Poveşti INCREDIBILE cu Luţu! "Am mâncat ciorbă dintr-o carapace de broască ţestoasă!" Vezi ce dialog halucinant a avut cu Dan Petrescu!

În 1993, la doar 18 ani, Ionuţ Luţu intra pentru prima oară pe poarta unui club de prima ligă. Deşi este oltean, a debutat la Progresul Bucureşti. Cumpărat de Craiova mai apoi, mijlocaşul a ajuns un nume mare în tricoul roş-albastru, între timp bifând şi câteva luni la Galatasaray. Au urmat Coreea, Kazahstan, iar acum, la 36 de ani, a decis să pună ghetele în cui la palatul din Aleea Alexandru.

Cum timpul şi-l petrece în proporţie de 70% în compania lui Gigi Becali, Ionuţ Luţu este greu de prins la telefon. După două săptămâni în care l-am presat pentru a ne acorda un interviu, fostul mijlocaş a acceptat. "Zi, Hagi, să vin la tine la redacţie? Bine, gata, azi am promis, vin la tine acolo, să îţi văd prăvălia", a sunat promisiunea.

Prompt, în jurul orei 17:00, "Hagi-Luţu" se dă jos dintr-o Dacia Logan şi se îndreaptă către redacţie. "Mi-a dat nea Gigi maşina asta, de la PNG, că eu am dat-o pe a mea unui prieten... Ştii cum e? Maşina şi femeia nu se dau, dar îmi e prieten bun, ce dracu' să fac...", se amuză fostul stelist.

Îmbrăcat decent, fără aere, dar cu un parfum puternic, de îţi tăia respiraţia, Luţu pătrunde cu paşi mici în redacţie şi se prezintă: "Noul angajat", cele două cuvinte stârnind amuzamentul tuturor redactorilor. Un scurt mesaj şi pentru redactorii-şefi: "Gata, azi eu sunt şeful! Liber toată lumea!".

Doreşte să îşi scrie şi un editorial, cu cea mai hazlie întâmplare pe care a trăit-o în fotbal, iar la scurt timp dialogul se mută în viaţa de zi cu zi!

Cum ai ajuns tu la Steaua?

Păi, stai să îmi aduc aminte! Aaaaa, gata! Nea Imi (n.r. - Ienei) m-a adus pe mine, iar atunci Lăcă era antrenor secund, ce bine mă aveam cu ei, în echipă cu Ilie Dumitrescu, cu Belodedici. Eram copilul lui nea Imi, îi plăcea mult de mine, dar eu câte îi făceam... În Europa am fost buni, dar în campionat... pilaf.

Ce meci mare ai făcut în culorile roş-albastre?

Cu Dinamo! I-am scos în semifinale. Dar în sezonul ăla, cât am stat eu la Steaua, am luat doar Cupa României, atât... Ne-a dat nea Viorel Păunescu primă 15.000 de dolari. Am luat banii şi direct la mare am plecat, m-am mai întors când s-a terminat vacanţa (n.r. - râde în hohote). Şi imediat am plecat în Coreea de Sud!

Acolo ai întâlnit lăutarii?

Da. Eram cu mama în parc, mă plimbam printr-un parc d-ăsta mare, imens, era cât Slatina de mare parcul ăla. Se auzea cum cântau lăutarii la nai, şi îi zic mamei: "Dacă ăştia n-or fi români, să vezi tu". În fine, direct la ei m-am dus, unul cu ţambalul, altul cu acordeonul... Săracii, începuseră să îmi spună: "Că dom'le plecăm acasă, că ni se termină contractul!"

Păi, şi? I-ai lăsat să plece?

Ce să facă? Le-am zis: "Hai, strângeţi sculele, e Paştele, mergeţi la mine!" I-am dus şi pe la ziua lui Olăroiu. Le-a dat Oli vreo 5.000-6.000 de dolari, a doua zi mă înjura de nu mai putea. Pe urmă i-am luat cu mine în discotecă, nu voiau bodyguarzii să-i lase să intre, cică: "Bomba, bomba, că erau un pic mai negri". I-am zis direct: "Ce bomba, bomba, mă? Music, music!" Am dat-o pe engleza mea, că eram la început.

Toată lumea te acuză că îţi plac lăutarii, dar ţi-ai făcut un calcul să vezi câţi bani le-ai dat?

Le-am dat, înainte eram tâmpit, acum nu mai fac greşeli. Am dat şi 25.000 de euro la lăutari într-o seară, eram tâmpit rău înainte. Am şi-o melodie preferată...

Care? (scoate portofelul şi începe să râdă)

Buzunarul de la spate, o ştii? Aia e melodia mea...

Regreţi ceva din carieră?

