Nu, n-am înțeles

Prelungire a subiectului central din ProSport de ieri,
„Fergusonii noștri” și jucăriile lor, antrenorii. Sau slugile lor,
cum ar zice Dumitru Dragomir. Toți, Becali, Porumboiu sau Iancu,
n-au decât să-și pună nu trei antrenori pe sezon, ci zece sau, de
ce nu, câte unul pe fiecare etapă. Și să-i dea afară în diminețile
în care s-au sculat cu fața la cearșaf. Sau în pauza unui meci de
cupă europeană, capitol de Guinness Book.

Cu banii mei fac ce vreau, un stereotip care trebuia să pună la
punct pe toată lumea. M-ați înțeles? Ce te faci însă dacă
întotdeauna în urmă rămân și câte o coadă, o datorie neonorată, tot
din banii lor, ai patronilor. Aveți de luat, un alt clișeu de gang
cu care sunt îndopați ca dropiile și Bergodi, și Balint, printre
alții. Ba mai sunt și maimuțăriți și trimiși la Bălăceanca atunci
când reclamă drepturile contractuale. Și bătuți, și cu banii luați!
M-ați înțeles? Toți maziliții, de ieri, de azi, nu pot fi arși pe
rug pentru culpa de a se gândi la ziua de mâine ca orice șomer pe
termen lung care nu mai are voie să antreneze în sezonul în
derulare.

Tot pe banii lor, Fergusonii noștri să și plătească. Distracția
costă. „Lasă, bă, că vorbesc eu cu Borcea să se schimbe legea asta,
m-ați înțeles?”, spunea Becali, care numai de viitorul lui Bergodi
nu murea. Același Becali care hăhăia cu lacrimi pe seama lui Copos,
amenințat de Peseiro cu memoriu la FIFA și cu speranțe deșarte să-l
aducă pe Andone, după aceeași lege a lui Riciu. OK, Fergusonilor,
distrați-vă pe banii voștri, nu și pe cei ai slugilor, ai băieților
de prăvălie, cum ar spune Dragomir.