Fanii turci ne pregătesc o primire explozivă pe Șükrü SaracoĂŸlu, stadionul unde ne-au învins în 2010 cu 2-0. Istanbulul e un amestec de arome și zgomote, un loc înțesat de turiști, unde traficul este imposibil
Pentru a traversa Istanbulul ai nevoie de cel puțin trei ore și de mult noroc. Cozile care se formează în jurul orei 17:00 sunt interminabile
În Istanbul, totul pare să se învârtă în jurul fotbalului. Galatasaray, Fenerbahce și Beșiktaș, cele mai importante trei echipe din fotbalul turc, sunt peste tot. Pe tricourile puștilor, pe pereții blocurilor sau în mall-uri sub forma produselor de tot felul. Pe malul Bosforului, în zona istorică a orașului unde mirosul de pește îți înfundă nările, oamenii tot spre fotbal duc discuția. Mai ales dacă află că vii din România: „Vreau să vin la meci, dar nu știu dacă mai prind bilet. Cred că s-au dat până acum”, spune un tip brunet, cu ochelari. Chiar dacă susține că nu are o echipă preferată, lucru greu de crezut atunci când vine vorba de un turc, își exprimă afecțiunea pentru Hagi: „El va fi mereu cel mai bun. Îl iubim!”.
Aglomerație și fotbal Când stai în trafic așteptând ca autobuzul să se clintească măcar un pic, nu ai cum să nu intri în vorbă cu cineva. Aglomerația pare să îi facă pe turci mai sociabili. Un tip blond intră rapid în vorbă: „Mutu o să joace? Am înțeles că nu e în mare formă”, spune într-o engleză curată, lucru rar în Istanbul. Faptul că „Briliantul” lui Ajaccio o să fie pe teren vineri seară nu pare să îl descurajeze: „Veți vedea ce înseamnă presiunea unui stadion adevărat”, aruncă o ultimă vorbă înainte ca ușile autobuzului să se deschidă.
Cernat: „Te iau de la încălzire” Șükrü SaracoĂŸlu este stadionul unde turcii vor să strângă ca într-o menghină naționala României. Comparația nu e gratuită, fanii creează o atmosferă incredibilă și aruncă spre teren sute de decibeli, meniți să toarne plumb în ghetele adversarilor. Florin Cernat, jucătorul lui Karabukspor, știe cel mai bine ce îi va aștepta pe tricolori. „E un stadion închis, iar acustica e incredibilă. Suporterii te iau de la încălzire, pentru că stadionul e plin cu mult timp înainte să înceapă meciul. Eu am jucat acolo și cu actuala echipă, Karabukspor, dar și cu Dinamo Kiev… Nu am pierdut rău, ultima oară chiar cu 1-0 și am avut ceva ocazii de a marca, dar contează foarte mult fanii!”.
50.000 de fanatici în tribune Arena e folosită în mod tradițional de Fenerbahce, dar deseori găzduiește și meciuri ale naționalei. Ultimul joc Turcia – România a avut loc pe „Șükrü SaracoĂŸlu” în 2010 (scor 2-0), cu 15.000 de fani în tribune. „Veți vedea diferența dintre un meci amical și unul oficial”, spune Abdullah, un turc de vreo 50 de ani, ce soarbe un ceai la o terasă. Se uită de sus, superior, așa cum probabil ne uitam și noi la turci în urmă cu 30 de ani, când le administram bătăi pe bandă rulantă. Mâine, stadionul va fi plin: 50.000 de plătitori, toți suporteri, nu spectatori. Cât sunt turcii de fanatici? E de ajuns un singur exemplu: în urmă cu un an, au transformat în câmp de luptă un amical între Fener și Șahtior, jucat tot pe „Șükrü SaracoĂŸlu”. Federația turcă le-a interzis la următorul meci de campionat bărbaților să intre pe stadion, dar tribunele s-au umplut cu 40.000 de femei și copii!
În această metropolă, frământată de grija zilei de mâine și de dragostea pentru fotbal, a aterizat aseară naționala de fotbal a României. Urmărind meciurile lor, spun că sunt șanse egale și că România poate să plece de la Istanbul cu un rezultat bun. Și asta o zic ținând cont și de atmosfera care va fi pe stadion, una incredibilă Florin CERNAT, mijlocaș Karabukspor
13,5 milioane de locuitori are Istanbulul, concentrați pe o suprafață de 20 de ori mai mare ca a Bucureștiului
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER