndrăgostit iremediabil de fotbal și nu am putut să nu revin”, declară portughez. Zece ani mai târziu, el se întorcea în fotbal ca antrenor al lui Estoril, echipa de la care se retrăsese.
Tacticianul Pițurcă Deși s-a spus despre el că merge destul de des pe fler, ca un adevărat jucător, Pițurcă a demonstrat de-a lungul timpului că stăpânește destul de bine tainele tacticii. S-a văzut asta și la Steaua, și la Craiova, dar mai ales la națională. Este adeptul sistemului 4-2-3-1, un sistem gândit să betoneze apărarea și să creeze superioritate în atac prin diverse combinații exersate la antrenamente. Îi place mereu să surprindă antrenorul advers cu un jucător nou sau cu o surpriză tactică. Are, însă, un mare defect: urăște să piardă și, din această cauză, deseori transmite echipei o stare de iritare ce, altminteri, poate fi evitată.
Tacticianul Santos „Santos marșa pe sistemul 4-3-3, unul foarte ofensiv, iar eu l-am simțit pe pielea mea când evoluam la Boavista. Bine, la o echipă precum Porto nici n-aveai cum să joci altfel”, dezvăluie Ioan Timofte, fost campion la Porto. De atunci însă, filosofia lui Santos s-a schimbat. De când a preluat postul de selecționer al Greciei, portughezul a experimentat, schimbând diferite stiluri, printre care 4-4-2 și 4-2-3-1. „Tactica e pe primul loc. Nu voi schimba stilul echipei pentru un jucător, poate doar pentru Messi. Dar noi nu avem un Messi. Fiecare jucător trebuie să vadă ce poate adversarul său. El nu o să intre niciodată pe teren fără să știe exact ce trebuie să facă”, povestește Santos.
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER