Dincolo de performanțe și medalii, sportul este de multe ori mijlocul prin care un sportiv se comunică pe sine. Un performer poate deveni însă și actor într-o scenetă în care mișcarea e ridicată la rangul de artă. Rețeta este simplă: se iau doi sportivi de performanță, se adaugă multă muncă, ambiție și perseverență și un dram de curaj și nebunie. Produsul final se garnisește cu costume colorate de prezentare, un joc de lumini care scoate cât mai bine în evidență calitățile celor doi acrobați, totul prins într-un număr în care controlul perfect al fiecărui mușchi se dovedește a fi artă. Succesul, garantat după mii de ore de repetiții și antrenamente, vine să completeze perfect actul scenic.
Aceasta ar fi pe repede înainte și povestea celor doi componenți ai trupei Balance, Constantin Ciobotaru și Dan Florin Tăzlăuanu. Însă, ca orice poveste, și aceasta are propriile ei reguli, un pic diferite față de cele obișnuite, în care cei doi sportivi din Brașov sunt propriii lor antrenori și se află, de șapte ani, în căutarea succesului într-o țară neobișnuită cu astfel de probe de măiestrie. Dan și Constantin s-au cunoscut în urmă cu 21 de ani, într-o sală de gimnastică, la Brașov. Aveau patru ani, erau în aceeași grupă, pregătiți de același antrenor și se îndreptaseră spre acest sport călcând pe urmele fraților mai mari care practicau deja gimnastica. Destinele lor au mers o perioadă braț la braț, după care visurile aveau să se spulbere. La 14 ani, Dan este diagnosticat cu tasare de vertebre, o problemă greu de rezolvat medical, astfel încât singura soluție era repausul. „Mi-a plăcut foarte mult și mi-a părut extrem de rău că a trebuit să renunț la gimnastică, dar, din cauza problemelor la coloană, nu mai puteam continua”, explică el.
„Este un risc calculat”
Dan a rămas cu două medalii de aur (1995 și 2000) și trei de argint (1997, 1999 și 2003) la aparatul lui preferat, cal cu mânere, la Naționale, dar și cu o problemă care s-a extins și în prezent. „Doctorii m-au sfătuit să renunț la ceea ce fac acum. Oricum, părerile sunt împărțite în ceea ce privește acest lucru. Chiar și așa, situația nu s-a îmbunătățit, acum am o scolioză de toată frumusețea. Este periculos într-un fel să îmi pun astfel sănătatea în joc, dar riscuri există și când mergi pe stradă. Îmi place ceea ce fac și cred că este un risc calculat”, continuă el.
Nici Costel, cum este alintat de colegul de trupă, nu a avut mai mult noroc în ceea ce privește gimnastica, înălțimea stând în calea viitoarelor performanțe. Antrenamentele zilnice de trei-patru ore, multe renunțări și sacrificii s-au concretizat în prime medalii, de bronz (2000 și 2002) la cal cu mânere. La terminarea liceului, el renunță la sportul de performanță din cauza faptului că a crescut prea mult, ceea ce reducea numărul de aparate la care putea evolua. Debut la hotelurile din Tunisia
Cei doi nu au stat însă mult timp departe de sport, pentru că au văzut la televizor, din întâmplare, un număr de „mâini în mâini”, una dintre cele mai vechi discipline din circ, cu elemente de echilibru și forță în poze fixate. Fascinați de această artă a controlului perfect, Dan și Constantin au decis să încerce același lucru. Era ianuarie 2004 și momentul în care a prins contur trupa Balance. „De obicei, acest număr este făcut de doi frați, iar numele trupei conține cuvântul «brother». Ne-am gândit și am ajuns la denumirea Balance, care înseamnă «echilibru», considerând că totul se potrivește de minune”, explică Dan.
Au făcut poze după elementele prezentate și au început să lucreze singuri, antrenându-se în sala de gimnastică a Clubului Sportiv Școlar Brașovia, după care s-au mutat în grădinița din fața blocului. După patru luni de muncă, primul număr de „mâini în mâini” era gata. „În 2004, în vacanța de vară, am avut oportunitatea de a pleca în Tunisia pentru a prezenta, în cadrul unui lanț hotelier, primul nostru număr”, subliniază Dan. În momentul plecării, Dan, care cântărea mai mult (76 kg), era baza (cel de jos), iar Constantin (64 kg) era vârful. Problemele la coloană ale lui Dan au răsturnat însă piramida, care s-a reclădit invers, o ordine care se păstrează și astăzi.
Se antrenează singuri
Au revenit din Tunisia fericiți că și-au aflat o nouă carieră bazată pe acest tip de acrobații. Greul însă abia începea. „Pentru noi a fost un experiment în sensul că nu ne-a îndrumat nimeni, nu a fost nimeni care să cunoască tehnicile implicate în aceste combinații de elemente statice”, povestește Dan.
Conștiincioși și pasionați de ceea ce făceau, și-au făcut temele de pe internet, de unde s-au și inspirat, vizualizând înregistrări video ale altor acte de „mâini în mâini”. „Am gândit, am lucrat, am modificat, am lucrat din nou, am filmat și am comparat cu alte filmări, după care am analizat și am reluat procesul. Ambii am ales și am editat muzica, am realizat combinațiile de elemente și coregrafia, am gândit costumele”, continuă el. O colaborare care a adus, în cei șapte ani de existență a trupei, opt versiuni ale numărului lor. Arta celor doi era însă prea puțin familiară românilor. „Mult prea puține au fost ocaziile în care am reușit să prezentăm munca noastră publicului din țară. Cele mai multe spectacole prezentate aici au fost alături de Romanian Golden Team, trupa înființată de marele nostru campion, Marius Urzică”, spune Dan.
Un viitor în România
Pasiunea pentru munca lor îi face să treacă și peste cerințele de bază ale unei astfel de colaborări. „Între mine și Dan sunt 12 kg diferență, ceea ce face ca numărul nostru să fie mult mai greu de realizat, pentru că în mod normal diferența este de 28-30 de kg, pentru ca numărul să aibă mult mai multe elemente acrobatice. Noi avem doar elemente statice și asta ne face diferiți. Și înălțimea e importantă. Trebuie să existe cel puțin 10 cm între vârf și bază, iar pentru noi este dificil, pentru că avem aceeași înălțime”, explică Constantin.
Ca să-și urmeze visul, au fost nevoiți să plece în străinătate pentru a-și prezenta numărul de „mâini în mâini” pe vase de croazieră în Croația, Marea Britanie, Italia, Franța, Spania, Germania, Coreea și chiar Africa de Sud. Amândoi își doresc un viitor în România și o scenă perfectă în care să își joace rolul. O provocare pe care au găsit-o la „Românii au talent”. „Probabil că românii nu știu să aprecieze ceea ce facem noi în comparație cu felul în care suntem văzuți în străinătate”, spune Constantin.
„Pur și simplu ne place ceea ce facem, nimic nu se compară cu senzația pe care o simți când ești pe scenă, ochii sunt toți ațintiți asupra ta, iar lumea te aplaudă” Dan Tăzlăuanu
Au încercat și cu breakdance
După terminarea liceului, la puțin timp după ce au renunțat la gimnastica de performanță, cei doi și-au încercat norocul și cu breakdance. Au învățat câteva mișcări de la niște prieteni, după care timp de trei luni au susținut propriile spectacole. Odată cu cooptarea în trupă a fostului lor coleg de la gimnastică, Daniel Vișan, ei au creat show-ul „Animation”, un spectacol acrobatic cu teme diverse și cu elemente împrumutate din ABC-ul gimnasticii și breakdance-ului. După numai șase luni, totul s-a destrămat, deoarece Daniel a părăsit trupa. Roxana Rotar a preluat ștafeta
Șirul poveștilor legate de sportul de performanță a continuat la „Românii au talent”, de pe Pro TV, weekendul trecut. A fost rândul Ioanei Roxana Rotar să ridice sala în picioare, printr-un număr extraordinar de contorsionism. Mobilitatea incredibilă și felul în care își controlează trupul i-au lăsat fără glas pe cei trei jurați. Ioana are 13 ani și face gimnastică de 6 ani și jumătate. Visul ei este acela de a ridica drapelul României pe cea mai înaltă poziție. „Nu mă așteptam să iasă atât de bine. Am și acum fluturi în stomac. M-am simțit ca în al nouălea cer”, a povestit ea imediat după ce și-a prezentat numărul.
8 copci a avut Dan la arcadă după ce, în 2009, în timpul unui număr efectuat pe un vas, a atins podeaua cu capul, cea mai gravă accidentare pe care a suferit-o până acum 45 de minute durează toată scena, 25-30 de minute de încălzire și 8 minute exercițiul propriu-zis
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER