Totul despre colegii mei | Steaua lui Aliuţă: "Era liniştit, dar şi când se enerva... devenea nebun!". Coşmarul lui "Bobină", cu ce fotbalist îl compară pe Rădoi, cine s-a întors cu jonglerii şi cine vorbea la telefon non-stop

30 dec 2016 15566 afişări Comentează şi tu ProSport Live
Totul despre colegii mei | Steaua lui Aliuţă: "Era liniştit, dar şi când se enerva... devenea nebun!". Coşmarul lui "Bobină", cu ce fotbalist îl compară pe Rădoi, cine s-a întors cu jonglerii şi cine vorbea la telefon non-stop

Invitat la ProSport LIVE, Marian Aliuţă (37 de ani) a devenit şi el protagonistul rubricii Totul despre colegii mei!, secţiune prin focurile căreia au trecut, rând pe rând, Ionel Dănciulescu, Erik Lincar, Adrian Matei, Flroin Motroc şi Adrian Iencsi. Fostul mijlocaş de la Şahtior, Steaua, Rapid, Iraklis Salonic, Poli Timişoara şi SC Vaslui şi-a caracterizat 10 coechipieri de la Steaua din perioada 2003-2004. ProSport i-a prezentat în studio fostului fotbalist format de regretatul antrenor Petre Mihai o fotografie clasică de început de meci.


DOREL MUTICĂ "Faţa lui nu poate decât să te amuze. Dar vorbeşte foarte mult, au fost momente în care vorbeam foarte mult la telefon cu el, până când puneam mobilul pe bord câte două minute. El vorbea în timpul ăsta şi eu spuneam <<da, da>>. Apoi iar îl puneam pe bord. Şi el tot vorbea. Şi eu iar spuneam <<da, da>>. Mi-aduc aminte cu plăcere de Dorel Mutică. La un moment dat, l-a lăsat Nea Piţi să plece în China să dea probe la o echipă şi s-a întors. Pitu, colegul nostru, era mai nebun. Şi i s-a adresat antrenorului: << Nea Piţi, cum să-l lăsaţi în China!? Nu vedeţi că nu are faţă comercială!?"

NANA FALEMI "Un băiat super, juca în naţionala Camerunului în acea perioadă. S-a întors de la un turneu şi a început cu jonglerii, probabil cu ce văzuse pe la Samuel Eto'o şi pe la colegii lui. El credea că poate. Pitu l-a văzut şi l-a taxat: <<Falemi, lasă-le pe astea! Tu nu vezi că eşti talent minim exploatat la maxim!?>> S-a supărat, dar i-a replicat prompt: <<Da măi Pitule. Tu eşti singurul jucător venit de la Bacău de pe bancă... pe bancă".

DANIEL OPRIŢA "Opriţa? Bobină i se zicea! Aşa i-au zis băieţii. Avea un suporter personal la Steaua, de câte ori îl vedea, se lua de el. <<Când îl văd pe ăla şi începe să mă înjure...>>, zicea Bobină. Suporterul se afla chiar deasupra tunelului, pe unde ieşeam noi de la vestiare. Odată, Opriţa a crezut că n-a venit şi când s-a uitat mai bine: <<Daniel, sunt aici>>, i-a transmis fanul. <<Aoleu, iar mă ia din primul minut>>. Nu ştiu dacă a vorbit cu el, dar nu-l băga în seamă".

GABRIEL BOŞTINĂ "Un jucător extraordinar, tehnic. Nu ştiu dacă Steaua are în acest moment un jucător de talia lui, fără să jignesc pe cineva. Un fotbalist foarte bun, dar un tip închis, un singuratic, un nebun".

VASILI HAMUTOVSKI "A rămas la Steaua şi datorită faptului că eu vorbeam limba rusă. Impresarul care l-a adus în România probabil că nu i-a spus adevărul legat de sumele de bani, i-a spus doar că Steaua nu-l doreşte. Agentul îl lăsase la Bucureşti şi urma să plece cu trenul. Atunci când un impresar vede că nu se concretizează un transfer, te lasă acolo şi pleacă. Şi îţi ia cel mai ieftin transport. Atunci i-am spus lui Hamutovski: <<Vrei să vorbesc eu cu antrenorul?>> Era Nea Piţi atunci principal. Şi am avut o discuţie cu el, am vorbit să vedem care era situaţia. Ne-am dus la Nea Piţi şi i-a spus: <<Mie îmi place de tine, vreau să te iau, dar nu am înţeles care e treaba cu impresarul>>. El nu ştia vreo sumă reală, îl minţise. Şi aşa am făcut ca Vasili să semneze cu Steaua. Aşa am avut si eu un aport la aducerea lui şi pot să zic că a fost un portar foarte bun".

