Numele lui Ionuț Bâlbă nu mai spune multe astăzi. Atacantul de 29 de ani, după care umblau cândva Rapid și CFR Cluj, a jucat ultima dată la Botoșani, în Liga a II‑a, iar acum e șomer. Având mult timp liber, a acceptat cu căldură și umor să povestească întâmplările care i-au marcat cariera.
„Ne vedem la «Timeout», în zece minute!”. Numele localului preferat al lui Bâlbă descrie perfect situația în care se află acum fostul atacant de la Poli Iași. Lângă masa jucătorului doarme liniștit un câine maidanez, deși e vorba de o cafenea selectă din Iași. „Stai liniștit, că nu mușcă! E de-al casei! I-am pus numele Iliuță, după Adrian Ilie”. Reporterul îl privește cu neîncredere… „Nu «Cobra», frate, ești nebun?! După fostul meu coleg de la Poli Iași! Nu vezi că-i la fel de slab ca el?”, se amuză Ionuț. Urmează o discuție fără perdea despre viața și cariera unui fotbalist care a pierdut, fără prea mari regrete, o grămadă de trenuri. -Ionuț, nu s-a mai auzit nimic de tine în ultima perioadă… -Păi, dacă n-am mai făcut nicio prostie, ce să se mai audă?! Frate, oricum, să știi că poți să scrii ce vrei despre mine. Nu mă afectează! Eu nu țin la lucrurile astea rele. Doar maică-mea și taică-miu pun la suflet chestiile urâte care se scriu despre mine. -Mai știi cum e să te bucuri după ce dai gol? -(Râde cu poftă și apoi devine brusc serios) Să știi că nu prea mai știu cum e! Ultima dată am dat gol cu CFR Cluj. Am intrat pe final și am egalat din penalty. Da’ stai să-ți spun o fază „dură”: era Grigoraș antrenor atunci și m-a trimis la încălzire. M-a băgat, dar n-aveam niciun chef. Ploua, ăia erau călare pe noi… Mai erau zece minute și, pe un contraatac, Bratu îmi dă o pasă cu călcâiul, îi iau fața lui Alcantara și ăsta mă lovește în careu. Penalty! -Tu executai, de regulă, penalty-urile la Poli Iași? -Nu! Trebuia să bată Munteanu, dar i-am luat mingea și i-am zis: «Hai să mai dau și eu gol, frate!» M-am uitat puțin la Grig și am bătut. Eu am un stil mai așa, tehnic, când le bat. Mă rog, n-a avut nicio șansă portarul. După ce-am dat gol, am făcut-o pe-aia cu degetul la gură, știi tu: «ssssttttt». Eu cică le făceam ălora din tribună, dar era pentru Grigoraș! (râde cu poftă).
„Nu prea m-am înțeles cu Grigoraș” -Dar ce aveai cu Grigoraș? -Nu prea ne-am plăcut. Nu m-am certat cu el niciodată, că oricum nu aveam cum să câștig un duel cu antrenorul. El avea stilul lui, eu pe al meu… -În ce măsură ți-au afectat cariera toate isprăvile pe care le‑ai făcut în viața extrasportivă? -Am comis-o de prea multe ori, dar acum m-am învățat minte. Nu mai fac bâlbe! Dar, uite, am fost la FC Brașov și am acceptat toate condițiile lor. Cu clauză că, dacă fac vreo prostie, să îmi rezilieze contractul.
-Dar… -M-am înțeles cu ei, dar, când să semnez, am observat că banii pe care-i primeam la semnătură erau la jumătate. Nu știu ce-au gândit ei, că mă prind la înghesuială?! Dacă aveam 20-21 de ani, rămâneam și fără bani, dar nu pot să stau la vârsta asta. (Iphone-ul alb îi sună și pe ecran apare numele „Grig”: Uite, că tot vorbeam de Grigoraș! Mă sună acum!… Hai, mă, că am glumit. E un prieten.)
Cea mai frumoasă amintire e de la un meci cu Steaua, pe Ghencea. Veniseră 20.000 de oameni la joc să-i susțină pe steliști, abia se calificaseră în Liga Campio-nilor, și noi i-am bătut Ionuț Bâlbă, atacant Am mai fost dorit și la Craiova, și la Vaslui. Oferte au fost, păcat că nu s-au realizat. Nu sunt singurul care a pățit așa. Uită-te la Cursaru, care a fost, până la urmă, golgheterul României Ionuț Bâlbă, atacant Bâlbă e un atacant cu simțul porții, masiv, care dădea foarte multe goluri. Lucrurile acelea care se spuneau despre el, că e bețiv, că e nu știu cum nu sunt adevărate Ionuț Popa, fost antrenor Poli Iași Am vândut acel Audi Q7. Nu vedeam rostul să țin trei mașini, mai ales că permis are doar soția acum. Mai am însă două luni și pot să dau din nou examen Ionuț Bâlbă, atacant
Cum m-am ales cu dosar penal? Aveam permisul suspendat, dar mergeam cu Q7-le. Și era un «filtru», dar n-am oprit. După aceea, într-o curbă, n-am luat virajul așa cum ar fi trebuit și am intrat într-un stâlp. Am lăsat Audi-ul acolo și am plecat Ionuț Bâlbă, atacant
„Am împușcat ciori cu pistolul lui nea Popică!”
Ionuț Bâlbă a fost amenințat în glumă cu pistolul de Ionuț Popa (foto), pe vremea când amândoi erau la Iași. Până și antrenorul său știa însă că orice metodă ar aplica pentru a-l cuminți este inutilă. -Cu Ionuț Popa cum te-ai înțeles? Într-o vreme, spunea că nu-i mai rămâne decât să te bată, ca să te cumințești… -Foarte bine! Omu’ e caracter. Stai că-ți povestesc cum era nea Popică. Mai ții minte când mi-am poleit eu jantele de la mașină? -Da… -Își deschisese un prieten un magazin de personalizat lucruri. M-a întrebat dacă vreau să-mi facă și mie jantele, fără bani. Mi-a plăcut ideea atunci, că mergeam pe stradă și mă arătau oamenii cu degetul, dar, după câțiva ani, am regretat. Revenind la nea Popică, după ce mi-am făcut eu mașina, au început ziarele din Iași să scrie: «La Poli nu sunt bani și Bâlbă are jante poleite cu aur!». Iar el, ca să-mi ia apărarea, să vezi ce-a făcut. A venit într-o zi la mine și mi-a zis: «Bă, ia vorbește cu ăla care ți-a făcut astea la mașină. Vreau să-mi fac și eu!». -Serios?! -Da, mă! El avea o Toyota RAV4 și și-a poleit emblemele. Apoi, a ieșit într-o conferință de presă și le-a spus ziariștilor: «Cum adică, și-a poleit Bâlbă mașina? Păi și eu am făcut la fel…». -Să înțeleg că erai unul dintre preferații lui… -Stai că asta nu-i tot! După episodul ăla de la Buzău, când a fost amenințat cu un pistol, și-a luat și nea Popică armă! Vine după vreo săptămână cu pistolul în vestiar. «Bă, Bâlbă, dacă mai faci figuri, te împușc», îmi zice mie, râzând. (Începe să-l imite pe Ionuț Popa cum flutura pistolul). La care eu: «Ia dă, bre, nea Popică, să văd ce ți-ai luat matale acolo!». Frate, credeam că e de jucărie, da’ de unde! Pistol adevărat! Era adevărat, avea permis de port-armă. După aia, am împușcat și noi vreo două ciori pe la stadion cu pistolul lui. Ne-am dus la el să vedem dacă are gloanțe și ne-a lăsat să tragem de câteva ori.
La volan, cu permisul suspendat! -L-ai sunat vreodată când ai avut probleme cu Poliția? -Ha-ha! Da, s-a întâmplat și asta. Eram într-o dimineață cu Silvășan. Mergeam la antrenament. Aveam permisul suspendat atunci. Silvășan avea un Volkswagen Touareg și voiam să văd cum merge, că mă bătea gândul să-mi cumpăr și eu. Mai aveam două săptămâni până să-mi iau permisul înapoi, dar am zis că nu m-o prinde chiar acum Poliția! M-am urcat la volan și mergeam așa, încet, spre stadion. Bă, la o trecere de pietoni n-am mai acordat prioritate… Imediat, am văzut și polițistul care îmi făcea semn să trag pe dreapta. -Și aici intervine nea Popică, bănuiesc… -Pac, actele la control! Eu mă cunoșteam cu respectivul polițist și am încercat să-l iau cu frumosul: «Oooo, să trăiți domnu’! Ce faceți?». Când a văzut că am permisul suspendat, mi-a zis să mergem la secție. Am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Popică, pentru că știam că e prieten cu șeful Poliției. A venit până acolo, dar n-a reușit să mă scape. Am plecat totuși împreună la antrenament, că aveam meci important. Mi-au făcut dosar penal atunci… Ah, ba nu! Asta s-a întâmplat când aveam Audi-ul ăla.
I-am acordat tot sprijinul meu, pentru că îl consideram unul dintre cei mai buni atacanți din România. Putea să plece la Rapid, dar nu l-am lăsat. Poate cariera lui ar fi fost alta dacă mergea în Giulești Ionuț Popa, fost antrenor Poli Iași
„Puteam să fiu campion cu Urziceni”
Fostul atacant al lui Poli Iași vorbește cu seninătate despre ocaziile pe care le-a avut de a deveni un fotbalist mult mai de succes decât este, dar pe care le-a ratat. -Ai ratat mai multe transferuri importante în carieră. Ai fost la un pas să ajungi la Rapid acum câțiva ani… -Au fost vreo patru ratări de-astea! Cu cei de la Rapid a fost în perioada în care au câștigat ei multe meciuri în Cupa UEFA. M-a sunat într-o zi Dinu Gheorghe, eram la tenis: «Alo, bună ziua! Dinu Gheorghe la telefon. Te vrea Răzvan Lucescu la echipă, vrei să vii?». I-am zis: «Da!», și a rămas să vorbim. Până la urmă nu s-au înțeles cluburile la bani. Am și fugit din cantonament vreo două zile. Mă suna Popică în disperare. -Spuneai că au fost patru oferte… -Da. După povestea asta a început campionatul, am jucat, am mai marcat de câteva ori și în iarnă a venit Iuliu Mureșan. Am bătut palma seara, iar dimineața trebuia să mă duc la el la hotel să semnăm contractul. L-am sunat a doua zi, n-a răspuns. L-am mai sunat o dată, la fel. Apoi am vorbit cu Sorin Boca, președintele de la Iași, care mi-a spus că a căzut transferul. Aceeași poveste, nu s-au înțeles cluburile. -Apoi? -A urmat o perioadă în care n-am mai dat goluri, dar a vrut MM Stoica să mă ia la Urziceni. Era fix la începutul sezonului în care ei au luat titlul! Stăteam apoi și puneam lucrurile în balanță. «Bă, plec eu de la Iași… unde sunt cine sunt și mă duc acolo. Dacă nu pot să respect ce îmi cere Petrescu?», îmi ziceam. Că la Urziceni nu mai aveam libertatea pe care o aveam cu Popică al meu. Și nu m-am dus. Și ei au luat campionatul, și-au mers și în Champions League… Îmi părea rău după… -Acum ce planuri ai? Crezi că mai poți face față în Liga I? -Eu sunt liniștit. Am câștigat bani frumoși din fotbal și nu mă plâng. Chiar dacă mă las mâine, nu mor de foame. Am o afacere în transporturi, soția mea are o firmă care organizează evenimente. Mai am și mașinile alea. Din acest motiv nu sunt disperat să semnez cu oricine, pe orice, că nu cred eu că nu mai pot.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER