STELEA 50 | Totul despre colegii mei. Cine intra în panică înainte de salariu, fundaşul de fier care îl imita pe Prunea, cum i-a salvat pe Ilie Dumitrescu şi Dan Petrescu şi de ce s-a ascuns în dulap

6 dec 2017 27149 afişări Comentează şi tu Nationala
STELEA 50 | Totul despre colegii mei. Cine intra în panică înainte de salariu, fundaşul de fier care îl imita pe Prunea, cum i-a salvat pe Ilie Dumitrescu şi Dan Petrescu şi de ce s-a ascuns în dulap

Fostul mare portar al naţionalei, Bogdan Stelea, a împlinit ieri 50 de ani. ProSport vă prezintă un material video exclusiv cu "Arnold" realizat la emisiunea ProSport LIVE.

La ProSport LIVE, în urmă cu nouă luni, Bogdan Stelea a vorbit la rubrica Totul despre colegii mei despre formula tip a naţionalei de la Campionatul Mondial din 1994, ediţie la care reprezentativa antrenată de Anghel Iordănescu a fost eliminată în sferturi de Suedia.

Florin Răducioiu - Antrenează la Atletico Madrid. Am fost la antrenament, am stat de vorbă cu el. Întâmplător, au terenul de antrenament foarte aproape de unde stau eu. Treceam cu maşina şi, fără să vreau, m-am uitat, am văzut teren de fotbal şi l-am zărit pe Radu. Nu puteam opri acolo, m-am întors, am intrat şi m-am oprit la antrenament. Am stat puţin de vorbă cu el... Întâmplări cu Radu nu-mi vin acum în minte. În general, el fiind luat la prima echipă a lui Dinamo de foarte mic, avea 16-17 ani, era mai alintat, mai copilăros. Toată lumea îl proteja, se comporta de o anumită manieră cu el. În perioada respectivă era febleţea lui Nea Mircea, n-avea nimeni voie să se atingă de el.

Îmi aduc aminte că eram odată la un antrenament, Nea Mircea nu fusese, avea treabă şi a venit puţin mai târziu. A ajuns în momentul în care se terminase antrenamentul. Avusesem un joc la două porţi şi Radu jucase contra mea. La o fază a scăpat singur cu mine, a vrut să tragă la poartă, eu m-am aruncat, a tras mingea şi m-a driblat. Aruncându-mă, cu piciorul drept am încercat să-i agăţ mingea. În vremea respectivă aveam o pereche de ghete, cu aia mă antrenam, cu aia jucam şi pe mine doar mă chemau să mă antrenez cu echipa mare, nu eram încă în lot.

Când am tras piciorul, i-am dat pe tibie şi l-am tăiat. A căzut pe acolo, pe jos, a plâns, dar nu foarte tare şi a venit Nea Mircea, voia să vorbească cu noi, şi stăteam pe iarbă. S-a uitat la el şi i-a văzut tibia şi zice 'Ce-ai la tibie?'. 'Nu, nimic, n-am nimic'. Voia să spună. 'Mă, ce ai la tibie?'. 'Am scăpat cu Bogdan şi m-a lovit'.

Mămă, m-a făcut praf, m-a certat. 'Să nu te mai prind cu ghetele astea la antrenament, să nu te mai văd în viaţa mea cu aşa ceva. Accidentezi jucători!'. Mă uitam aşa la el, nu i-am zis nimic, mi-era jenă să-i spun că altele n-am, că n-am cu ce. După antrenament m-a chemat în vestiar şi mi-a zis 'Să nu te mai prind cu ghetele astea, accidentezi jucătorii'.

Şi atunci i-am spus că n-am alte ghete. 'Cum n-ai?'. 'Asta-i singura pereche de ghete pe care o am. Cu asta mă antrenez, cu asta joc, cu asta fac ce fac'. Atunci ţin minte că mi-a dat prima pereche de ghete Adidas, din astea originale. Bernd Schuster. M-au ţinut vreo doi ani, nu le foloseam decât la meci.



Gheorghe Mihali - Îmi aduc aminte că veniseră el şi Dorinel Munteanu. A fost în anul în care i-am scos pe Sporting Lisabona din Cupa Cupelor, în '91. Voia să-i ia Steaua, s-au dus au făcut pregătirea cu Steaua în iarnă, dar până la urmă Vasile Ianul i-a contactat, a vorbit cu ei şi a reuşit să-i convingă să nu se ducă la Steaua. S-au dus au mai jucat un retur la Sibiu şi din vară au venit la Dinamo. Veniseră la Dinamo, eu eram căpitan de echipă.

Am tot jucat meciuri şi câştigam şi aveam prime de luat. Şi tot veneau la mine şi îmi ziceau 'Băi, dar când ne dau banii? Că s-au adunat mulţi'. 'Staţi, mă, liniştiţi că ne dau banii. Nu-i problemă, ne dau'. După ce ne-am calificat cu Sporting Lisabona iar au venit. Aveam primă destul de mare. Le-am spus 'Nu mai fiţi mă atât de disperaţi, o să ne dea banii'. Cu Sporting, când ne-am calificat, cred că am avut vreo 2.000-2.500  de dolari.

Miodrag Belodedici - Are 53 de ani? Cred că arată de 51-52... Nu, nu, arată mult mai tânăr.

Didi Prodan - Cu Didi chiar sunt multe amintiri. Ţin minte că eram la Steaua şi ieşeam la antrenament şi nu aveam nicio treabă... Făceam numai tâmpenii. Ieşeam pe teren, înainte să înceapă antrenamentul şi începeam să ne jucăm. La vremea respectivă începeau şi trăgeau la poartă, dar trăgeau cât puteau de tare. Se puteau întâmpla multe accidentări, dar nu aveam nicio treabă. Începeau să tragă la poartă şi Didi intra în poartă şi jucătorii trăgeau. Îi dădeau în aşa fel încât să se arunce, cum se spune în fotbal să facă poză, şi îl imita pe Prunea. Spunea că Prunea e genul care îi place să facă poză, se aruncă cu picioarele pe sus. Mai era o chestie. După ce se aruncă, ajunge pe sol şi acolo se mai aruncă de 2-3 ori. Şi Didi exagera chestia asta. Se arunca şi începea şi sărea pe acolo. Eram terminaţi toţi, rădeam.

Îmi aduc aminte, tot aşa, la anumite faze în timpul jocului, ajungea să fie obosit, pe final de meci sau... Venea la mine şi începea să strige la mine 'Nu mai pot, ieşi! Tu ieşi şi eu mă duc în poartă'. Mă uitam unde era omul lui, de obicei ţinea vârful, ori el, ori Toni (n.r. - Doboş). Şi mă duceam dinainte pe omul lui. Era, din punct de vedere fizic, foarte bine clădit. Era curajos, se arunca. N-avea o tehnică extraordinară de portar.

Gică  Popescu - Popescu glumea foarte mult cu Dan Petrescu şi cu Ilie Dumitrescu. Am făcut meciuri bune şi cu el în centru defensivei şi am câştigat meciuri importante. Şi în centru, şi cu el mijlocaş. Fiind un jucător polivalent, el dădea randament în orice post. N-aveam timp să mă gândesc la asta, nu era chestie de teamă. Nu-ţi este teamă. Dacă vrei să ajungi la poarta adversă trebuie să-ţi asum, să pleci cu ea, să rişti. El avea calitatea asta. De când juca libero asta făcea, ieşea cu mingea la picior şi ajungea până aproape de poarta adversă.


Ionuţ Lupescu - Am stat o perioadă în cameră cu el la echipa naţională. Ne ştim de la Dinamo, eram la copii şi juniori. Am o amintire haioasă, cu el şi cu doctorul Popescu în cantonament. Eram în Cipru şi era un dulap din ăsta mic de tot. În Larnaca sau Limassol, cred că la Limassol era. M-am băgat în dulapul respectiv, el l-a chemat pe doctor şi când a intrat, eu am ieşit din dulap!

Doctorul era să cadă pe jos, i s-a făcut rău. L-am pus pe pat. Bine, lui Pompiliu Popescu îi făceam multe. Îi puneam ceva deasupra uşii, cădea apă pe el. Aveam glume din astea tot timpul. Avea o perioadă când era pasionat de poze, făcea fotografii, dar a avut o perioadă în care filma tot. Mergea şi filma. De multe ne şi enerva. Stătea şi te filma într-una.

Dorinel Munteanu - Îmi aduc aminte de o fază în meciul cu Portugalia, de la Bucureşti. El era în teren. La un corner trebuia să bată Figo. El era atât de obosit şi de stresat, probabil că nu şi-a mai dat seama. Şi eu i-am spus 'Treci la bară' şi s-a dus la bară. Figo s-a dus să bată cornerul dintr-o parte, el s-a dus la bara cealaltă. Şi stăteam şi mă uitam la el, m-a pufnit râsul. Şi zice 'De ce râzi?' 'Păi nu vezi de unde se bate cornerul?' Zice 'Mamă, nu mai pot, zice, lasă-mă'.



Gheorghe Hagi - Între mine şi el era tot timpul un duel. La valoarea pe care o avea era imposibil să nu-mi dea goluri şi dovadă că nu sunt eu... M-aş fi simţit lezat dacă-mi dădea numai mie goluri, dar Hagi a dat goluri la toată lumea aşa că nu este nicio problemă. Goluri primeam şi la antrenament. Am primit goluri de maniera respectivă, de la distanţă, şi la antrenament. Era inevitabil. La antrenament, una că nu eram foarte concentraţi şi... Eu eram genul de portar, nu spun că am făcut bine lucrul ăsta, înaintând în vârstă şi în carieră, nu mai eram atât de iresponsabil să risc chiar atât de mult. Erau momente în care riscam enorm. Stăteam foarte mult ieşit din poartă şi... Reuşeam să şi opresc multe situaţii, dar mă şi expuneam foarte mult. El reuşea să marcheze pentru că riscam foarte mult, nu-mi plăcea să stau aproape de linia porţii.



Dan Petrescu şi Ilie Dumitrescu - Fusesem să jucăm un meci cu lotul de tineret la Medgidia şi ne-am întors seara cu trenul. Şi, îmi aduc aminte şi acum Ilie avea pe el un pulover din ăsta care se încheia la trei nasturi, galben. Dan Petrescu nu mai ţin minte cum era îmbrăcat şi când să ne ducem să luăm un taxi, un tip se ia de ei. Eu mă pregăteam... Bani de taxiuri aveam, ne permiteam să mergem cu taxiul. S-a luat un tip de ei. M-am dus şi m-am băgat între şi tipul respectiv încerca să, nu ştiu ce le-a zis, că am intrat într-o altercaţie şi l-am luat pe tipul respectiv şi l-am aruncat peste un gard, ne-am urcat în taxiul respectiv şi am plecat. Nu m-am mai uitat în urmă.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.