VIDEO | Primul interviu al premierului Grindeanu despre sport. Cui i se vor face noi baze de pregătire, cum va fi ţinută în frâu corupţia, ce spune despre cazul Steaua - FCSB, o invitaţie pentru Hagi, de ce sunt Balaci şi Zidane cei mai mari şi o mărturisire: "Nu mă uit la fotbalul românesc. Mă enervează"

26 mai 2017 33387 afişări Comentează şi tu Special
VIDEO | Primul interviu al premierului Grindeanu despre sport. Cui i se vor face noi baze de pregătire, cum va fi ţinută în frâu corupţia, ce spune despre cazul Steaua - FCSB, o invitaţie pentru Hagi, de ce sunt Balaci şi Zidane cei mai mari şi o mărturisire: "Nu mă uit la fotbalul românesc. Mă enervează"

de Matei Udrea şi Andru Nenciu

producător: Mihai Ianoşi
operatori video: Romică Croitoru şi Dorel Avăcăriţei

…În sala de la etajul 1 al Palatului Victoria e linişte. Ferestrele au vitralii interesante: în centru, Atlas sprijinind globul pământesc. În dreapta, constelaţiile pe bolta cerească. În stânga, harta în cheie medievală a Pământului. Probabil că, astă-iarnă, şi Atlas, şi Cerul, şi Pământul tremurau de vuietul mulţimii şi al vuvuzelelor.

Dar acum e linişte. Colegii Romică şi Dorel reglează ultimele cadre la camerele de filmat, Mihai se agită în spate, noi ne verificăm telefoanele, să fie date pe silenţios.

„Vine!“, se-aude o voce şi ne ridicăm. Premierul Sorin Grindeanu apare în pas vioi, însoţit de purtătoarea de cuvânt Alina Petrescu. Ne strângem mâinile şi facem cunoştinţă. Pare mai în formă decât noi. Oare cum se menţine? Probabil că nu mergând cu bicicleta. Îl întrebăm. „Înot şi jogging“, spune. Nu ne putem abţine să nu facem remarca legată de infrastructura Bucureştiului, şi râde. Da, normal că nu mergând cu bicicleta! Nici n-ar avea unde.

Ne aşezăm şi continuăm puţin şueta. Ne povesteşte despre momentele în care a colaborat, în calitate de reprezentant al Timişoarei, cu Marian Iancu. Îşi aminteşte şi de episodul de acum vreo trei ani, când a intervenit într-un scandal din rugby. Cinci jucători de bază ai echipei RCM Poli Timişoara s-au trezit, înaintea semifinalei campionatului, cu Farul Constanţa, fără vize medicale care ar fi trebuit date de federaţie. „Nu s-a dorit“, a menţionat, enigmatic, premierul.

Este primul interviu pe care-l acordă Sorin Grindeanu, de la instalarea în funcţie, în ianuarie, unor jurnalişti de sport. De fapt, probabil că este primul interviu acordat de un premier al României unei publicaţii de sport. Avem 30 de minute la dispoziţie, timpul presează şi subiectele pe care vrem să le abordăm sunt multe şi, unele, contondente. Guvernul tocmai a emis o Ordonanţă de Urgenţă de modificare a Legii Sportului 69/2000 care poate deschide Cutia Pandorei. Autorităţilor locale li se va da voie să cheltuiască, fără restricţii, până la 5% din bugetul localităţilor pentru activităţile sportive. Problema acestei OUG este că permite orice fel de cheltuieli. Asta însemnând inclusiv plata salariilor pentru personal (iar sportivii sunt incluşi aici). Într-o ţară în care corupţia a scăpat demult de sub control, această prevedere va multiplica dramatic posibilităţile ca banii publici să fie risipiţi sub umbrela cheltuielilor cu sportul. În plus, statul, prin intermediul echipelor care ţin de primării, va intra într-o competiţie inegală cu echipele private. Hagi şi-a exprimat deja îngrijorarea. Şi nu e singurul. Mai este şi cazul Steaua. Guvernul ezită încă să ia taurul de coarne. La Ministerul Apărării întârzie ancheta care să găsească vinovaţii pentru pierderea ilegală a brandului, în 2004, stabilită de instanţe încă din 2014. Teme delicate ar fi, deci, destule. Rămâne de văzut ce va spune premierul şi, mai ales, dacă vom avea timp să le discutăm.

Trecem rapid în revistă, în gând, temele. O remarcă scoate brusc la iveală, din costumul negru, bănăţeanul din premier. Interlocutorul susţine că Banatul continuă să fie un bazin de talente pentru sportul românesc. Prologul se rostogoleşte pe terenul Craiovei Maxima şi se opreşte brusc la Poli. Recaş, alias ACS Poli Timişoara. Şi imprevizibilul ei antrenor.

Play!

ProSport: ...Ionuţ Popa vă face să zâmbiţi?
Sorin Grindeanu, premierul Rom
âniei: E un personaj aparte. Sincer, chiar a făcut treabă. În momentul în care a preluat echipa, nu îi dădea foarte multă lume şanse că măcar e acolo Poli… Să scape. Dar, din păcate… Eu, din fotbalul românesc, am ţinut cu Craiova…

A lui Mititelu sau asta, Craiolguţa, cum îi spune lumea?
Cu Craiova aia veche! În momentul în care am început să înţeleg fotbalul şi... aşa am şi rămas. La noi era Craiova Maxima, Real Madrid, Juventus, Liverpool… Că astea erau. Bayern Munchen… Şi aşa am rămas şi acum.

Ştiţi ce mi-a spus Balaci în ultimul interviu pe care l-am făcut cu el? Că echipa lui, Craiova Maxima, este singura echipă pe care o cunoaşte în Liga 1 care a vândut meciuri şi a şi câştigat titlul în acelaşi an.
(râde) Nu, dar nici nu poţi... Era o echipă incredibilă. Ţin minte că am plâns… Când a fost? În 1983?

Da.
Când a jucat semifinala.

Da. În 1983. Şi în 1984 a jucat Dinamo semifinalele Cupei Campionilor.
Dinamo, da. Şi în 1983 semifinală cu Benfica, 0-0 acolo, şi când au venit ei aici a dat gol Balaci în minutul 16 din lovitură liberă şi după aceea Nene… Sau cum îl chema?

Da, a egalat.
A egalat. Am crezut că înnebunesc!

Dar câţi ani aveaţi atunci?
Eram în clasa a treia. De asta ţin, pentru că în Spania era Real Madrid. Şi aşa am rămas şi acum.

"Ţin cu Real Madrid, dar Juventus are prima şansă în finala Ligii Campionilor". Ce naţională susţinea la Mondialul din 1986 şi ce jucător francez i-a rămas la inimă

Aţi rămas cu Real.
Da! Sunt genul înrăit. Nu ştiu ce o să fac acum, în finală (n.r. – finala Ligii Campionilor, Real – Juventus, programată pe 3 iunie, la Cardiff). Acum, în finală, sunt şi cu Real, dar şi cu Juve. Numai că, ştiindu-mă foarte mulţi că sunt cu Realul, că este chestia asta cu Realul şi cu Barca, parcă 55% voi fi cu Realul.

Vă duceţi la Cardiff, la meci?
Nu. Nu cred. Este exact în weekend, în zilele alea libere, sigur îmi vine familia pe aici şi dacă... Îi las şi plec în alte părţi... Dar eu zic că Juve are prima şansă. Asta e părerea mea. Aşa o văd eu! I-am văzut cum joacă. Allegri e chiar OK, îi pune bine în teren. Chiar îmi place. Realului, astea două săptămâni de pauză s-ar putea să nu-i prindă foarte bine.


Finala Ligii Campionilor are loc sâmbătă, 3 iunie, de la 21:45, pe National Stadium of Wales din Cardiff, în direct pe ProTV şi DolceSport (live blog pe www.prosport.ro)


Care e jucătorul de care aţi rămas cel mai aproape?
De unde?

Din fotbal, în general.
De la noi... Evident că n-am prins perioada lui Dobrin, eram prea mic. Mi-a plăcut Balaci foarte mult şi, după el, Hagi, evident! Iar dincolo, Zidane. Ţin minte că parcă juca la Bordeaux înainte de a pleca la Juve.

Mai mare decât Maradona?
Nu am fost foarte mare fan Maradona. În 1986 ţin minte că era Campionatul Mondial din Mexic şi ţineam cu Anglia. Atunci când a dat golul ăla… Cu mâna lui Dumnezeu (râde şi se întinde ca pentru a prinde cu mâna o minge imaginară).

Primul a fost cu „mâna lui Dumnezeu“ şi a fost celălalt, în care a driblat şase jucători.
Şi celălalt, care a fost incredibil. Dar şi în finală am ţinut cu Germania, nu cu Argentina. A fost 2-0, după aia au egalat, 2-2. A intrat Rudi Völler şi a egalat. Apoi a marcat Argentina pe final.

Burruchaga şi Valdano.
Burruchaga şi Valdano, da. Dar, una peste alta, nu! Zidane mi-a plăcut. Din perioada de la Bordeaux, înainte de a-l lua Juventus. Şi a eliminat Bordeaux, sper să nu mă înşel, chiar Juventus. Într-o Cupa UEFA…

Şi după aceea l-au luat.
Şi, după, l-au luat imediat.

Era perioada în care Franţa ne-a bătut şi pe noi, aici, cu 3-1. Pe Ghencea…
Da. De atunci mi-a plăcut. A fost un tip echilibrat, tehnic. Foarte bun.

Un fotbalist mare poate deveni un antrenor important?
El (n.r. - Zidane) e o dovadă. Eu nu am crezut, fiind fan Real. Sincer, nu am crezut. În momentul în care, anul trecut, am văzut că se merge la Real pe varianta asta, nu am crezut că va face treabă. Nu că nu credeam în el. Am crezut în el ca fotbalist, dar ca antrenor nu aveam niciun fel de date că... Şi uite că, anul trecut, a luat Liga Campionilor, acum campionatul… Poate să ia acum a doua Ligă a Campionilor. Ceea ce… A ştiut pe parcursul campionatului să dozeze efortul, ceea ce nu a ştiut Barca. Din punctul meu de vedere, Barca o să traverseze perioade mai grele. Bine, asta îmi dorec ca fan al Realului, să ne înţelegem! Faţă de perioada în care a dominat fotbalul, acum are câteva minusuri mari de tot. Messi nu mai e ce-o fost, nu mai e Xavi, Iniesta e deja bătrân. Busquets, care era cheia la „închidere“, nu mai e ce-o fost, iar înlocuitorii lor... În afară de Suarez, care se potriveşte foarte bine, mi se pare că Rakitic nu e acolo unde au vrut.

Vă imaginaţi Realul cu Messi şi Barcelona cu Ronaldo?
Nu! Chiar nu, cred că sunt exact unde trebuie. Mi-aş mai dori să ia Liverpool în Anglia ceva. De mult nu a mai luat nimic. Ţin cu ei din perioada Ian Rush, Kenny Dalglish.

FCSB versus CSA Steaua. "Nu mă uit la fotbalul din România, pentru că mă enervez şi atunci, decât să mă enervez, mă duc şi mă uit în Spania, la campionatul englez, mai nou la cel german"

Şi în România?
Repet, am ţinut cu Craiova mult...

Şi acum?
Nu ştiu… Toate scandalurile astea, care nu doar la Craiova sunt… Cam peste tot sunt. La Steaua – dă-i cu FCSB, la Craiova – dă-i cu Mititelu... M-au făcut mai... Nu mă uit la fotbalul din România pentru că mă enervez şi atunci, decât să mă enervez, mă duc şi mă uit în Spania, la campionatul englez, mai nou – la cel german.

Problema asta cu FCSB – Steaua este cumva şi în curtea dumneavoastră. Pentru că, prin mai multe hotărâri judecătoreşti definitive s-a stabilit că, în 2004, a fost încredinţat ilegal de statul român, de reprezentanţi ai statului, unui particular, fără să se plătească nimic. E vorba despre cel mai important brand pe care-l are România în materie de echipe de club.
Corect.

Deşi au trecut din 2014 aproape trei ani, în continuare nimeni nu pare interesat să vadă cine a semnat acolo sau cine e responsabil pentru înstrăinarea unui brand care a fost evaluat la 57 de milioane de euro. Este o pagubă foarte mare pentru statul român şi a generat în momentul de faţă nişte dispute care au polarizat foarte tare suporterii care se numără… Unii spun că sunt jumătate dintre suporterii de fotbal din România.
Da, ştiu… Şi urmăresc situaţia. E adevărat, Steaua e un brand extrem de important pentru sportul de la noi. Şi acum, dacă mă întrebaţi, ştiu să zic echipa din 1986, care a câştigat Cupa Campionilor Europeni. La doi ani a jucat semifinale cu Benfica şi după aceea (n.r. – în 1989) finala de Cupa Campionilor cu Milan. E un brand important, care are semnificaţii nu numai în România, dar şi internaţionale. Ar fi păcat să fie pierdut. Păcat că sunt aceste procese. Nu cunosc în detaliu stadiul lor şi…

Sunt finalizate.
Ceea ce ştiu e că există această împărţire, această splitare, FCSB şi Steaua. Am citit că urmează... se face o echipă pornind de jos. Ceea ce ar fi mare păcat ar fi să fie pierdut acest brand. Mai multe, legat de procese, de stadii… Nici n-aş vrea să comentez. Mi-ar părea rău să se piardă un brand important pentru sportul din România.


Foto: Adrian Pîclişan

"Lipsa unui cadru legal m-a făcut să mă aflu în poziţia, când eram şef al Consiliului Judeţean, să nu pot să dau bani sportivilor". Exemplul Timişoara şi cum comentează strategia prin care s-a redresat sportul din Ungaria

Dumneavoastră v-aţi ocupat, când aţi fost la Timişoara, de finanţarea sportului. Cum vedeţi problema asta a finanţării sportului cu bani de la stat?
Noi am dat săptămâna trecută o Ordonanţă de Urgenţă prin care autorităţile locale şi nu numai pot finanţa sportul. Vă pot spune că ştiu problema de pe ambele baricade. Şi din perspectiva noastră, de aici de la Guvern, dar şi din prisma autorităţilor locale, că tot ceea ce a fost acel cadru legal a ridicat diverse semne de întrebare. Şi s-a ajuns în situaţia pe care o cunosc de la Timişoara. Deşi a existat şi există posibilitatea financiară de a fi ajutat sportul, lipsa unui cadru legal, transparent, corect, care să nu lase loc de interpretări, a dus la situaţia în care am fost şi eu, ca fost preşedinte de Consiliu Judeţean, prin care să rămân cu bani la buget şi să nu pot să dau bani către mişcarea sportivă. Prin ceea ce am făcut noi joi, dăm posibilitatea, într-un mod cât se poate de transparent, până la 5% din bugetul autorităţii să se poată finanţa sportul. Eu cred că este un pas important. Pentru că trebuie să începem de acolo, de jos, şi de acolo se poate construi mult. Atunci când ne uităm la Jocurile Olimpice, la Mondiale, la Europene, sigur că ne dorim ca reprezentanţii noştri să fie acolo, unde ne-au obişnuit în trecut, şi dacă e să luăm experienţa de anul trecut, de la Jocurile Olimpice (n.r. - patru medalii 1-1-2), cred eu că majoritatea dintre noi, cu câteva excepţii, legate de medalii, am rămas cu un gust amar şi faţă de numărul de medalii câştigate şi poate şi că am fost obişnuiţi să fim în partea de sus a clasamentului. Dar să ştiţi că nu e întâmplător că am fost acolo ca şi rezultate. Şi, dacă e să privim comparativ ţara noastră cu ţări cu o populaţie în mod cert mult mai mică decât România, fie că vorbim de Ungaria, de Croaţia sau ţările nordice şi vedem că acolo ele s-au menţinut ca şi număr de medalii şi în top... Serbia, care de fiecare dată, la jocurile de echipe, la polo, baschet, volei, e în top… Nu e întâmplător!


România la Los Angeles 1984: 53 medalii (20-16-17)
Ungaria la Los Angeles 1984: nu a participat

România la Rio 2016: 4 (1-1-2)
Ungaria la Rio 2016: 15 (8-3-4)


Ştiţi ce au făcut maghiarii? Ei au reuşit să-şi redreseze sportul canalizând o anumită parte a banilor spre doar 5 discipline. Înot, polo, caiac-canoe… Credeţi că ar fi o soluţie şi pentru noi? Credeţi că s-ar supăra unii campioni reprezentanţi ai unor sporturi?
Nu sunt specialist, ca să spun că asta ar fi o cale de urmat. Dar e normal că avem tradiţii pe anumite ramuri sportive: gimnastica, sigur, cu anumite sincope în ultima perioadă, e un exemplu. Poate ce a însemnat atletismul, dar într-un trecut un pic mai îndepărtat. Scrima... toate cele care ţin de competiţiile respective. Caiac-canoe, canotaj, iarăşi avem tradiţie. Poate fi o strategie, nu sunt specialist, să-mi dau cu părerea. Sunt alţi oameni care pot gândi o strategie. Cert este că e nevoie de a construi acea bază. Sigur, nu vreau să ne întoarcem la Daciadă! Eu am prins perioade din acelea care… Dar acel lucru constituia, totuşi, o bază de selecţie, iar după aceea se ajungea în vârf la ceea ce însemna performanţă. Din păcate, sportul pentru toţi, finanţarea, chestiunile care ţin de centrele de copii şi juniori... şi aici am alt exemplu. Cel legat de fotbalul din Timişoara, legat de copiii şi juniorii care fac trecerea la echipa mare. Sunt foarte mulţi care nici nu apucă să intre la echipa mare pentru că sunt luaţi de pe băncile şcolii la cluburi din afară. Din Italia, Anglia, Germania. E clar că în momentul ăla ai o problemă! Clar! E că lucrurile nu funcţionează şi tu nu eşti în stare să duci un tânăr care are calităţi până în vârful piramidei la tine în ţară şi în momentul acela nu poţi să opreşti pe nimeni, din contră, pentru că sunt salarii mai mari, sunt alte condiţii. Din acest punct de vedere, un exemplu bun de construcţie este ceea ce a făcut Hagi la Constanţa. A luat de jos, a construit lucrurile de la bază. Şi îl şi felicit. Merită felicitările! A ajuns să câştige campionatul, e un exemplu extraordinar de bun, trecând şi făcând eforturi incredibile. Sunt convins că a avut momente extrem de dificile. Şi nu ştiu dacă nu cumva şi acum le are.


Foto: Alexandru Dobre - Mediafax

Problema ridicată de Hagi şi ce s-a dorit prin Ordonanţa de Urgenţă prin care s-a modificat Legea Sportului 69/2000 la capitolul finanţare de către administraţia publică locală. Se duc sau nu bani mai mulţi către fotbal. Cum se mai poate bate o echipă cu fonduri private cu una finanţată cu bani publici?

Credeţi că antrenorul Hagi îl va depăşi ca notorietate şi ca valoare pe jucătorul Hagi?
Hagi e un brand, fie că e antrenor, fie că a fost jucător, iată că e şi patron de club. Dar, vă repet, e admirabil ceea ce a făcut acolo, cu foarte multe sacrificii, cu un succes pentru încă o dată îl felicit. Şi meritat din plin.

Pe de altă parte, Hagi, ca investitor care ţine pe banii lui Viitorul, după această ordonanţă pe care aţi dat-o, va trebui să intre în competiţie cu cluburi finanţate de la buget de primării. El are un buget de 3,5 milioane. Cum se va putea bate, de exemplu, cu clubul Primăriei Bucureştiului, când 5% dintr-un milliard înseamnă 50 de milioane de euro pe an? Bun, nu se duc toţi la fotbal, dar fotbalul mănâncă cel mai mult. 25 de milioane. Ce club privat din România se poate bate cu un astfel de mastodont după această ordonanţă care permite primarilor să plătească inclusiv salariile, lucru care nu se putea face până acum?
Eu am vrut şi noi am vrut să facem... Să venim cu un plus faţă de ceea ce s-a făcut până acum, din acest punct de vedere. Şi nu am greşit chiar deloc. Şi Hagi poate aduce lângă el – şi sunt convins că vor veni, pentru că vorbim de campioana României – autorităţi locale care să-l sprijine! Nu-l opreşte nimeni! Astfel încât bugetul să fie mult mai mare şi să poată să ridice calitatea sportivilor. Nu opreşte nimeni vreo autoritate locală să-l sprijine inclusive pe Hagi. Ca exemplu!

Vi se pare fair, din acest punct de vedere, competiţia? Eu, club privat, să intru în competiţie... Poate că primăria locală spune că „dacă acum am posibilitatea să finanţez propriul meu club, de ce să-ţi mai dau ţie, Gică Hagi? Te las pe tine să mori şi eu îmi fac un club pe care-l finanţez şi cheltuiesc banii cum vreau eu!“. Pentru că asta e o mare problemă în România. Dincolo de problema de finanţare, care este reală, dar nu chiar atât de gravă cum încearcă mulţi să spună, este problema de competenţă şi de bună-credinţă, pentru că, trebuie să fim cinstiţi, totul arată că se fură îngrozitor de mulţi bani şi, drept dovadă, vedem oameni de fotbal prin puşcării.
Corupţia nu-şi are locul numai în sport, ci niciunde! Să ne înţelegem. Aici nu pot fi împărţite lucrurile. Dar, prin această ordonanţă, noi am vrut să venim cu ceva în plus şi ambiţia să dăm posibilitatea autorităţilor locale să vină şi ele cu sume de bani, să sprijine activitatea sportivă. Pentru că lipsa acestui cadru a dus la situaţiile pe care le ştim cu toţii. Existând bani la autorităţi locale, judeţene, e păcat ca acei bani să nu poată să meargă către sport, respectând, sunt de acord cu dumneavoastră total, cadrul legal. Din păcate, iar aveţi dreptate 100%, au fost foarte multe exemple în aceşti ani, în care foarte mulţi reprezentanţi, patroni de cluburi...

Şi-au fraudat propriile cluburi, ce să mai vorbim...
Da. Eu cred că am fost cât se poate de clari, noi am vrut să venim cu ceva în plus faţă de ceea ce există acum. Şi acei bani… Sunt bani publici, sunt banii comunităţii locale, iar cei care sunt puşi să decidă în Consiliul Local sau Judeţean se gândesc la ceea ce vor cetăţenii pe care-i reprezintă. Ăsta e mersul normal, am trăit aceste experienţe de acest tip. Eram consilier local, după aceea viceprimar la Timişoara şi preşedinte de Consiliu Judeţean. La unele dintre ele m-am opus, pe altele le-am susţinut cu tărie. Din cauză că nu vedeam oportunitate, nu legalitatea! Oportunitatea de a finanţa anumite sporturi cu sume foarte mari, când noi, la Timişoara, nu aveam tradiţie pe acel sport şi mi se părea că nu e în regulă şi că banii puteau fi folosiţi în alte scopuri. Deci noi am venit cu ceva în plus, care să sprijine această mişcare sportivă.

Hagi a dat un interviu în care a fost întrebat acest lucru. A avut delicateţea să răspundă puţin pe ocolite, dar a spus ce avea de spus. Şi anume că, din punctul lui de vedere, e foarte bine că s-a făcut acest pas, însă că el vedea mai util ca banii să se îndrepte spre infrastructură şi spre sportul de masă şi să lase sportul profesionist pentru cluburile private, finanţate 100% din privat, pentru că nu i se pare corect să fie finanţate, şi din taxele lui, nişte echipe care vor juca împotriva lui. Cazul Primăriei Bucureştiului e dus la extrem. Nici măcar FCSB, cu toţi banii luaţi de la UEFA,  nu cred se poate bate cu o echipă finanţată de Primăria Bucureştiului de la buget.
Dar nu ia nimeni dreptul de proprietate a unui club privat.

Nu, dar se intră într-o competiţie inegală.
Eu vă dau exemplul, iarăşi, care a funcţionat la noi şi funcţionează. Perioada în care era Marian Iancu proprietarul echipei din Timişoara (n.r. - la Poli Timişoara) – în acea perioadă, şi Consiliul Local şi cel Judeţean veneau cu 3 milioane de euro pe an să sprijine acest club. Proprietar a rămas Iancu sau firma... nu mai reţin… unde el era preşedinte. Lucrurile sunt văzute într-o manieră care nu acoperă ceea ce voiam noi să spunem. Şi anume: tot ceea ce înseamnă mişcare sportivă, în acest moment, din punctul nostru de vedere, are nevoie şi de resurse financiare pentru a creşte calitatea. Există sau exista, până la această Ordonanţă, o sursă extrem de importantă: cea care e dată de bugetele locale şi judeţene, care datorită cadrului legal nu putea fi folosită, deşi exista dorinţa autorităţilor locale de a finanţa diverse ramuri sportive. Ei, toate lucrurile astea cred că le-am clarificat. Să ştiţi că, în momentul în care vorbeşti din perspectiva unui ales local, tu trebuie să iei decizii. Ca primar sau preşedinte de consiliu judeţean, finanţez cu trei milioane de euro pe an fotbalul sau încep să fac o investiţie şi construiesc un bazin olimpic? Aici e vorba de oportunitatea pe care o dă decizia de primar sau de consilii locale. Ce consideră a fi oportun. Să se investească? Să dea Dumnezeu să fie resurse pentru toate lucrurile. Şi pentru construcţie de bazin olimpic, ce exemplu am dat, pentru a finanţa şi alte lucruri. E cert că cei din Consiliul Local, împreună cu primarul, sunt cei care vor decide pentru bugetul acelei localităţi ce va fi oportun. Şi nu e un lucru nou, s-a mai întâmplat în România.


 

  • Potrivit MTS, actul normativ creează cadrul legal necesar administraţiei publice locale pentru acordarea sumelor de la bugetul local pentru:
  • finanţarea programelor sportive ale cluburilor sportive de drept public înfiinţate pe raza unităţii administrativ-teritoriale;
  • finanţarea programelor sportive ale cluburilor sportive de drept privat înfiinţate pe raza unităţii administrativ-teritoriale, constituite ca persoane juridice fără scop patrimonial, deţinătoare ale certificatului de identitate sportivă;
  • finanţarea programelor sportive organizate în raza unităţii administrativ-teritoriale de către asociaţiile judeţene/municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, afiliate la federaţiile sportive naţionale corespondente;
  • finanţarea programelor sportive desfăşurate în raza unităţii administrativ-teritoriale de către federaţiile sportive naţionale, direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, ori inspectoratele şcolare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
  • finanţarea programelor sportive derulate de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru înaltă performanţă sportivă;
  • premierea, în condiţiile legii, a performanţelor deosebite obţinute la competiţiile sportive interne şi internaţionale oficiale.

"Ilie Năstase n-a vrut să aducă jigniri cuiva! Iubeşte cu patimă tenisul, e irepetabil!". Ce spune premierul despre posibila fuzionare dintre cluburile aflate sub umbrela Primăriilor şi cele aflate sub tutela MTS şi cum a răspuns când a fost rugat să sublinieze modelele pe care le avem în sport

Există voci în sportul românesc care susţin că, după această ordonanţă, cluburile care se află sub tutela MTS vor fuziona cu cluburile care vor avea bani de la primării.
Ştiţi, habar n-am ce se va întâmpla, din acest punct de vedere. Pe mine mă va interesa ca nivelul competiţiei să crească. Suntem acolo, sus, datorită unei foarte bune echipe de handbal, CSM Bucureşti, care şi în acest an s-a calificat în Final 4. Felicitări! A şi încheiat pe locul 3. (n.r. - CSM Bucureşti a terminat Final Four-ul de la Budapesta după Gyor şi Vardar Skopje). Anul trecut a luat şi Liga Campionilor, dar cu un sprijin financiar consistent, pentru că altfel nu cred că putea să continue tradiţia echipelor româneşti de handbal, ca să vorbim de trecutul Oltchimului, care avea în spate, de asemenea, un combinat puternic şi nu numai, pentru că şi autorităţile locale erau implicate. Acum, această tradiţie e continuată de CSM. Ce va fi în viitor, că vor fuziona, că nu, chiar mi-e greu să fac o proiecţie! Ceea ce îmi doresc, ca om căruia îi place sportul, e ca nivelul competiţiilor din România să crească şi asta cred că îşi doresc toţi românii iubitori de sport, fie că vorbim de fotbal, handbal, rugby, volei, atletism…

În acest moment, vi se pare că mai avem nişte modele, nişte staruri în sportul românesc?
Cum să nu?

Le numărăm pe degete de la o mână?
Din păcate, nu atâtea câte am fost obişnuiţi în trecut, dar avem. Pe Neagu la handbal, mă bucur că revine în ţară din campionatul viitor…

Pe un salariu bun.
…Simona Halep e un exemplu de sportiv român. Din păcate, trebuie să mă gândesc… Din păcate! Trebuie să mă gândesc un pic şi îmi cer scuze…

Să mai găsim câteva staruri. A mai fost Bute, până de curând…
Dar asta e o problemă şi din perspectiva a ceea ce am vorbit până acum.

Aceste nume, pe care le-aţi enumerat mai devreme, se ridică la un piedestal pe care erau Năstase, Nadia sau Hagi?
În mod cert. Bun, e şi dificil să compari epocile. Sigur, Năstase e irepetabil în tenisul mondial, nu doar ca figură emblematică în tenisul românesc. Nadia – la fel. A rămas, probabil că va rămâne, imaginea gimnasticii feminine.

Că tot veni vorba de Ilie Năstase, sunteţi de părere că a greşit cu ceva la Fed Cup, ca mai apoi să fie interzis la Roland Garros şi la Wimbledon?
A fost un incident nefericit şi regretabil, iar domnul Năstase am văzut că şi-a cerut scuze. Sunt sigur că nu a vrut să aducă vreo jignire cuiva, fapt care l-a confirmat şi dumnealui. Faptul că e interzis la anumite turnee e un subiect pe care nu mi-aş dori să-l comentez. Ceea ce nimeni nu va reuşi să schimbe vreodată e faptul că România a dat lumii tenisului un mare campion, care şi acum iubeşte cu patimă acest sport şi cred eu că va fi irepetabil, ca sportive, în istorie.


Foto: Sebastian Tătaru

Timişoara va avea o sală polivalentă cu 16.000 de locuri şi un bazin cu dimensiuni olimpice. Ce spune Sorin Grindeanu despre stadioanele din Bucureşti care vor găzdui Euro 2000 şi de ce vor beneficia în curând reprezentanţii sporturilor nautice din România

Au fost nişte campioni foarte mari. Atunci când i-am întrebat pe Hagi, pe Balaci, Gaţu, Năstase, mi-au spus acelaşi lucru: că ei nu datorează sistemului ceea ce au ajuns în sport, ci s-au dezvoltat pe cont propriu. Asta cred că spune multe despre infrastructura pe care am avut-o şi cred că putem vorbi şi la prezent. Dumneavoastră ce vă propuneţi în perioada în care sunteţi premier al României să faceţi în sensul ăsta? Nu avem stadioane, săli de sport. Bucureştiul nu are sală de sport. Ştiu că nu ţine de dumneavoastră asta, ci de autorităţile locale, dar la nivel macro, toată România arată la fel. Stăteam de vorbă acum câţiva ani cu nişte băieţi care au venit din Franţa până la Marea Neagră pe bicicletă. Spuneau că în Franţa oraşele sunt legate cu piste de biciclete. Noi, în România, nu avem oraşele legate de şosele sau de căi ferate, dar de piste de bicicletă.
De acord! De acord! Şi imaginea sau tabloul pe care dumneavoastră l-aţi descris e real. Să ştiţi că şi eu înclin să le dau dreptate! Au fost nişte talente deosebite, iar datorită talentului, pe un fond în care s-a şi muncit, au avut şi dânşii, la rândul lor, antrenori care i-au pus în valoare, dar în primul rând a fost talentul deosebit. Având acest talent, probabil că nu a mai contat foarte mult infrastructura. În lumea de azi, contează foarte mult aceste lucruri. Contează. Iar exemplele se văd. Vorbeam, la începutul interviului, despre ţări cu o arie de selecţie mult mai redusă decât noi, iar având acea bază de selecţie,  având infrastructură, au reuşit să ducă de la sportul pentru toţi, de masă, să creeze acea piramidă, astfel încât în vârf sportul de performanţă să-i facă să se simtă mândri. E foarte mult de făcut, din această perspectivă. Din toate perspectivele! Pentru că, în continuare, există… Vorbeaţi de pistă de biciclete. Păi, în România există localităţi în continuare localităţi care nu au reţea de apă, canalizare, nu au asfaltate drumurile. Până să ajungem la chestiunile care ţin… Şi sunt necesare, să nu fiu greşit înţeles, cele care ţin de pistele de biciclete, care ţin de legarea localităţilor în acest mod, avem foarte multe lucruri de făcut indispensabile pentru viaţa de zi cu zi a românilor. Dar asta nu înseamnă că în marile oraşe din România nu este necesară construcţia acestei infrastructuri sau modernizarea ei. Din acest punct de vedere, sunt câteva măsuri pe care noi ni le-am propus, ca măsuri, în aceşti ani. Şi construcţii de săli polivalente, şi săli pe domenii de activitate. Dacă vă uitaţi pe programul de guvernare, pe discipline, ca să fiu mai clar, de atletism, de gimnastică… De asemenea, sunt prevăzute două baze nautice pentru caiac-canoe şi canotaj. Eu sper să nu greşesc. Mai sunt patru patinoare acoperite. Ca şi idee... Sigur, renovarea celor patru stadioane din perspectiva Campionatului European din 2020... Dincolo de investiţiile autorităţilor locale – şi există municipii puternice în ţara noastră care au forţa să facă această infrastructură! –, guvernul să vină cu diferenţa, cu ceea ce lipsteşte, ca să ajute la acel proiect. Cele patru stadioane sunt prinse la Compania Naţională de Investiţii şi sper să se ajungă la un acord, nu am mai urmărit în ultima perioadă, dar sper să se rezolve şi problema stadionului Dinamo. Au existat discuţii, din câte ştiu.

În cazul în care a ajuns feedback-ul ăsta la dumneavoastră, mă fac ecoul unor concetăţeni de-ai dumneavoastră. Bănăţenii sunt foarte mândri, orgolioşi...
Nu-mi spuneţi!

Ei se raportează tot timpul la ce se întâmplă peste gard, mai ales că Timişoara e foarte aproape de Ungaria. Şi spun: cum au ăia stadioane, cum au sălile pe care le au, iar noi la Timişoara nu avem nimic?
Din păcate, Timişoara, şi nu doar din acest punct de vedere, a rămas în urmă cu infrastructura de toate tipurile. Mai puţin, în ultimii ani, în ceea ce înseamnă autostrada, legătura care trece pe lângă Timişoara cu reţeaua de autostrăzi din Vest. Ăsta este un lucru bun. În schimb, infrastructura în interiorul oraşului nu e cea dorită. Dacă vorbim de cea sportivă... E adevărat! Stadionul e cel pe care-l ştim cu toţii. Undeva, în anii 2000, s-a investit în tabelă, în scaune... Atunci când a venit echipa lui Toni Doboş la Timişoara. A fost aşa, o...

Cosmetizare...
Aşa, o cosmetizare. Problema de fond rămâne. Timişoara nu are sală polivalentă care să fie la standardele unui oraş de mărimea Timişoarei. Există sala Olimpia, care e din anii ‘60-‘70, dacă nu mă înşel. Primăria a ajutat la construcţia unei săli – şi acolo se lucrează de vreo cinci ani, nici acum nu e gata! – a Institutului Politehnic. Nu există un bazin olimpic în Timişoara, dacă vă vine să credeţi! S-a dat drumul! La Compania Naţională de Investiţii, pentru construcţia unei săli polivalente. Chiar ieri (n.r. - luni) am discutat cu preşedintele Consiliului Judeţean. În weekend, am fost cu alţi oameni din Timişoara acolo pentru construcţia unei săli polivalente de 16.000 de locuri şi a unui bazin olimpic prin CNI. Timişoara şi partea de Vest, din acest punct de vedere, pentru că Timişoara este centrul regiunii, au rămas foarte mult în urmă şi sper să se recupereze în perioada următoare.


Ordonanţa de urgenţă care poate genera tentanţii în toate palierele: „Corupţia e la fel de nocivă fie că vorbim de sport, sănătate sau unde doriţi dumneavoastră. O să vă spun că eu şi echipa mea avem toleranţă zero faţă de acest fenomen. MTS-ul trebuie să aibă un rol extrem de important“. Cum va fi echilibrat raportul între sporturile de echipă şi cele individuale după Ordonanţă


Ar mai fi o chestiune…
Vă rog.

Aş vrea să revin la problema corupţiei…
Vă rog.

Care, din păcate, macină societatea şi sportul românesc. Prin această Ordonanţă de Urgenţă, cum credeţi că veţi reuşi să controlaţi această tentaţie, care există nu numai la nivel privat ci şi la nivel public. Pentru că atunci când vine vorba despre bani publici, iar eu mă lovesc frecvent de poveşti de genul ăsta... Venind acest 5% din cheltuielile bugetului local alocat, cum credeţi că se vor înfrâna aceste tentaţii de a scoate banii mai uşor prin intermediul sportului? Pentru că aici… Inclusiv în sălile de judecată am întâlnit asta. De exemplu, în procesul dintre Mititelu, Craiova şi Federaţia Română de Fotbal, judecătorul poate fi lămurit foarte greu. Cât valorează un jucător? Cât? Nu ştiu? Şi atunci vine, să spunem, omul ales de primar să conducă clubul şi zice că am luat un jucător cu 1 milion de euro. Cine poate verifica asta?
Corupţia e la fel de nocivă, fie că vorbim de sport, sănătate, politică sau ce domeniu doriţi dumneavoastră. O să vă spun că eu şi echipa mea avem toleranţă zero faţă de acest fenomen. MTS-ul trebuie să aibă un rol extrem de important şi există recomandări, dacă nu mă înşel, ale Comisiei Europene, din acest punct de vedere, şi o să-i îndemn să acorde atenţie maximă acestui subiect. Până la urmă, vorbim despre bani publici, fie că sunt ai autorităţilor locale sau centrale. Sunt bani publici! Trebuie atenţie sporită! Eu cred că trecutul poate fi un exemplu pentru cei care au de gând să facă lucruri care nu sunt legale. Dar, totodată, în România sunt foarte mulţi oameni corecţi, care nu sunt hoţi, nu vor să fure, vor să facă bine, vor să cheltuiască, până la urmă, aceste sume de bani conform legii, transparent, frumos, fără niciun fel de semn de întrebare. Iar noi vrem să facem legile cu oamenii corecţi, cei care vor să facă bine. Cei care nu respectă legea trebuie să plătească cu vârf şi îndesat. E mesajul pe care-l transmit, dublat de faptul că, chiar din acest punct de vedere, eu, personal, am toleranţă zero faţă de acest fenomen.

Aţi fost şef la DJTS Timiş în perioada în care Nicolae Mărăşescu, fostul mare antrenor, conducea sportul românesc. Ce influenţă a avut asupra dumneavoastră? 
Dânsul era secretar de stat în perioada în care eu eram director la Direcţia de Tineret şi Sport. A însemnat mult pentru atletismul românesc. Din păcate, acolo, nu ştiu... lucrurile parcă nu mai sunt la acelaşi nivel cu care am fost obişnuiţi. Nu parcă, sigur, ca şi rezultate în competiţiile internaţionale.

O ultimă întrebare. Există o teamă foarte mare printre oamenii din sport. Mulţi spun că această ordonanţă va ajuta sporturile de echipă unde există mai multă expunere, iar sporturile individuale, boxul, de pildă, vor fi date la o parte. E un ecou general în sportul românesc, ca feedback.
Nu se face diferenţa în această ordonanţă între unul şi altul.

Dar asta simt sportivii şi oamenii din sporturile individuale...
Eu cred că trebuie explicată mai mult. O să-i rog pe cei de la MTS să explice mai mult. Din contră, dorim să venim în plus cu această ordonanţă la cererea autorităţilor locale. Am avut nenumărate cereri în această perioadă în a face aceste modificări, pentru a le da posibilitatea să finanţeze sportul. Nu s-a vorbit despre handbal, fotbal, în contrapartidă sau în balanţă cu box, atletism, tenis. Eu cred că cei de acolo ştiu mult mai bine care sunt priorităţile, performanţele, ce poate să sprijine, ce creează emulaţie în oraş, pentru că e important acest lucru. Sigur că această posibilitate suplimentară de a ajuta financiar ramurile sportive, eu o consider binevenită. Din această cauză am şi luat această decizie, dar nu se face diferenţiere. Nu acesta a fost rostul acestei ordonanţe. Astfel încât acest plus financiar să se vadă şi în rezultatele sportivilor noştri, fie că vorbim de echipe, fie că vorbim despre sporturile individuale.

Vă mulţumim.
Mulţumesc şi eu.

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.