VIVI RĂCHITĂ "Ce să zic, fără să se supere pe mine... Pe mine mă amuza când i se adresa lui Victor Piţurcă, în vestiar, cu Nea Piţi! De ce? Pentru că Vivi i se adresa cu "Nea" şi Nea Piţi arăta mai tânăr ca el. Mă amuza mereu. Am fost colegi, prieteni, un profesionist desăvârşit".


FLORENTIN DUMITRU "Un jucător foarte bun. Toţi ştiau că dribleaază în dreapta, dar nu ştiau şi când!? Nimeni nu-l putea bloca. El era liniştit, în banca lui, dar şi când se enerva... devenea nebun!" 

POMPILIU STOICA "Un băiat bun, era finul lui Eugen Trică, mi-aduc acum aminte de o fază de la antrenamente. Jucam 5 contra 2, iar Pompiliu asculta foarte mult de Eugen, era naşul lui şi era normal să asculte. La un 5 contra 2 s-a sdus să ia o minge de afară, noi am început 4 contra 2 şi el era după minge. Când a venit, Eugen Trică tocmai greşise o minge, dar i-a spus: <<Finule, ia intră tu la mijloc!>> Şi Pompiliu l-a ascultat". 

MIREL RĂDOI "Un jucător profesionist şi un băiat deosebit. Îi doresc să reuşească pentru că e un alt drum acum. Nu mai depinde numai de valoare lui, ci de mai mulţi factori: inspiraţie, jucători. Nu ne spunea niciodată la ce echipă ar fi vrut să ajungă, dar e clar că îşi dorea să ajungă într-un campionat bun. A fost un moment când era de talia lui Chivu, dar a suferit şi acele accidentări care l-au dat foarte mult înapoi. Într-un final contează că a ajuns să-şi îndeplinească visul".

MARIAN ALIUŢĂ "Mai gras, mai bătrân, cred că am 15 kilograme în plus acum. Mai joc fotbal, îmi place, dar nu prea am timp, o dată pe săptămână jucăm. Asta e viaţa, rămâi doar cu amintirile. Dacă aş da timpul înapoi, n-aş mai face multe. Erau momente când aveam recuperarea şi eu voiam să plec mai repede ca să ies. Eram foarte orgolios. Cum mă supăra cineva, voiam să plec şi asta e o greşeală. Şi faptul că m-am transferat de la o echipă la alta nu a fost bine, aveam încredere în mine, ştiam că pot juca la orice formaţie şi asta m-a tras puţin înapoi. Unul dintre băieţii mei joacă la şcoala de fotbal a lui lui Petre Marin şi a lui Ghionea şi aş vrea să nu facă greşelile mele. Totul depinde numai de el, e dornic, îi place fotbalul".

CLAUDIU RĂDUCANU "Claudiu... Ce pot să spun. Îmi pare rău de situaţia lui actuală. Sincer, l-am sunat după problema aceea din Mexic, într-o dimineaţă. L-am văzut activ pe Facebook şi l-am sunat. Era 8:30, 9:00 şi îl întreb. <<Claudiu, ce faci? Cum eşti, bine? Ţi-ai rezolvat problema în Mexic?>> Zice: <<Hai, hai, hai! Gata, că m-am prins, eşti cu CanCanul după tine...>>. Îţi dai seama că i-am închis telefonul, i-am zis "Eşti prost rău", în glumă, normal. După l-am sunat din nou, după două, trei ore. I-am zis "Băi, eşti nebun? Eu te sun să văd dacă eşti bine şi tu mă iei că sunt cu CanCanul. Crezi că dorm cu ei în casă?". El, cu nebuniile lui, cum îl ştim.  E un băiat foarte bun, credincios, mergea mereu la biserică. În nebunia lui era un băiat foarte bun şi îmi pare rău că a ajuns în situaţia asta. Să ai încredere în familie, în soţie, să ai un copil cu ea şi să te lase pe drumuri... Drumul lui era deja croit de familie, era foarte greu să-l mai schimbăm. Asta s-a întâmplat după perioada Steaua, după ce a jucat prin Spania, Germania, pe final de carieră. [...] L-a lăsat pe drumuri. E o situaţie foarte gravă, i-a luat toţi banii munciţi de el. Avea simţul porţii. Nu pot să uit faza aia, cu Dinamo parcă. Ratează, îşi pune tricoul în cap şi după revine mingea tot la el. Orice făcea, oricum dădea gol"

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.