Cîrțu spune că, inevitabil, patronii de club ajung, mai devreme sau mai târziu, să apeleze la serviciile sale și dezvăluie că este considerat drept „Serviciul de Ambulanță” al fotbalului românesc
Sorin Cîrțu vorbește cu pasiune despre Universitatea Craiova și consideră echipa de la începutul anilor ’90 drept cea mai pură din istoria clubului Vulcanicul antrenor șochează atunci când spune că ar fi vrut să își facă două tatuaje
Domnule Cîrțu, ca jucător, ați fost un tip statornic, dar ca antrenor lucrurile nu au stat așa. Statistica arată că ați schimbat 16 echipe… Nu poți să fii antrenor la o singură echipă! Crezi că eu nu aș vrea ca Universitatea să fie în «A» și eu să o antrenez? Mi-aș fi dorit să fiu pe bancă doar la Craiova, un fel de Guy Roux care a stat 44 de ani la Auxerre. Eu, de exemplu, dintre toți antrenorii Universității am cel mai lung mandat, din 1988 până în 1992, când mi-au căutat nod în papură să mă dea afară. Și, dintre toți care au trecut pe la Craiova, cred că am fost și sunt în continuare cel mai nimerit să antrenez acolo. Nimeni nu a înțeles la fel ca mine spiritul și stilul Universității.
Cât de atent sunteți la detaliile din contract atunci când vă pregătiți să semnați cu o echipă? Nu am pierdut niciodată un litigiu! Am câteva puncte clare, fără de care nu antrenez. Asta pentru a avea siguranța muncii, altfel ajungi să fii dominat de patron. Eu am perioade în care stau 3-4 luni fără angajament, am discuții cu echipe, dar aștept. Inițial, finanțatorii nu acceptă condițiile mele, dar apoi intră în debandadă și apelează la mine «Hai să ne scoată SMURD-ul». Am eticheta asta de SMURD…
Aveți peste 450 de meciuri ca antrenor, cât vă ia să vă dați seama dacă un jucător are potențial sau nu? Vreau să-ți spun că nu există jucător la care să fi renunțat și să mă fi înșelat. Nu există! Și am întâlnit sute de fotbaliști!
„Pe Rădoi l-am văzut al doilea Cannavaro”
Care au fost jucătorii față de care ați avut o afinitate aparte? Au fost mulți, mai ales din echipa aia a Craiovei care a luat titlul. Gică Popescu, Săndoi, Badea, mulți. Apoi Adrian Ilie, Gabi Popescu, jucători care au fost o viziune personală a mea. Am renunțat la unii pentru a-i promova pe ei. Iar eu cu un fotbalist n-am avut niciodată probleme!
Imposibil…. Nu, nu! Cu un fotbalist n-am avut probleme! Fotbalistul m-a înțeles întotdeauna. Problemele le-am avut cu jucătorii de fotbal. Cu fotbaliștii niciodată! Uite, mi-am adus aminte și de Rădoi…
Apropo de el, mulți îl consideră un fotbalist ratat, prin prisma faptului că nu a atins niciodată nivelul pe care toată lumea îl aștepta. Eu l-am văzut pe Rădoi un al doilea Cannavaro al Europei. La nivelul ăsta, pentru că avea un potențial fantastic. Dar a făcut niște greșeli și chiar am avut o discuție cu el, acum ceva timp, și i-am zis: «Trebuie să pleci neapărat!». Dar faptul ăsta cu Steaua, cu Gigi, fin-naș, l-a blocat puțin și nu a plecat atunci când ar fi trebuit. Iar apoi a ales situația asta… Dar nu poate să spună cineva că e un fotbalist ratat. Într-adevăr, putea mult mai mult! E și pentru mine o surpriză neplăcută că nu a jucat la niște echipe cu adevărat mari din Europa. Uite…
Spuneți. Jucătorii de valoare ies în evidență, îi vezi. Cum a fost cu Tănase și cu Stancu la Pitești, când m-a dat afară Penescu. Pentru că oamenii ăștia de acolo n-au văzut nimic în ei. Iar pe Tănase nu l-a pierdut din noroc! Dar îl dădea și pe el afară, că era produs al lui Cîrțu și voia să scape de tot ceea ce făcusem eu. Așa era sfătuit, iar el, prostul, l-a pierdut pe Stancu.
Apropo de Tănase, vi se pare și dumneavoastră că s-a schimbat optica în ceea ce îl privește? Pentru că, la început, îi erau admirate calitățile tehnice, acum iese în față capacitatea lui de efort. Și așa, și așa! El a intrat în debandadă cu relațiile lui, dar e calitate de fotbalist Tănase.
„Mi-am dorit mereu tatuaje”
Chiar, cum e cu orașul mare care te fură? Bucureștiul așa e, dar aici intervin și alte lucruri, cum ar fi educația, cultura.
Dacă dumneavoastră ați fi fotbalist de azi, v-am vedea tatuat și la braț cu fete din lumea mondenă? (stă un pic pe gânduri) La cât mi-a plăcut mie fotbalul, aș fi fost capabil de sacrificii. Cât despre tatuaje, să știi că și mie mi-ar plăcea să am unele. Un scorpion aici (arată spre brațul stâng) și imaginea lui Iisus pe cruce aici (arată spre brațul drept). Mereu mi-am dorit să fac treaba asta, să fie niște tatuaje mici. Cât despre celalalte, să știi că ai timp să le faci pe toate. Tu crezi că eu, la vremea respectivă, n-am făcut? Dar asta nu m-a împiedicat să-mi realizez un nume mare ca fotbalist, să am niște reușite. Dar exista o anumită limită. În perioada aia, înainte să mă însor, nu am fost niciodată cu o femeie mai mult de două ori. Asta ca să vezi că există timp pentru toate.
Vi se pare corect cum sunt plătiți fotbaliștii din Liga I, ca un raport calitate-preț? Nuuuuu! România a ajuns El Dorado în Europa, vin mulți străini care n-au ce căuta pe aici. Sunt niște fotbaliști modești, care pot fi înlocuiți cu cei români.
Bine, ați antrenat-o pe CFR Cluj o echipă alcătuită aproape exclusiv din jucători străini. Acolo erau niște fotbaliști de mare calitate! Echipa pe care am avut-o eu atunci era mai bună decât cea de acum. Și mie mi-ar fi fost de folos un Ivo Pinto, un Felgueiras sau un Camora. În rest, nu te supăra, ei nu au acum un De Zerbi, un Culio, un Peralta sau un Traore.
„Aveam 12 puncte în minus și mi se cerea titlul”
Ați antrenat și pe CFR Cluj, și pe Steaua. Ce diferențe sunt între cele două echipe? Hai să îți spun o chestie: e foarte important modul în care ajungi la o echipă și momentul în care ajungi. Uite, cum am fost la Steaua, când mai erau 14 etape, aveam un handicap de 12 puncte și obiectivul clar era câștigarea titlului! Eu, când am ajuns acolo, nu aveam un lot structurat pe stilul și spiritul Stelei, de aia se ajunsese și în acea situație.
Păi, în condițiile astea, cum era posibil ca obiectivul să fie titlul? Titlul și numai titlul! Iar eu am prins și CFR-ul, și Steaua când au jucat doar duminică-miercuri, duminică-miercuri. Iar atunci, la ultimul meu meci ca antrenor al Clujului, cu FC Basel, era al 11-lea joc în 25 de zile. Am prins ambele echipe în momente cu probleme.
Spuneați mai devreme că vă dați seama repede de potențialul unui jucător. Vă dați seama la fel de repede de corectitudinea unui meci? Uite, fotbalul, ca și alte sporturi, s-a stricat mult din cauza pariurilor. Ă‚sta e cel mai mare necaz al fotbalului! Ca niciodată, e un microb mare de tot. A explodat incredibil. Vorbesc la nivel mondial. E incredibil!
Sunt și mulți fotbaliști care au mania aceasta a jocurilor de noroc. Dumneavoastră, poate atunci când erați încă în activitate, obișnuiați să jucați, poate prin cantonament? Eu nu joc! Pot să fie și fără bani! Nu-mi place să pierd și din cauza asta nu am jucat nici șeptic cu fetele mele.. Într-o perioadă, atunci când eram antrenor-jucător, am încercat cu rummy. A doua zi mă durea capul și m-am lăsat. Ți-am zis, mă durea capul că pierdeam și am zis: «Gata, nu mai joc!»
Ghinionul cu 26 de bare
Un ultim lucru, fără legătură cu Universitatea: cine este mai vulcanic, Cîrțu sau Șumudică? (zâmbește) Nu știu, chiar nu știu. La mine depinde și de situațiile prin care trec într-un meci. Și voi, ziariștii, faceți comparațiile astea. Ă‚sta este stilul meu, nu pot să mă schimb. Dacă îmi fac meseria, mi-o fac sută la sută! Sunt mai temperat acum. La Steaua, de exemplu, mi-am propus să fiu așa și mi-a ieșit. Vreau să-mi revizuiesc atitudinea pentru că am pierdut mult.
Postul de la CFR Cluj e un exemplu bun… Și la CFR, și munca de la Pandurii, cu treaba aia cu Gheorghe Constantin. Iar gestul de la Pandurii mi-a schimbat un pic destinul, că poate aveam alt drum în antrenorat. Poate ajungeam la Steaua într-o altă perioadă. Sau la CFR. Am avut mult ghinion, cel puțin la Cluj. Am curaj, fără falsă modestie, să spun că echipa asta nu a jucat niciodată la fel de frumos ca pe timpul meu. Dar am avut un ghinion incredibil! Am numărat, de curiozitate, și în tot mandatul am avut 26 de bare! Nu e posibil așa ceva! Nu e posibil să dai două goluri și o bară pe Allianz Arena și apoi să îți dai trei autogoluri. Într-un meci în care Bayern Munchen nu are nicio ocazie! Cu Roma, două bare la 0-0! O iei razna!.
Cel care a nenorocit Craiova asta a dus-o la stadiul din ’64, când veneau Marin Marcel și alții pe la facultate. Nenoro-cirea asta este inegalabilă și nimeni n-ar fi reușit asta. Din punctul ăsta de vedere este unic omul ăsta! Sorin Cîrțu, antrenor FC Brașov
În perioada în care am jucat, nu exista o echipă de Diviza A care să nu aibă un număr 10. Ă‚sta de îl tot căutăm noi acum. Și la Vâlcea, să zic, te duceai și era un Carabageac Sorin Cîrțu, antrenor FC Brașov
Sunt multe meciuri de Liga I de acum care nu diferă, ca viteză, de ceea ce vezi la Replay Sorin Cîrțu, antrenor FC Brașov
Fotbalul e o oglindă a societății. Iar pentru performanță, ai nevoie de mulți bani. Trebuie să dai salariile ceva mai mari pentru marea performanță Sorin Cîrțu, antrenor FC Brașov
Adrian Cristea, de exemplu, nu ar fi avut loc în perioada mea. Sunt jucători plătiți cu mii de euro și nu dau cu ambele picioare în minge. Era mai multă calitate atunci, poate din acest motiv există mulți nostalgici Sorin Cîrțu, antrenor FC Brașov
Nu pot să accept ca un jucător la 24-25 de ani să nu poată să dea cu ambele picioare. Nu concep așa ceva! Nu face asta la 17-18 ani, că e în curs de formare, dar la 24 de ani nu pot să concep Sorin Cîrțu, antrenor FC Brașov
Pe mine m-a ars întotdeauna tricoul Craiovei. Când îmbraci echipamentul unei echipe, trebuie să-l simți cald pe tine Sorin Cîrțu, antrenor FC Brașov
Care e cel mai bun atacant al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER