Fostul inter al României încearcă să ajungă la un turneu final și din postura de antrenor, prima ocazie fiind Campionatul European din 2014 (Danemarca)
Naționala masculină de handbal a „încăput” de o scurtă perioadă pe mâine unui uriaș, atât la propriu cât și la figurat. La 39 de ani, Eliodor Voica (2.02 metri) este al treilea mare „tunar” din primii patru golgheteri all-time ai României care încearcă să „scuture” o echipă peste care s-a așternut praful și să o prezinte întregii lumi, așa cum a perceput-o în alte vremuri. Ștefan Birtalan și Vasile Stângă au avut mandate în trecut, iar Robert Licu își așteaptă, probabil, încă rândul. Misiunea fostului internațional român este aproape imposibilă în condițiile unui handbal lovit de criză și slabă calitate, însă tinerețea îl determină să treacă peste greutăți și să încerce să sară peste toate obstacolele pentru a ajunge din nou la un turneu final. Eliodor Voica se află în fața primelor examene adevărate din postura de antrenor, România urmând să debuteze săptămâna viitoare în grupa a 6-a de calificare la Campionatul European. Adversari precum Slovenia, Islanda și Belarus ar fi avut dificultăți în față ultimei generații din care „Colin” a făcut parte și a contat cu adevărat în handbalul mondial, cea din anii ’90-’95. Naționala este însă acum într-o altă postură, una în care a ajuns să se dueleze cu Irlanda, Belgia și Israel pentru a obține un loc în grupa a 6-a din preliminarii. Cum percepe Eliodor Voica situația în care se află handbalul masculin românesc, ce perspective sunt și despre obiectivele lui, aflați din interviul pe care l-a acordat ProSport.
România a fost în handbal cam ce este Brazilia în fotbal sau Statele Unite în baschet, și totuși noi suntem singurii care ne-am bătut joc de un statut. Cum să ne explicăm faptul că nu mai reușim nici măcar să ajungem la turneele finale? Poate că handbalul ar fi trebuit să fie sport național după ce am câștigat patru titluri mondiale, așa cum se întâmplă în Islanda care nu a obținut încă niciun titlu. Dar la nivel de Guvern nu s-a făcut niciodată o strategie în acest sens și am ajuns să fim în pas cu tot ce se întâmplă în România. (Sebastian Bota, secundul lui Eliodor Voica la națională, îl completează). Dacă pe sticlă trebuie să apară unde și cât a băut Marica…
Mai mult, naționala este în cel mai negru punct din istorie, sub locul 35 în Europa, a ajuns să dispute meciuri cu Belgia și Irlanda ca să prindă adversari precum Belarus sau Slovenia. Cum poate ieși din această „gaură neagră”? Doar vocea și talentul ne pot ajuta! (zâmbește). Toată situația asta trebuie tratată foarte serios. E nevoie de o autodepășire a noastră, a antrenorilor, a jucătorilor și a tuturor celor implicați în fenomen.
Îți imaginai vreodată ca handbalist că România va ajunge să se lupte de la egal la egal cu Irlanda, Israel sau Belgia? Nu mi-am imaginat niciodată că putem ajunge în precalificări, dar aici ne aflăm acum și trebuie să vedem ce putem face de acum înainte. În anii ’90, când încă mergeam la turneele finale, am jucat împotriva Australiei, însă atunci a fost vorba de un meci de baraj între continente.
Cota în afară, dată de națională Care este obiectivul pentru preliminariile Campionatului European din 2014? Indiferent de situația în care ne aflăm, obiectivele vor rămâne aceleași, calificarea la turneele finale. Iar dacă va fi să ajungem acolo, atunci rezultatul poate fi privit ca o mare performanță. Fiecare minge, fiecare gol trebuie să fie de acum la fel de important ca și fiecare punct pe care l-am putea aduna.
Realist vorbind, cât timp ne-ar trebui să reconstruim o națională puternică, astfel încât să nu mai ratăm turnee finale pe bandă rulantă? Sincer? Zece ani! Este un termen realist de plecare pentru realizarea unei echipe naționale capabile să țină piept marilor puteri. Dar trebuie să plecăm de jos, de la sectorul juvenil, întrucât nu poți construi o casă începând cu acoperișul.
Federația Română de Handbal are de câțiva ani un proiect pentru creșterea celor mai buni juniori, Centrul Național de Excelență de la Sighișoara. S-au și pregătit deja câteva generații, însă niciun handbalist nu se regăsește în lotul de azi. Care ar fi explicația? Îl avem pe Alexandru Șimicu, numai că el este accidentat și nu evoluează în meciurile cu Slovenia și Islanda. Totuși, e cam puțin. Mirajul vieții care-i cuprinde pe tineri la 19-20 de ani poate fi o explicație. Totodată, preocuparea lor nu este autoperfecționarea după ce ies pe porțile Centrului Național de Excelență de la Sighișoara, ci mai degrabă cifrele.
De ce nu mai reușim să transferăm nici jucători în străinătate? Din cauza salariilor foarte bune care se oferă în România, un lucru îmbucurător. Trist este că nu avem și răspunsul pe măsura salariilor. Apoi, trebuie ținut minte un aspect, cota handbaliștilor români în străinătate este dată de echipa națională. Toată lumea se uită să vadă, cel puțin în campionatele puternice, unde se află reprezentativa unei țări. Iar România nu se regăsește pe hartă momentan. Poate că noi avem jucători mai valoroși decât mulți din ligile de elită, dar, spre exemplu, un francez are mereu câștig de cauză în fața unui român atunci când e vorba de un transfer. Ei sunt campioni mondiali și ei sunt căutați.
„N-am dus lipsă niciodată de talente” Și tu, și Sebi sunteți antrenori și la echipe de club. Simțiți că aveți tot sprijinul, având în vedere că în trecut au fost tot felul de discuții în privința „dublei legitimări” selecționer – antrenor de club? Da, simțit că toată lumea ne acordă votul de încredere, în ciuda vârstei noastre fragede.
Ai fost între cei mai buni interi stânga ai României, dovada fiind și numărul de goluri pe care l-ai marcat pentru națională. Astăzi, există vreun handbalist care să-ți calce pe urme? În primul rând handbalul de azi este mult mai complex, iar intensitatea jocului s-a schimbat foarte mult față de anii ’90. Sunt jucători care sunt poate mai talentați decât generația noastră la vremea respectivă, doar că suferă la capitolul moral-volitiv. România nu a dus lipsă niciodată de talente, din acest punct de vedere am concurat mereu cu fosta Iugoslavie.
Nu „sare” peste Rio Bănuiesc că ai obiective pe termen mediu și lung la echipa națională. Care sunt acestea? Pe termen lung sunt calificările la toate turneele finale, inclusiv la Jocurile Olimpice. Am vrea ca acest lucru să se înfăptuiască cât mai repede cu putință, poate chiar la Rio.
Chiar și în condițiile în care merg doar șanse naționale din Europa? Suntem conștienți că tot ce ne propunem este foarte dificil, dar asta nu înseamnă că trebuie să dezarmăm.
Lotul naționalei pentru meciurile cu Slovenia și Islanda
Portari: Popescu (HCM Constanța), Ciobanu (HC Odorhei), Irimuș (CSM București) Extreme stânga: Sabou (HCM Constanța), Dospinescu (Știința Bacău) Interi stânga: Csepreghi (HCM Constanța), Ramba (Știința Bacău), Păiuș (Știința Bacău), Grasu (Poli Timișoara) Centri: Fenici (Poli Timișoara), Rotaru (Știința Bacău) Interi dreapta: Ghiță (Știința Bacău), Criciotoiu (HCM Constanța), Acatrinei (CSU Suceava) Extreme dreapta: Ghionea (Wisla Plock), Sadoveac (HCM Constanța) Pivoți: Novanc (Știința Bacău), Talaș (HC Odorhei), Iancu (Știința Bacău)
Programul în preliminariile CE 2014 Grupa a 6-a Slovenia – România, 31 octombrie, ora 21:15 România – Islanda, 4 noiembrie, ora 16:00 România – Belarus, 3-4 aprilie 2013 Belarus – România, 6-7 aprilie 2013 România – Slovenia, 12-13 iunie 2013 Islanda – România, 15-16 iunie 2013
Notă: La Campionatul European din Danemarca se califică primele două clasate
Top all-time cei mai buni marcatori ai naționalei 1. Vasile Stângă 1.414 goluri 2. Robert Licu 1.054 goluri 3. Ștefan Birtalan 993 goluri 4. Eliodor Voica 867 goluri
În cariera lui, Eliodor Voica a jucat, printre altele, la Nordhorn (Germania), Croația Zagreb și Ivry (Franța)
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER