Contractat de Federația Română de Fotbal (FRF) în 2010 pentru suma de un milion de euro și amânat doi ani și 7 luni, amicalul de lux România – Argentina se joacă în sfârșit diseară, la ora 21.00, pe Național Arena. Acum 20 de ani, la Mondialul din Statele Unite, golurile lui Hagi și Ilie Dumitrescu trimiteau vicecampioana lumii acasă și asigurau un sfert de finală cu Suedia. Cu 4 ani înainte, la Coppa del Mondo din Italia, România făcuse un egal istoric în ultimul meci din faza grupelor, 1-1, contra campioanei mondiale. Cele două meciuri din anii ”90 au influențat semnificativ fotbalul românesc din punct de vedere financiar.
Maradona este hăituit de Rotariu și de Sabău, sub privirle lui Caniggia și Andone / Getty
18 iunie 1990. Împărțiți ideatic de măcelul produs de scutieri și de mineri, cu trei zile înainte, pe străzile din București, românii se întorceau cu fața la Mondialul din Italia, primul turneu final major pe care-l vedeau la televizor într-o țară liberă. Fascinați de primele reclame video străine, simpatizanți și opozanți ai regimului Iliescu așteptau ultimul meci din grupa B de la Coppa del Mondo. Adversara României era campioană mondială Argentina, pentru care juca Diego Armando Maradona, cel mai scump fotbalist din lume în acel moment, iar naționala antrenată de Emeric Ienei nu trebuia să piardă pentru a se califica în optimi.
PRODUSUL INTERN BRUT ÎN 1990 Argentina 4.332 dolari România 1.650 dolari
*suma reprezintă PIB pe cap de locuitor
În cantonamentul echipei naționalei din stațiunea italiană Telese Terme zilele din preajma meciului decisiv au trecut haotic, dar nu din cauza evenimentelor din țară. „Nu eram conectați la conflictul din Piața Universității, nici în 1994 nu prea știam ce se întâmplă în țară„, recunoaște Ilie Dumitrescu, rezervă în 1990. Jucătorii români, câștigători, finaliști și semifinaliști de Cupa Campionilor sau Cupa Cupelor în ultimii 5 ani, erau țintele preferate ale cluburilor mari din Europa. Gică Popescu, jucător la Universitatea Craiova, a descris pentru ProSport agitația momentului, cu câteva ore înainte de a fi condamnat în Dosarul Transferurilor: „Veneau tot felul de impresari la negocieri, era un du-te, vino de neimaginat. Era un bazar de jucători după meciuri. Timp de două zile am stat cu un contract de la Real Madrid pe masă. Știu că a venit vicepreședintele lui Real Madrid, Ruggeri terminase contractul și căutau un libero. Am discutat, am zis că nu semnez deocamdată. Nu prea știam ce vreau. Mi-aduc aminte că Săndoi, colegul meu de cameră, îmi lua mâna și o ducea cu pixul pe contract. «Băi, e Real Madrid, unde naiba vrei să te duci, pe Lună? Nu există echipă mai mare, semnează acum!» Am mai avut oferte de la Liverpool și Juventus”.
Cum se refuză Real Madrid Plătiți cu câteva mii de lei pe lună, jucătorii de la Steaua, Dinamo și Rapid visau la cifre în dolari cu multe zerouri în coadă, dar nu știau la ce să se raporteze. „Toți ne doream să plecăm”, spune Gabi Balint, autorul golului egalizator din meciul cu Argentina de pe stadionul San Paolo din Napoli, casa lui Maradona. Singurii care se transferaseră în străinătate înainte de turneul final erau steliștii Hagi și Rotariu, primul la Real Madrid, al doilea la Galatasaray. „Stăteam numai pe capul lui Hagi. Îl întrebam: „Ce să mai cer, Gică? Bilete de avion?” Eu ceream bilete de avion, de parcă ar fi costat o avere, în loc să cer 5.000 sau 10.000 de dolari în plus. Nu știam cum era piața și nu aveam pe nimeni cu care să mă consult. Eram debusolați”, a povestit amuzat Popescu, omul care se pregătise să vadă amicalul de diseară cu Argentina din loja președintelui FRF, însă o va urmări, dacă va putea, în arest. . Singura sumă care circula printre „tricolori” era salariul lui Maradona la Napoli, „un milion și ceva de dolari pe sezon, auzisem noi de undeva”.
12,5 milioane de dolari plătise Napoli în 1984 pentru Maradona, încă record mondial în vara lui 1990
Maradona era subiectul principal de discuție. Iosif Rotariu urma să-l marcheze pe cel care câștigase titlul mondial în 1986 aproape de unul singur. „În seara dinaintea meciului, Emeric Ienei m-a întrebat dacă pot să-l țin pe Maradona. Eu am zis da, dar am dat răspunsul acela pentru că mi-era jenă să zic nu. Nu am dormit toată noaptea, iar emoții am avut și când am intrat pe teren, la încălzire. M-am dus aproape de Maradona, să văd ce face. El făcea jonglerii cu mingea, o ținea pe cap, pe umăr, era puțin nebărbierit… În meci, am stat tot timpul în preajma lui, nu îl lăsam să preia mingea, l-am și faultat de câteva ori. S-a enervat de multe ori, m-a înjurat în spaniolă, dar nu l-am băgat în seamă, eram concentrat la joc. După ce s-a terminat partida, am scos tricoul de pe mine și am vrut să fac schimb cu el. Mi l-a luat și l-a aruncat în iarbă. Dar nu mi-a păsat, eram fericit că ne-am calificat”, a povestit Rotariu pentru Știrile ProTV.
Rezultatul de egalitate, 1-1, a calificat ambele echipe în optimi. România a pierdut la penaltyuri în fața Irlandei, în timp ce Argentina avea să joace finala și să o piardă în fața Germaniei federale (RFG). Evoluția contra campioanei mondiale a mai pus câteva sute de mii de dolari la contractele jucătorilor români. Cei 11 titulari de pe San Paolo s-au transferat în străinătate, chiar dacă unii la câteva luni după turneul final, pentru o sumă totală în jurul a 15 milioane de dolari. Omul care refuzase Real, Popescu a semnat un contract cu un salariu de 500.000 de dolari pe sezon cu PSV Eindhoven. Marcatorul de la Napoli, Gabi Balint, a mers în Spania, la nou promovata Burgos: „La Mondial, avusesem o discuție cu Wilfried Schaeffer, antrenorul lui Karlsruhe, dar nu s-a semnat nimic. A trecut vara și eu rămăsesem singurul care nu plecase în străinătate. Am mers cu Steaua în Belgia și Olanda în turneu de pregătire, iar la întoarcere, pe Otopeni, mă aștepta Giovani (n. red. – Ioan Becali) și prietenul lui, Minguella, cu oficialii lui Burgos. De la 4.000 de lei pe lună, sumă care putea ajunge cu prime la 15.000 de lei, cât aveam la Steaua, am ajuns să câștig de multe ori mai mult”.
După 37 de minute jucate în Italia, Ilie Dumitrescu a rămas la Steaua, cu un salariu anual de 10.000 de dolari: „Mă așteptam să joc mai mult, dar în 1990 eu am fost doar luat în evidență”. Peste 4 ani, în Statele Unite, un alt meci cu Argentina avea să-i schimbe și lui destinul. Înainte de întoarcerea în țară, jucătorii naționalei au primit câte 10.000 de dolari. „Mi-am cumpărat din Italia o Alfa Romeo la mâna a doua, am dat 7.000 de dolari pe ea”, își amintește Balint ce a făcut cu prima de joc„.
Zenitul Generației de Aur
3 iulie 1994. În plină dezintegrare a Caritas, jocul piramidal aflat în ultima lună de viață, România o ducea rău ziua, dar trăia noaptea pentru fotbal. Era Mondial, naționala se calificase din grupa A și întâlnea din nou Argentina. „În 1994, eram toți la 25-27 de ani, aveam experiență împreună la echipa națională. Nu a mai fost aceeași atmosferă din 1990, cu impresari în cantonament”, a povestit Popescu. Florin Prunea, portarul care a apărat excelent în optimi contra vicecampioanei mondiale și a greșit apoi în sferturi contra Suediei, îl contrazice: „Și în America umblau impresarii. Eu am primit două oferte după meciul cu Argentina. De la Eindhoven, echipa la care juca Popescu, și de la Marseille. Nu am semnat, eram concentrat doar la meciul cu Suedia, însă după greșeala pe care am făcut-o în sferturi ofertele au căzut„. A fost marea șansă a carierei lui Prunea, care câștiga 5.000 de dolari pe an la Dinamo. „Am regretat enorm„, spune actualul conducător de la CSMS Iași. Abia în 1998, la 30 de ani, Prunea avea să se transfere în străinătate, la o echipă modestă din Turcia, Erzurumspor.
PRODUSUL INTERN BRUT ÎN 1994 Argentina 7.483 dolari România 1.323 dolari
De la precedenta întâlnire cu naționala României, arogantul Maradona petrecuse 15 luni în stare de suspendare pentru consum de cocaină, însă revenise, la 34 de ani, în echipa Argentinei pentru Mondialul American. Cu 3 zile înaintea partidei de la Pasadena, Maradona a fost însă din nou depistat pozitiv și exclus de FIFA de la turneul final. „Era un catalizator pentru Argentina, toți erau strânși în jurul lui. Când am aflat că s-a drogat, am căpătat și mai multă încredere”, a spus Popescu.
Jucat pe Rose Bowl din Pasadena, la 37 de grade Celsius, meciul cu Argentina (3-2) a fost declarat de jurnaliștii străini drept cel mai spectaculos de la Mondialul din America. „Fiecare jucător are o sclipire în cariera lui, o zi în care îi iese totul. Pentru mine, acea zi a fost atunci. Dacă aș mai fi jucat un meci imediat după, sigur mai reușeam ceva. Țin minte că, înainte de partidă, nu puteam să dorm bine, trebuia să mă evidențiez și eu la Mondial”, rememorează Ilie Dumitrescu. Actualul analist DigiSport a fost omul meciului, autor a două goluri superbe și a pasei decisive la reușita lui Hagi.
Gabi Balint a stat pe bancă. Retras din fotbal în timpul preliminariilor din cauza unei accidentări, atacantul care marcase împotriva Argentinei în 1990 fusese numit director sportiv al FRF: „A fost dureros. Sufeream pentru că aș fi vrut să fiu alături de băieți, în teren”.
„Meciul cu Argentina mi-a schimbat viața”, recunoaște Dumitrescu. „În timpul turneului final nu am avut nicio discuție cu nimeni, dar după Mondial am primit patru oferte: de la Tottenham, Atletico Madrid, Koln și Inter”. Stelistul de 25 de ani a ales Anglia. Tottenham a plătit 2,6 milioane de lire sterline (4,3 milioane de dolari), clubul Steaua a declarat 2,6 milioane de dolari. Ilie Dumitrescu acceptă cu greu să vorbească despre impactul transferului asupra vieții sale. Până la urmă, dezvăluie că, pe lângă salariu, a primit și un procent din suma de transfer: „Am fost primul fotbalist român care a avut comision de aproape 20 la sută din suma transfer. Aveam în contractul cu Steaua această clauză. Am luat în jur de un milion de dolari, plus salariu net de un milion pe sezon”.
Alături de Dumitrescu, la Tottenham a mers și Gică Popescu, transferat de la PSV. În acea vară, 6 titulari din meciul cu Argentina (Hagi, Popescu, Dumitrescu, Petrescu, Belodedici și Selymes) și-au schimbat echipele, iar transferurile lor însumate au costat peste 15 milioane de dolari. Deși nimeni nu intuia pe atunci, partida de pe Rose Bowl a fost zenitul Generației de Aur. Calificată la următoarele trei turnee finale, naționala nu avea să mai treacă niciodată de primul tur eliminatoriu care a urmat fazei grupelor.
După 20 de ani, România trăiește din amintiri. Pentru a treia partidă cu Argentina din istorie, Victor Pițurcă a convocat 11 jucători din străinătate, cu o valoare de piață totală de 33 de milioane de euro. În comparație, selecționerul sud-american Alejandro Sabella are la dispoziție de două ori mai mulți jucători (22) care evoluează în străinătate, cu o valoare de 402,5 milioane de euro.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER