România admiră clasamentul pe medalii: suntem mai rău ca Botswana și Djibouti

Ne agățăm doar de trecut: bronz la CM 2007 (Osaka) și la CM 2009 (Berlin) pentru Nicoleta Grasu

Noul președinte al FRA, Sandu Ion, anunța la alegeri că vor curge laptele și mierea în atletismul românesc, iar podiumurile de premiere vor sta ferm lipite de pantofii tricolori. Dintr-o perspectivă, prestația de la Moscova față de cea de la JO a fost bună. Dintr-un altul însă, e submediocră. Obiectivul fixat s-a centrat pe o medalie și trei finale, a doua parte a dezideratului a fost chiar depășită (4 prezențe), dar la cea mai importantă nici n-am avut voie să visăm.

În acest context, națiuni fără tradiție în atletismul mondial precum Qatar (argint prin Mutaz la înălțime), Djibouti (bronz la 800 m – A. Souleiman) sau Botswana (argint la 400 m A. Montsho) s-au strecurat în clubul select al celor 38 de state care au prins cutia. România mai așteaptă. Sau riscă să ajungă în lumea a treia.

Niciun record mondial nu a fost stabilit la această ediție a CM

Isinbayeva zice că a fost greșit înțeleasă când a declarat inițial că „rușii sunt oameni normali” și că homosexua­litatea e de condamnat

Două medalii de aur, la fel ca la JO 2012 (5.000 m și 10.000 m), a cucerit britanicul de origine somaleză Mo Farah – în aceleași probe

3 medalii de aur a luat Shelly Ann Fraser Pryce (Jam): 100 m, 200 m și 4×100 m

Campionul mondial de la înălțime, Bohdan Bondarenko (Ucr, 2,41 m), a mărturisit că ține să se facă liniște înainte de sărituri pentru „a nu mă mai simți în centrul universului. Simt că-mi pierd concentrarea dacă lumea mă încurajează”

Ediția din acest an a fost contestată și pentru că stadionul Lujniki nu a fost niciodată plin (80.000 capacitate totală – 60.000 de fani, recordul atins la această ediție)

Viitoarea ediție a CM va avea loc în Beijing peste doi ani