-Jose Mourinho este considerat de mulți cel mai bun antrenor din lume. Alții îl cred un ipocrit, în timp ce fanii echipelor pe care le-a antrenat l-au idolatrizat. Are defecte, calități, trofee, eșecuri, orgolii, dar este și umil atunci când este cazul
Jose Mourinho este genul de persoană pe care o iubești sau o urăști. Un om cu o astfel de personalitate nu îți poate rămâne indiferent. Diferența o face clubul pe care îl antrenează. Dacă îți place sau nu. Cert e că „The Special One” îți atrage atenția, te face să te enervezi sau te liniștește. Depinde iar dacă simpatizezi cu echipa lui sau nu.
PASIONAT După doi ani la Inter și încă trei la Real Madrid, Mourinho s-a întors în habitatul său natural, la Chelsea, clubul pe care îl iubește. „Acesta este clubul meu. Sunt antrenorul și fanul acestei echipe” este noul crez al antrenorului. Acum e mai experiementat, mai atent, mai complet. „La nivelul la care suntem, nu ne ajută nici cursurile pe care le-am făcut, nici profesorii pe care i-am avut, nici eventualele discuții pe care le-am purtat unii cu alții pentru a ne rezolva problemele. Ne ajută să ne păstrăm pasiunea pentru a învăța în continuare. Și cel mai bun mod de a face asta este să ne analizăm experiențele. De-asta spun că un antrenor trebuie să fie mai bun odată ce îmbătrânește. Experiența ne învață multe!”, este unul din principiile lui Mourinho.
VERSATIL Există un stil al lui Mourinho? Un antrenor de o asemenea talie își permite să aibă idei fixe? Sunt fotbaliști care trebuie să posede anumite calități ca să intre în preferințele lui „The Special One”? Acestea sunt întrebări la care antrenorul portughez răspunde pe linie „Nu!”. „Când aud un antrenor că spune că are un anumit stil, nu sunt de acord. Stilul fiecărui antrenor trebuie să se adapteze în funcție de jucătorii pe care îi antrenează. Mereu când văd că un antrenor își schimbă echipa, sunt curios să văd dacă își va schimba și stilul. Sunt de acord că eu am anumite idei despre fotbal, dar le zic unui jucător doar dacă acesta le acceptă și se simte confortabil cu ele. Nu tuturor ne plac aceleași mașini și nu toți oamenii preferă un anumit stil de joc. Eu sunt aici să găsesc cele mai bune soluții”, a explicat Mou.
MELANCOLIC Dublu câștigător al Ligii Campionilor, Mourinho își lasă o ancoră și în trecut. Nu poate trece peste faptul că a fost la un pas de a ajunge în finală cu Real Madrid în ultimele două sezoane, fiind eliminat de Bayern (2012) și Dortmund (2013). Dacă împotriva lui ultimilor a pierdut categoric, contra Bayernului antrenat de Heynckes a fost eliminat la penalty-uri, deja un blestem pentru portughez, care a mai părăsit Liga Campionilor după același scenariu în 2007, în fața lui Liverpool. „Cu Bayern trebuia să câștigăm, am fost mai buni. Totuși, a fost un moment emoționant. Mă uitam la meci și îi vedeam pe foștii mei elevi de la Chelsea că au ajuns atât de aproape de trofeu. Trecusem prin multe cu ei, semifinale aproape câștigate, o altă semifinală cu Barcelona de care nu vreau să vorbesc. Au meritat să câștige în 2012″.
CERTĂ‚REȚ Starea de conflict este una în care Mourinho se simte ca peștele în apă. Această trăsătură i-a adus multe antipatii, dar un om cu o aroganță ca a lui nu poate fi deranjat de diferitele păreri. Nu de puține ori, portughezul a încercat să preia toată presiunea pe umerii săi tocmai pentru a-i elibera pe proprii jucători de apăsarea unui meci sau a unui eșec. Nu este o coincidență că astfel de momente s-au întâmplat doar înaintea marilor meciuri sau la finalul lor. Pentru eșecuri au fost de vină arbitrii, lipsa de fair-play a adversarilor sau chiar sistemul. Toată lumea în afară de el sau de jucătorii pe care îi pregătește. Din acest motiv, Mourinho nu se poate mândri cu prea mulți prieteni printre antrenori. Benitez, Allegri, Wenger sau Tito Vilanova sunt doar câțiva dintre cei care s-au contrat dur cu portughezul.
GENIU Are o inteligență ieșită din comun și nu lasă nimic la voia întâmplării. Nu s-a temut niciodată să răspundă anumitor provocări și mereu a încercat să oprească ce părea de neoprit. Prima oară s-a întâmplat în 2004, când a cucerit Liga Campionilor cu Porto după ce le-a eliminat pe Manchester United și Lyon. A doua oară, în primul mandat la Chelsea, când a fost nevoit să îi găsească antidot Barcelonei, condusă din teren de Ronaldinho. A reușit să o elimine în 2005 și a arătat lumii că brazilianul poate fi oprit. Ultima mare provocare a fost mandatul la Real Madrid. Avea în față ultima variantă a catalanilor, cea cu tiki-taka, cea care nu prea îți dădea mingea. La primul contact, Mourinho a ieșit șifonat, 0-5, dar apoi a reușit să citească jocul catalanilor și chiar s-a impus în fața lor, reușind un titlu, o Cupă și o Supercupă a Spaniei.
Mourinho invocat în România
Nici Mourinho nu putea să îi salveze pe CSMS Iași de la retrogradare Florin Prunea, președinte CSMS Iași
Nici Mourinho nu făcea ce am făcut eu la Steaua Ilie Stan, fost antrenor Steaua
Poate mai greșesc și eu, pentru că nu sunt nici Mourinho, nici Guardiola Marius Șumudică, fost antrenor Rapid
Trofee Mourinho
Porto (2002-2004): Titlu (2002-03, 2003-04), Cupa (2002-03), Supercupa (2003), Liga Campionilor (2003-04), Cupa UEFA (2002-03)
Chelsea (2004-2007) Titlu (2004-05, 2005,06), Cupa (2006-07), Cupa Ligii (2004-05, 2006-07), Community Shield (2005)
Inter Milano (2008-2010) Titlu (2008-09, 2009-10), Cupa (2009-10), Supercupa (2008), Liga Campionilor (2009-10)
Real Madrid (2010-13) Titlu (2011-12), Cupa (2010-11), Supercupa (2012)
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER