Partea întunecată a forţei lui Mircea Lucescu

Mircea Lucescu. Cel mai bun antrenor român al tuturor timpurilor. Performant pe toate palierele competiţionale, deopotrivă la nivel de echipă reprezentativă şi la echipe de club, în România şi în străinătate. Singurul tehnician din ţara noastră care a rezistat în Mecca antrenorilor, campionatul Italiei. Mereu în vârf, acum ca şi în urmă cu 30 de ani.

Citeşte si: Rezultate Bac 2011. Noi informaţii despre scandalul de la Bacalaureat

Autodidact, inteligent şi poliglot, ambiţios şi versat, inovativ şi setos de nou, a răzbit prin propriile forţe. Ei bine, dacă este un lucru îndoielnic în toată această înşiruire de calităţi, acesta este tocmai ultima parte a afirmaţiei. Episodul de astăzi din "Blaturile fotbalului românesc" şi-a propus să atace unul dintre cele mai delicate şi, în acelaşi timp, controversate subiecte: a fost marele Lucescu, cel puţin în perioada petrecută în România, ajutat să performeze? Mai pe scurt: a fost genialul "Il Luce" principalul beneficiar al temutei Cooperative?

Citeşte şi: Mo şi Foca, bătuţi de Bac 2011- edu.ro a întrecut în trafic Robotzi

Steliştii, eternii lui inamici, susţin că Mircea Lucescu este însuşi inventatorul Cooperativei. Evident, o exagerare izvorâtă din teamă şi resentimente, pentru că Lucescu înseamnă pentru Steaua ce a fost Hannibal pentru Roma sau Napoleon pentru englezi: un adversar teribil şi neîmpăcat.Dacă acuzaţia privind făurirea maleficei structuri n-are bază reală, în schimb rămâne în discuţie modul în care Mircea Lucescu s-a folosit de Cooperativă.

Citeşte şi: Cristian Tudor Popescu, un comentariu incendiar despre rezultatele la Bacalaureat

Ucenicie la un "membru fruntaş al Cooperativei"

Despre subiect, lumea fotbalului românesc evită să discute. Mircea Lucescu replică dur, de fiecare dată, subliniind că nu e nimic adevărat şi că la mijloc nu sunt decât răutăţi.

Lucescu şi-a început cariera de antrenor în 1977, când a plecat de la Dinamo la Corvinul. În 1982 părăsea Hunedoara pentru naţională, dar lăsa în urmă un mecanism uns. Profesorul Ion V. Ionescu găsea la Corvinul, în 1984, un "membru fruntaş al Cooperativei". "Au fost foarte multe situaţiile în care preşedintele venea şi îmi zicea: «Acum dăm puncte» sau «Acum luăm»", povesteşte antrenorul bănăţean.
Trecerea lui "Il Luce" la Dinamo, în 1985, a însemnat, practic, aşezarea în epicentrul Cooperativei. Preşedintele de atunci al FRF, Mircea Angelescu, sublinia că Mircea Lucescu ajunsese să discute dezvoltarea sistemului împreună cu Tudor Postelnicu!

"Era ca o fiară"

E interesant că mărturiile celor care l-au înfruntat pe Lucescu înainte de 1989 coincid în privinţa reacţiei acestuia când întâmpina opoziţie. Corneliu Costinescu, fost preşedinte la FCM Bacău, dezvăluia pentru ProSport, în 2003, că "Mircea Lucescu era ca o fiară" în 1978, după un meci în care moldovenii, deşi primiseră ordin să se dea la o parte, învinseseră Corvinul. Timişorenii îşi amintesc că, după ce au învins Dinamo cu 2-1 în 1987, "Il Luce" i-a ameninţat că-i va retrograda. Profesorul Jackie Ionescu relatează că un egal în "Ştefan cel Mare", obţinut cu Corvinul în 1986, a dezlănţuit furia şi ameninţările "celor care pierduseră punctul", adică, printre alţii, Mircea Lucescu. Ioan Sdrobiş, atunci la Oţelul, dezvăluie că dinamovistul impunea scorul exact şi chiar marcatorii!

Dacă acuzaţiile adversarilor de la Steaua sunt afectate de subiectivism, în schimb, mărturiile foştilor jucători dinamovişti sunt elocvente. Aceştia recunosc, în particular, că "jucam cinci meciuri corecte într-un an".

Dincolo de vorbe rămân faptele. Între 1985 şi 1989, Dinamo a "produs" două "Ghete de Aur" false. Blaturile erau mai multe decât jocurile "pe bune", arbitrii erau împărţiţi între Steaua şi Dinamo. În acest interval au promovat alte două echipe-satelit ale dinamoviştilor, Victoria şi Moreni. Zeci de jucători erau recrutaţi din toată ţara, apoi conducerea dinamovistă, împreună cu Mircea Lucescu, îi împărţea la "sateliţi".

În 1997, când a venit la Rapid, Mircea Lucescu şi-a reactivat o parte dintre foştii colaboratori. Printre ei, colonelul Constantin Anghelache, despre care Mircea Angelescu spunea că "a fost eminenţa cenuşie a Cooperativei", numit director general în Giuleşti. Împreună cu Anghelache şi Şerban Mihăilescu, fost maior de Securitate şi secretar al guvernului în mandatul lui Adrian Năstase, Mircea Lucescu a fost partener în firma "Mercator SRL". Printre altele, cei trei au importat împreună ness-ul Amigo în România, conform celor dezvăluite de Evenimentul zilei în 2008, în materialul "Securiştii Amigo". O altă societate în care Anghelache şi Lucescu erau asociaţi, firma "Merpan", a avut în 2006 doi angajaţi şi un profit de 130.000 de lei.

"Blaturile le făceau nea Mircea şi ai lui!" Gică Hagi, în 1998

"Mircea era beneficiarul sistemului, dar alţii fuseseră cei care l-au pus la punct", Ioan Sdrobiş despre relaţia lui Lucescu cu Cooperativa

"Au venit Ianul şi Mircea la noi, la Galaţi, şi ne-au spus că trebuie să se termine 3-3, iar Cămătaru trebuie să dea trei goluri!", Ioan Sdrobiş despre partida Oţelul-Dinamo 3-3, din 3 iunie 1987

"Că nu am avut voie să batem Steaua, Dinamo şi Victoria a fost tragedia întregului fotbal românesc", Viorel Mateianu, fost antrenor

"După egalul cu Dinamo au început ameninţările"
Profesorul Ion V. Ionescu îşi aminteşte că un 0-0 obţinut în deplasare de Corvinul cu Dinamo, echipa lui Lucescu, a provocat uraganul. "Scandalul a început după un joc cu Dinamo, la Bucureşti. (...) Am făcut 0-0 după o partidă de pomină. Îmi amintesc cum jucătorii gazdelor se rugau de ai mei să-i faulteze în careu! Văetuş le răspundea: «Eu nu vă faultez! Faultaţi-mă voi, în careul vostru!». (...) După meci a ieşit un scandal uriaş, făcut de cei care pierduseră punctul... (...) Au început ameninţările. Ne spuneau că vor veni la Hunedoara, «ca să rediscutăm condiţiile...»". Episodul relatat de Ion V. Ionescu s-a petrecut pe 8 decembrie 1985, în ultima etapă a turului. Mircea Lucescu venise la Dinamo cu trei etape înainte, în locul lui Constantin Cernăianu.