Țepele Stelei

Steaua ia campionatul având în lot patru atacanți de Divizia B, Tatu, Rocha, Mihai Costea și Nikolic. Pe primii trei i-am văzut făcându-se de râs și sâmbăta, în amicalul de la Brăila, unde au fost mai slabi decât atacanții divizionarei secunde. Cât despre accidentattul Nikolic, m-a convins în mai multe meciuri că în afară de forță nu are nicio calitate. Nici nu știe să se demarce, nici nu dă extraordinar cu capul, nu are nici șut, nimic, nimic, nimic.

Pe Tatu, recunosc, nu l-am plăcut de la început. În afară de viteză și ambiție, îi lipsesc toate calitățile unui atacant: simțul golului, dribling, șut, plasament. Rocha măcar miroase golul, a și dat câteva în tur, dar a fost vânat sistematic de declarațiile patronului și până la urmă a sfârșit terminat psihic, atât de mult încât nu mai reușește nici să mai dea o minge pe poartă.

Mihai Costea e și el dărâmat psihic, dar nici nu face nimic ca să iasă din această stare. Lipsit total de ambiție și de bun simț fotbalistic, va sfârși probabil ca fratele său, pe la Severin, dacă nu va reuși să-și salveze cariera la CFR sau la Astra.

Te poți înșela, ca manager sau ca antrenor, cu un atacant, poate doi, dar să transferi patru mâini moarte într-o perioadă relativ scurtă denotă și lipsă de pricepere, ca să nu ne gândim la cine știe ce interese. Interesant e că Steaua, cu astfel de non-valori în lot, defilează prin campionat și va lua titlul cu câteva etape înainte de terminarea sezonului. Vă dați seama ce e pe la celelalte echipe, care nici măcar contracandidate nu se pot numi.

În mod normal, niciunul dintre cei patru numiți mai sus nu au de ce să se mai regăsească în lotul Stelei pentru Liga Campionilor. Doar dacă patronul nu va fi păcălit din nou măcar cu vreo doi dintre ei.