Singura mea greşeală este că nu am rămas în Coreea. Am avut contract pe cinci ani jumate. Îmi făcuse Oli contract beton acolo, dar majoritatea au renunţat, şi Neaga, şi Gabi Popescu, şi Mitrovici... E departe, frate, o iei cu capul. Mă împrietenisem eu cu jucătorii ăia coreeni pe-acolo, făceam grătare, ne afumam ca dracii...

A mâncat carne de câine, că n-a găsit de miel

Ai avut probleme cu mâncarea acolo?

Aoleo, stai să îţi povestesc! Vine mama la mine în Coreea, că s-o duc să mănânce şi ea o ciorbă, că nu a mai mâncat de mult. Zic: "Hai, mamă, că te duc eu, ştiu eu un loc bun!" Am dus-o la un restaurant de-ăsta de câini. Ne-a dat o oală de-asta de ciorbă, în carapace de broască ţestoasă. În timp ce mâncam, scotea broasca capul de acolo. Pac, îi mai dădeam una să bage capul înapoi, că nu trebuia să vadă, ce ştia ea unde am dus-o. Apropo, m-am dus cu mama în piaţă, m-a luat la rost: "Ziceai că nu au ăştia miei!" Stăteau atârnaţi pe-acolo pe sus, când m-am dus mai aproape, erau numai câini (n.r. - râde cu poftă).

Apropo, ai mâncat carne de câine?

Da, am mâncat! E dulce carnea de câine. Îi bate înainte să ţi-i facă, pe bune! Se bate carnea de câine înainte să ţi-o gătească, serios. Aveam o ospătăriţă coreeancă, ne mai aducea câte-un şarpe, câte-o broască, am avut viaţă bună!

În Kazahstan?

Aoleo, urât rău de tot, nu mi-a plăcut deloc... Când am ajuns acolo, am crezut că nu e adevărat! În cantonament nici nu aveam geamuri, aveam folie în geamuri! Păi, ce dracu, unde sunt eu aici, am crezut că e un vis urât. Dar aveam prime mişto, câte 3.000-4.000 de euro la meci.

Ai jucat şi în Cipru...

Da, fii atent! L-am avut pe Ilie Dumitrescu antrenor. M-a adus acolo, cică: "Bă, să nu fugi de aici la echipă, să mă faci de râs pe-aici!". De unde, frate... A fugit el înaintea mea. S-a dus la AEK Atena. L-am sunat: "Ce faci, bre? N-am fugit eu şi ai fugit tu?"

Şi la Rapid, nu? Dar acolo ai fost în probe sau cum?

Da, era Dan Petrescu antrenor. După ce am făcut pregătirea, a venit la mine şi mi-a zis: "Luţule, tu eşti prea bun ca să te păstrăm". I-am zis şi eu: "Bine că mă laşi să îmi dau viaţa, am alergat de m-au luat dracii. M-am omorât atâta degeaba. Nu mă mai antrenez trei luni acum, mi-a ieşit inima".

De la chef direct la meci

Ce părere ai de fotbaliştii care ies acum prin cluburi? Tu ieşeai? Nu ai fost urmărit de paparazzi?

Dacă erau paparazzi pe timpul ăla, explodau toate revistele, ce naiba. Eu nu le-am avut cu băutura, dar eu mă distram. Am jucat nedormit odată şi am fost şi cel mai bun. Am avut odată un chef, şi de la chef direct la meci m-am dus. La 11 se juca, că era înainte de Paşte. Jucam contra Rapidului, era nea Mircea Lucescu antrenor. I-am bătut cu 2-1, am dat şi gol, nici nu m-a prins Dulca. Bine, că pe final eram mort, nici nu mai respiram.

Cum a fost povestea meciului cu Rapid?

Păi, Alexanko era antrenor atunci. A venit la noi în vestiar. Bă, eu vreau să câştigaţi meciul, să vă urmăriţi interesul! Noi, ca la olteni, cu capul înainte, am zis că o să câştigăm, dar de fapt pierdem. Şi noi voiam să câştigăm, aveam prima 12.000 de dolari. Apoi, la penalty, mă mai întreba Lobonţ: "Unde dai, mă? În stânga? Care stânga? A ta sau a mea?" Şi lumea parcă era nebună, dar a fost altceva...

Cum l-ai cunoscut pe Gigi Becali prima oară?

Îl ştiu de mult. Prima oară l-am cunoscut în Anglia, când am jucat la West Ham. Ne-am calificat, a fost cu noi în deplasare. El mergea aproape în toate deplasările cu noi, atunci l-am cunoscut. Am stat mai mult cu el de vorbă şi ne-am împrietenit. Am fost prin oraş, am stat de vorbă. Şi acum, ca şi atunci, e acelaşi om, nu îl văd deloc schimbat...

Păi şi cum ai ajuns tu la Steaua acum?

Tot aşa... M-am întâlnit cu el prin oraş, mi-a zis: "Hai la meci cu mine!" Eu, direct: "Gata, hai la meci!" Şi m-am dus la primul meci, apoi la încă unul, încă unul şi aşa am ajuns...