Fotbalul în vremea Securităţii! Fotbalul românesc se află acum în "zodia Spânului"

Folosind raţionamentul lui Gabriel Liiceanu, aşa cum este explicat în "Despre minciună", se poate spune că fotbalul românesc se află acum în zodia Spânului, adică trăim într-un regat în care Răul a învins, iar Harap-Alb a rămas un anonim.

Acelaşi Liiceanu oferă explicaţia acestui destin tragic: actul de justiţie întrerupt în 1990, atunci când lacheii lui Ceauşescu şi trepăduşii regimului comunist au scăpat de pedeapsă. Transpus în fotbal, acest lucru înseamnă că vechii conducători s-au întors în funcţii în scurt timp (sau chiar nu au plecat deloc), cu şi mai multă forţă şi tupeu.

În episodul de astăzi din "Blaturile fotbalului" vom apela la memoriile celui mai îndreptăţit om să vorbească despre felul în care acest sport a fost infestat de Securitate. Mircea Angelescu, activistul de partid care a condus fotbalul românesc în ultimele două decenii şi, apoi, în primii ani de după Revoluţie, a realizat grozăvia la care a luat parte timp de aproape trei decenii şi, într-un târziu act de pocăinţă, a decis, în ultimii ani ai vieţii, să dea cărţile pe faţă. În "35 de ani la cârma fotbalului", carte apărută în 2003, Angelescu a vorbit despre abuzurile comise de Armată şi Interne, de felul în care Steaua şi Dinamo au dominat fotbalul, dar mai ales, în volumul II, despre felul în care Securitatea controlează în continuare acest sport.

Autorul cărţii s-a stins din viaţă în 2009, dar de la apariţia memoriilor, în 2003, şi până în prezent s-au schimbat prea puţine lucruri.

Dacă frica de pedeapsa care stă la pândă dispare, dacă răul poate fi comis fără ca el să fie pedepsit, atunci orice mijloc de a-l îngrădi dispare şi el. Prăbuşirea unui regim corupt deschide, în acest caz, apariţia unei corupţii şi mai mari încă. Regimul comunist în varianta Ceauşescu ajunge astăzi - lucru halucinant la prima vedere - să fie regretat tocmai pe fondul noii corupţii generate şi redublate de puii lăsaţi vii care au ieşit, cohortă, din burta monstrului ucis. Reciclarea acestora în două direcţii precise - oameni de afaceri şi politicieni - a compromis deopotrivă afacerile şi politica
Gabriel Liiceanu

"Am subestimat răul din Dragomir"

Mircea Angelescu, omul care, din 1970 până în 1996, a făcut parte aproape neîntrerupt din conducerea fotbalului românesc, nu lasă loc de echivoc: Dumitru Dragomir, fost ofiţer de Miliţie, acum preşedintele LPF, este şeful Securităţii în fotbal.
Eminenţa cenuşie a acestui sistem diabolic este Constantin Anghelache, ofiţer acoperit de Securitate şi bun prieten al lui Mircea Lucescu. Despre fraţii George Constantin şi Viorel Păunescu, de asemenea - se scrie în carte - apropiaţi de Securitate, aflăm că au încercat în 1994, împreună cu alţi ofiţeri, să dea o "lovitură de stat" în fotbal şi să-şi subordoneze întreaga federaţie. Iar Nicolae Badea ar fi doar întruparea în civil a Ministerului de Interne la Dinamo. Mecanismul nu putea funcţiona, evident, fără subordonaţi. Pe lângă coordonatorii acţiunii, infiltraţi - după cum spune Mircea Angelescu - la vârf în FRF şi LPF, mai sunt deconspiraţi o sumedenie de alţi "oameni de fotbal" cu epoleţi, reciclaţi ca şefi pe la cluburi mai mici, observatori la ligă sau angajaţi în funcţii mărunte.

"Influenţa
creşte continuu"
Nominalizat de Mircea Angelescu drept capul Securităţii în fotbalul românesc, Dumitru Dragomir este descris într-un capitol special, intitulat "De 25 de ani, Dumitru Dragomir ocoleşte adevărul". Autorul se căia amarnic, dar tardiv, pentru că, după Revoluţie, l-a readus în prim-plan pe fostul său acolit. "Rememorând activitatea mea în fotbal, în special după Revoluţie, recunosc eroarea de a subestima ce e rău în Dumitru Dragomir. Ani de-a rândul am aşteptat ca, într-un fel sau altul, lucrurile să se îndrepte pe făgaşul normal. Însă aşa ceva nu s-a întâmplat; dimpotrivă, ele s-au agravat din ce în ce mai mult pentru că unii oameni din fosta Securitate - cum ar fi, de pildă, Dumitru Dragomir - nu vor să lase locul unor persoane corecte, mai ales tinerilor, care sunt într-adevăr pregătiţi pentru a conduce fotbalul românesc. Mai mult, influenţa lor creşte continuu mai ales începând cu anii '96-'97, de când Dumitru Dragomir şi alţii au ajuns în fruntea LPF".

"Persoane compromise s-au infiltrat adânc"

Mircea Angelescu a fondat LPF în 1993 şi a fost ales preşedinte al acestui for de două ori, mai întâi până în 1995, apoi, până în 1999. Acest al doilea mandat a luat brusc sfârşit în 1996, când Mircea Angelescu a suferit un atac cerebral. În locul său a fost ales Dumitru Dragomir. Fostul preşedinte îl acuza pe succesorul său că i-a distrus şi risipit toată munca. Angelescu îl caracteriza pe Dragomir drept "eroul negativ, coordonatorul altor oameni de fotbal din Securitate". Ceea ce urmează se constituie acum într-un fel de mărturie postumă: "Din 1996, problemele importante au căpătat cursuri nefavorabile în fotbalul profesionist, în special sub dictatura lui Dumitru Dragomir. (...) El a fost ofiţer în Ministerul de Interne. Au fost persoane înalte şi oameni în fotbal din fosta Securitate care au împins la maximum înălţarea clubului Dinamo Victoria. În frumosul sediu din Calea Griviţei nr. 71 munceau oamenii din Securitate, dar şi din fotbalul de la Victoria".

Apoi, "bomba": "Dumitru Dragomir era şi este principalul coordonator privind persoanele din fotbal ale fostei Securităţi; de altfel, lărgirea influenţelor nefaste a dus la implicarea mai multor persoane compromise, care s-au infiltrat adânc, printre altele şi în FRF".

"Eu l-am cunoscut foarte bine (n.r. - pe Dumitru Dragomir) şi impresia mea este detestabilă. Mi-ar fi plăcut teribil ca în acest timp să văd măcar o mică schimbare la el, însă am aşteptat în van" Mircea Angelescu, fost şef al FRF, în 2003

"Angelescu mai trăieşte, ca să vorbim cu el? Nu? Atunci, la revedere, nu vorbim despre morţi!", Constantin Anghelache.

"Anghelache, eminenţa cenuşie"

Constantin Anghelache (foto), după Revoluţie conducător al clubului Rapid în perioada Mircea Lucescu, apoi preşedinte la Tricolorul Breaza şi, până de curând, membru în Comitetul Executiv al FRF, este descris, în cartea lui Mircea Angelescu, drept "creierul" întregii structuri. Sub titlul "Constantin Anghelache - principalul ajutor al lui Tudor Postelnicu", autorul explică: "Colonelul Constantin Anghelache a fost mâna dreaptă a lui Tudor Postelnicu în Departamenul Securităţii Statului din Ministerul de Interne, în ceea ce privea fotbalul. (...) Înainte de Revoluţie, a fost umbra lui Tudor Postelnicu". Aflăm că actualul partener de afaceri al lui Mircea Lucescu, până la Revoluţie membru al UM 0107/AVS, unitate specială a Centrului de Informaţii Externe care se ocupa cu activităţile de comerţ exterior în regim ultrasecret, este cel care a conceput, de fapt, Cooperativa: "Dinamo Bucureşti, Dinamo Victoria şi Flacăra Moreni, toate aceste trei echipe, au fost şi creaţia, construcţia lui Constantin Anghelache. Caracatiţa dinamovistă a fost şi rodul lui Constantin Anghelache".