De la Johnson, la Marion Jones! A doua medalie la Universiada din Kazan pentru Andreea Ogrăzeanu

Sportiva de la CS Farul  (23 de ani, 1,79 m, 62 kg) e vedeta României după 5 zile de competiție. Ea a luase bronz și la 100 m

România are 3 medalii în primele 5 zile de competiție, spadasina Simona Pop (bronz) fiind deschizătoarea de drum

În Rusia, la Kazan, peste 100 de sportivi români sunt conectați de cinci zile la tensiunea unei competiții de tradiție, Universiada, spectacol care în 1981 își consuma un episod chiar la București. Studenți deja consacrați sau boboci în băncile sportului de performanță, românii concurează la Mica Olimpiadă și împotriva unor staruri ale lumii. Prezentă și la Jocurile Olimpice de la Londra, sprintera Andreea Ogrăzeanu și-a dublat aseară bronzul de la 100 m și pe portativul de la 200 m. În finală, eleva Cristinei Manea a terminat pe poziția a treia, iar cronometrul a ațipit la 23,10, după Kimberly Hiachinte (Can, 22,78) și Haana Latvala (Fin, 22,98).

Rezultatul capătă o altă dimensiune și pentru că sprintera câștigase semifinala în care se aliniase cu doar două ore înaintea ultimului act, iar intervalul de recuperare s-a dovedit extrem de scurt. Ogrăzeanu face parte din clubul select al promisiunilor care au confirmat și la seniori.

Povestea locomotivei

Vârf de sabie al generației ”90 din atletismul românesc, alături de Bianca Perie sau Esthera Petre, Ogrăzeanu a fost luată de mână și trecută stadionul performanței de Cristina Manea. Antrenoarea deschide o fereastră spre trecut și istorisește un episod care a cântărit enorm în cariera sportivei din Alexandria. „În copilărie, Andreea făcea broasca, săritura de pe loc, dar marea problemă o avea la alergare. Pentru că nu o făcea corect, i-am dat temă să mimeze alergarea în fața oglinzii pentru că alerga precum Michael Johnson (n.r. americanul recordman mondial la 400 m, ușor legănat, dezordonat), iar corectarea acelui stil e unul dintre secretele succesului său. Acum, parcă are din stilul de alergare al lui Marion Jones și mă bucură faptul că toată lumea o apreciază pentru frumusețea ținutei”.

Ștafeta e preluată instantaneu de campioana europeană de tineret la 100 m: „Alergam  ca o locomotivă și am luat cordonul de la halatul mamei (n.r. Iolanda Ogrăzeanu) și m-am cabrat în fața oglinzii din sufragerie. Și uite așa, câte două-trei ore pe seară, îmi țineam strâns cordonul pe lângă corp și efectuam mișcările normale. În câteva luni, am început să prind mișcarea și totul a decurs apoi natural”. Nu a intimdat‑o ideea concurenței cu sportivele de culoare, specialiste de la orice nivel în probele scurte, iar calificarea la JO de anul trecut a alimentat-o cu un nou vagon de ambiție pentru lupte ce par la prima vedere imposibil de câștigat.