Sorina Sandu (21 de ani) aleargă spre noi provocări. Prima româncă finalistă a unei ediții a Red Bull Romanics, cel mai greu raliu hard enduro al lumii și multiplă campioană națională la fete, dar și la băieți, Sorina va mai întoarce o pagină în istoria motociclismului românesc. La sfârșitul acestei săptămâni, sportiva originară din Petroșani va deveni primul pilot român care participă la Mondialul de enduro. O încercare ca o adevărată luptă cu ea însăși, o testare a propriilor forțe.
Cu câteva zile înainte de a porni spre Spania, loc unde e programată etapa de debut a Mondialului, Sorina a lăsat deoparte echipamentul off-road pentru o ședință foto inedită. Rochia și pantofii cu toc au luat locul pantalonilor, jachetei și cizmelor, concentrarea s-a transformat în răbdare pentru sutele de cadre trase, doar un singur element a rămas neschimbat, motocicleta Gas Gas. „Faptul că îmbrac costumul de motor nu schimbă ceea ce sunt, adică femeie. Mă simt bine cu mine, nu simt că mi-ar fi diminuată cu ceva feminitatea”, zâmbește ea.
Primul lucru care te frapează la Sorina e aspectul fragil. Delicată, firavă, cu un aer copilăresc și un zâmbet timid ce îi luminează trăsăturile pare mai degrabă desprinsă dintr-o scenetă de patinaj artistic. Imaginea cu ea stăpânind un motor ce cântărește dublu greutății ei, sărind peste trunchiuri de copaci și bolovani, refuză să se lipească de silueta micuță. Sorina ne sesizează încurcătura și explică amuzată: „Nu este foarte important să fii mare în sportul acesta pentru că poți compensa tehnic. Atât timp cât ești pe motocicletă și tehnic ești ok, nu ar trebui să fie nicio diferență. Doar atunci când ești pe lângă motocicletă și trebuie să tragi de ea, să împingi, băieții au un avantaj la capitolul forță”. De pe schiuri pe motor
Între două cadre și o reglare de lumini, Sorina schițează traseul spre performanțele de acum. Totul a pornit în urmă cu cinci ani, la Petroșani, pe „Sosodrom”, circuitul de motocros amenajat de tatăl ei, Sorin, care de altfel a și inițiat-o în motociclism. „A fost plăcerea tatălui meu să fac acest sport. El își luase o motocicletă mai veche, am probat-o și mi-a plăcut. Peste un an deja îmi cumpărase motocicletă și participam la concursurile de motocros”, spune ea. Trecerea la enduro s-a făcut în primăvara lui 2008, când talentul puștoaicei a fost remarcat la o cursă de Patrick Boissy, un francez pasionat de enduro stabilit în România. A urmat o invitație la Gheorgheni, la o tabără de pregătire, și decizia a venit de la sine: performanțe la enduro. Sorina lăsa astfel în urmă 12 ani de schi de performanță, patru titluri de campioană națională cucerite la această disciplină: „La schi ajunsesem la un nivel la care mi-am dat seama că nu vreau mai mult de atât și că îmi doresc mai mult să continui pe motocicletă. E greu să faci două sporturi și să le faci la performanță pe ambele. Acum mai particip la schi la Cupe, dar doar de plăcere”.
„Sunt băiatul lui tata”
De la tatăl ei, Sorina nu a moștenit numai pasiunea pentru sport și motoare, ci și porecla: Soso. „Tata întotdeauna și-a dorit băiat și s-a ales cu două fete. Eu sunt băiatul lui tata, când eram mică el era Soso Mare și eu Soso mic. E frumos să fii băiatul lui tata, dar este și greu. Pune anumită presiune, dar acesta e și rolul lui. Mă încurajează întotdeauna, e normal să aibă așteptări”, explică ea. Tatăl și fiica au început împreună cu motocrosul, după care reprofilarea Sorinei pe enduro l-a atras și pe senior. „Este foarte important să ai susținerea familiei. Mama tot timpul îmi zice că e periculos, că dacă se întâmplă ceva, dar este alături de mine și se bucură pentru rezultatele pe care le fac”, zâmbește Soso.
În misiune de recunoaștere
După trei titluri est-europene la enduro fete (traseul este același ca la băieți, numărul de ture este însă mai mic), dezamăgită de lipsa concurenței, Sorina s-a hotărât să facă un pas mai mare: Campionatul Mondial. „Sunt conștientă că va fi foarte dificil, dar sper să acumulez destulă experiență ca în următorii ani să pot ajunge pe podium. Acum merg să văd ce înseamnă un Mondial, să sondez terenul, va fi mai mult o misiune de recunoaștere”, râde ea. Odată pus la punct planul, a început serios pregătirea cu antrenorul ei, francezul Benoit Fortunato, vicecampion mondial la enduro juniori, invitat în România de sponsorul Sorinei, Patrick Moto. „Cursurile pe care le-am făcut m-au ajutat enorm de mult. Am o problemă la probele de extrem unde sunt foarte mulți bolovani și am lucrat pentru a-mi depăși frica de obstacole, în plus am insistat mult și pe coborâri, unde nu mă prea simțeam în largul meu”, explică ea. O ambiție care peste numai trei zile va prinde formă pe nisipul de la Ponts.
33 este numărul de concurs pe care și l-a ales Sorina la Mondialul de enduro
9 fete concurează la Mondialul de enduro
Nu-i place cu motorul pe șosea
Deși se descrie ca împătimită de motoare, Sorina mărturisește că nu îi place să meargă cu motocicleta pe stradă: „Mă simt bine să merg prin pădure, prin zone mai grele, acolo pentru mine e adevărata andrenalină. Când e vorba de trafic, optez pentru mașină. Mă relaxează șofatul”. Soso conduce un Peugeot 406, însă mândria familiei este o „broscuță” roz, din ’64. „E frumoasă foc, însă momentan stă în garaj. S-au stricat frânele, altele se fac numai pe comandă și sunt destul de scumpe”, spune ea.
Sorina este studentă în anul trei la Kinetoterapie la ANFS București: „Anul acesta voi susține licența, după care mă gândesc să fac un master pe Ortopedie”. Ea face săptămânal naveta București – Petroșani.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER