Superinterviu cu Sandra Izbaşa: "Încerc să-mi maschez supărările. Vreau să împart lumii numai energie pozitivă"

17 aug 2012 4027 afişări Comentează şi tu Special
Superinterviu cu Sandra Izbaşa: "Încerc să-mi maschez supărările. Vreau să împart lumii numai energie pozitivă" Adevăr sau provocare? Sandra Izbaşa a fost supusă de ProSport unui set de întrebări menit să-i scoată în evidenţă personalitatea 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/9953685/2/sandra2.jpg

Sandra se strecoară prin mulţimea care vrea să-i fure un sărut. Se cambrează în scaunul cinematografului unde rulează pelicula The Bourne Legacy. Revine acasă. Sare la volanul maşinilor primite cadou de la sponsorul Renault. Îşi valorifică intens momentele libere alături de cei dragi. Se întoarce la capitolul premieri. Se alege cu un Samsung Galaxy S3. Jonglează printre interviuri. Cam aşa se derulează o zi din viaţa Sandrei fără gimnastică. Ieri, ea a acceptat provocarea ProSport de a oferi un altfel de interviu.

Sandra, cât crezi că rezişti fără să pronunţi cuvântul gimnastică?
E un sport de suflet şi vorbesc întotdeauna cu plăcere, de când am aterizat la Bucureşti, până azi şi aşa va fi şi peste o lună. Sunt fericită, mă simt bine, nu-mi vine să cred că am intrat în vacanţă, însă îmi lipseşte şi mişcarea şi de aceea compensez mergând foarte mult pe stradă sau în mall. Acum îmi permit să zic... mall. Şi ştii ce mă bucură din suflet? Faptul că lumea mă opreşte, îmi cere autografe, facem poze şi asta denotă faptul gimnastica a fost vizionată în România şi că am fost destul de apreciate.

În ce categorii de vârstă se încadrează fanii tăi?
Copiii sunt un pic mai timizi şi îi înţeleg. Mă întreabă dacă sunt eu şi dacă le permit să-şi facă o poză cu mine sau dacă ar putea să mă pupe. Şi adulţii sunt destul de politicoşi. Am văzut aseară şi adolescente de vârsta mea sau un pic mai mari care m-au întrebat: "Pot să te pup, Sandra? Pentru că vreau să te felicit. Ai fost minunată!".

Ce-ţi permiţi să faci acum faţă de luna trecută?
Îmi permit să mă trezesc când vreau, doar că nu mai pot să dorm cât aş fi vrut înainte când făceam antrenamante. Acum, când sunt liberă, mă trezesc devreme. Noaptea pot adormi, nu mai am niciun fel de problemă, pentru că înainte îmi făceam exerciţiile în minte şi oarecum aveam emoţii care nu mă lăsau să mă odihnesc. Abia după ce mă linişteam, reuşeam să adorm cu pernele în braţe.

Cu câte?
Am vreo două şi una pe care pun capul. Îmi place să le ţin în braţe, cum ţineam şi mascotele. Am acum o geantă plină de mascote din Londra, pe care le voi dărui persoanelor care mi-au fost alături. Nici nu ştiu câte am îndesat în geantă, mai mult de 20!

Din punct de vedere al alimentaţiei ce s-a schimbat?
Mănânc doar o dată sau de două ori maximum pe zi. Seara mănânc, cu toate că se zice că dacă mănânci seara te îngraşi, dar nu mă ghidez după ideea asta. Pot să mănânc şi în miez de noapte, dar evit pentru că mă simt mult mai bine aşa cum m-am educat de când sunt mică.
diagonala începută în 2002

Când ai realizat prima dată că ţi-a început celebritatea?
Cred că în anul 2006, de când am devenit senioară, pentru că la juniori nu te poţi considera vedetă, practic e doar debutul în gimnastică în momentul trecerii de la juniorat la seniorat. Dar niciodată să ştii că nu m-am considerat vedetă şi n-o să mă consider vreodată ca având acest statut. Pur şi simplu sunt eu. Sandra Izbaşa.

Ce ai învăţat de la Nicolae Forminte sau de la cuplul Bitang-Bellu?
Acum nici nu ştiu, pentru că m-am format pe parcurs, m-au luat de când eram doar copil. Domnul Forminte a avut grijă să îmi arate o anumită cale, iar doamna Mariana şi domnul Bellu mi-au arătat o altă cale. Aşa că le mulţumesc tuturor din suflet pentru că prin ei am ajuns ceea ce sunt acum şi tot datorită lor am ajuns în punctul în care mă aflu în prezent.

Să ne întoarcem puţin în Londra. Îţi reproşezi ceva la ultima diagonală?
Mi-ar ieşi acum şi dacă aş face-o de 100 de ori consecutiv, dar nu pot compara momentul de la Londra cu cel de acum, întrucât evoluţia de acolo a fost influenţată de mulţi factori. Eram în timpul unui sol, concuram la cel mai înalt nivel, iar ratarea a fost cauzată de mulţi factori...

De câte ori ai repetat-o?
De multe ori!

De 100 de ori?
Nu, nu! De mult mai multe ori, pentru că am repetat-o de la 12 ani (n.r. Sandra are acum 22 de ani), deci realizezi câte repetări s-au adunat. Dar n-o să‑mi pară rău pentru ce am făcut, sunt om, asta a fost, ştiam că puteam să fac totul bine, dar vreau să rămân doar cu rezultatul pozitiv de la aceste Jocuri Olimpice.

Eşti o persoană echilibrată sau trăieşti în extreme?
Sunt o persoană echilibrată şi atunci când pierd şi atunci când câştig şi probabil că nimic nu mă va face să mă schimb. Îmi găsesc fericirea în fiecare zi pe care o trăiesc, nu pot să zic că ceva anume îmi induce o stare de bine. Trăiesc fiecare clipă şi la sfârşitul unei zile pot spune mereu: "Uite, asta a fost o zi reuşită!"

Unde anticipezi că te vei afla peste un an?
Acum chiar nu ştiu, pentru că nu-mi dau seama nici unde voi fi mâine sau poimâine, vreau să o iau treptat, nu vreau să mă mai gândesc la viitor. De fiecare dată când am făcut-o, nu s-a mai pupat realitatea cu aşteptările mele şi aşa am ajuns să merg mai bine din aproape în aproape.

"Îmi maschez supărările"

Cum a trecut dubla campioană olimpică de la un dram de zgârcenie la generozitate
De pe tricoul ei ne sar în ochi o pisică blândă - "nu ştiu cine e pisica asta, aşa au făcut-o creatorii piesei vestimentare" - şi cinci litere de-o şchioapă care vorbesc perfect despre punctul carierei sale - "Vogue? Îmi place să cred că sunt la modă, dar cred că am mai rămas puţin în urmă între timp. Parcă nu pot să zic că sunt în vogă". Şi totuşi...

...antrenorii echipei Statelor Unite au susţinut la finalul concursului de la sol că eşti una dintre cele mai frumoase sportive ale lumii. Cât contează această calitate în gimnastică?
Le mulţumesc frumos, poate contează, poate nu, n-am reuşit până acum să-mi dau seama. Dar dacă aşa a vrut Dumnezeu să fiu, atunci mă bucur din suflet pentru că sunt plăcută şi nu numai în sala de gimnastică. Şi pe stradă! Pentru că te simţi altfel şi când eşti în afara concursului, adică nu te afli în postura de a-ţi fi ruşine de tine. În România sunt multe fete frumoase şi chiar de multe ori întorc capul după ele pe stradă. Uite, un model de frumuseţe pentru mine ar fi Megan Fox sau Jessica Alba din cinematografie pentru ca cititorii să-şi facă o idee. Ele sunt nişte tipe perfecte din acest punct de vedere.

"Mi-e dor de şcoală"

Privirea ta pare că transmite mereu exaltarea sportivului care se bucură că a terminat un concurs cu bine. Chiar şi după solul de la Londra ai ieşit cu zâmbetul pe buze...
Suntem oameni şi avem anumite trăiri, fie de fericire, fie de amărăciune. De obicei, eu încerc să le ascund pe cele de supărare pentru că nu vreau să arăt lumii întregi suferinţa prin care trec. Prefer să le maschez şi să împart lumii numai energie pozitivă. Cel puţin aşa mă străduiesc...

Ochii verzi niciodată să nu-i crezi?
Nu, nu... Asta n-are nico legătură cu mine, e doar o zicală făcută pentu că rimează bine. Păi, ce? Ochii căprui fură inima oricui!? Sau ochii albaştri nu mai ştiu ce fac? Contează ce ai în suflet, culoarea ochilor nu te poate defini ca om, sufletul vorbeşte cel mai bine despre tine.

Care e cea mai mare bogăţie a ta la 22 de ani?
Persoanele dragi, oamenii apropiaţi sufletului meu, pentru că mi-au fost întotdeauna alături şi la bine şi la rău. Aş face totul pentru ei, deoarece sunt o tipă generoasă. Am învăţat să fiu aşa atunci când eram mică, pentru că mama a observat la mine un dram de zgârcenie şi m-a dezvăţat de acest obicei. Şi pot să spun că-i mulţumesc mult pentru faptul că m-a schimbat. M-a făcut să am o altă percepţie despre altruism... generozitate...

De ce ţi-e dor din perioada copilăriei?
De şcoală îmi este dor şi de colegii din clasele 1-4 şi 5-8, bine 5-6, pentru că pe urmă am plecat la Deva. Dar să ştii că nu i-am uitat nici ei pe ei şi nici ei pe mine. Mi-au transmis multe mesaje şi acum, la Jocurile Olimpice şi asta m-a bucurat enorm. Eu am rămas aceeaşi Sandra şi aşa voi fi mereu.

Mi-e dor să merg cu metroul prin Bucureşti. Ultima dată am mers în Londra
Sandra Izbaşa, campioană olimpică

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.