Ca nişte câini | Ultimul drum spre Bucureşti al dictatorilor României: "Am găsit pe teren două suluri de prelată de cort, în care erau înfăşuraţi Elena şi Nicolae Ceauşescu. Pilotul aruncase «coletele» şi plecase. Ea avea capul spart, el era cu haina de blană şi ceasul la mână"

13 dec 2017 17340 afişări Comentează şi tu Special
Ca nişte câini | Ultimul drum spre Bucureşti al dictatorilor României: "Am găsit pe teren două suluri de prelată de cort, în care erau înfăşuraţi Elena şi Nicolae Ceauşescu. Pilotul aruncase «coletele» şi plecase. Ea avea capul spart, el era cu haina de blană şi ceasul la mână" Reconstituirea scenei în care soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost executaţi, în decembrie 1989, la Târgovişte. FOTO: Mediafax

Cu greu poate fi imaginată o scenă mai terifiantă decât cea a aducerii cadavrelor lui Nicolae şi Elena Ceauşescu în Bucureşti, după ce au fost executaţi, pe 24 decembrie 1989. Momentul, de un grotesc care-ţi face părul măciucă, e relatat în memoriile sale de generalul Laurenţiu Roşu, fost handbalist şi comandant la Steaua.

Stăpân absolut al României timp de 25 de ani, interval în care a dispus de viaţa şi de moartea locuitorilor, Ceauşescu a sfârşit, în decembrie 1989, exact în acelaşi fel în care condusese ţara: violent, fără îndurare, după o farsă numită proces, cu sentinţa dinainte ştiută. Omul căruia i se prosternaseră la picioare mulţimi întregi şi avusese la degetul mic toate bogăţiile şi avuţiile României, care decisese soarta a cartiere şi oraşe întregi cu un singur gest al mâinii şi se scăldase într-un lux care contrasta violent cu sărăcia marii mase a populaţiei, a parcurs ultimul drum anonim, ca un ciumat. Împuşcat în grabă, într-o cazarmă din Târgovişte, la ordinul noilor conducători ai României, „împachetat“ în prelată şi azvârlit din elicopter pe un teren de instrucţie, alături de soţia sa, şi-a petrecut ultima noapte pe pământ în zăpadă şi întuneric. Cei care l-au găsit acolo, a doua dimineaţă, s-au speriat şi l-au pasat de la unul la altul, grăbiţi să scape de pacoste.

Ofiţer la Divizia 1 Mecanizată, Roşu a fost un martor direct al evenimentului. Rândurile din cartea autobiografică „CSA Steaua, clubul din inima mea“ descriu cu lux de amănunte întreaga scenă, dar şi episodul în care, ajungând la Televiziune împreună cu unul din acoliţii lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, ofiţerul s-a trezit sub tir de mitralieră şi a trebuit să înainteze spre clădire târâş, la adăpostul unui transportor blindat.


Generalul Laurenţiu Roşu (în centru) a trăit momente de o tensiune extremă de-a lungul vieţii. FOTO: Arhiva personală

Laurenţiu Roşu: În seara de Crăciun, când a avut loc procesul, am primit telefon că va veni un elicopter şi va lăsa două containere pe câmpul de instrucţie a UM01210. Noi i-am atenţionat pe militari, că atunci când o să vină elicopterul pentru a aduce containerele, să ne anunţe să putem veni spre a le prelua.

Ionuţ Cojocaru: Vă mai aduceţi aminte la ce oră aţi primit acest ordin? M-ar interesa dacă înainte sau după execuţia lor.
L: Cred că l-am primit după. Era notat în registrul de luptă, dar acesta nu se mai găseşte. Apoi, iarna, ştiţi că se întunecă devreme şi seara iar a început să se tragă, deoarece în zonă erau multe unităţi militare şi era suficient să se tragă un foc, că începeau toţi să facă la fel.

I: Terenul acesta era în apropierea stadionului Ghencea?
L: Chiar lângă stadionul Ghencea. După terenul de fotbal, urmează un teren de atletism, şi apoi baza de instrucţie a UM 01210, unde trebuiau aduse containerele. Am fost informaţi că a venit un elicopter, dar nu a aterizat, a survolat zona şi a plecat. Am telefonat la conducerea armatei. Aceştia ne-au spus că nu este posibil, containerele au fost coborâte. Şi am tot purtat discuţii până dimineaţa, când am primit ordin să mergem să căutăm în toată zona. Nu se mai trăgea, se făcuse ziuă. Într-adevăr, am găsit, ceva dar nu două containere, ci două suluri de prelată de cort, în care erau înfăşuraţi Elena Ceauşescu şi Nicolae Ceauşescu.

I: Deci, cu alte cuvinte, ei au fost aruncaţi din elicopter.
L: Da, normal că aparatul nu a aterizat, pentru că se trăgea şi putea fi lovit, aşa că nici un pilot nu risca să aterizeze. Altfel exista riscul să nu mai poată decola. A survolat zona, i-a aruncat şi a plecat. Pilotul şi-a îndeplinit misiunea, ne-a lăsat ,,coletele”. Nouă ni se spusese că erau două containere, aici a fost confuzia. Dimineaţa, când am primit telefon, militarul, care abia avea putere să vorbească, de speriat ce era, ne-a spus: „Ei sunt”. Ne-am deplasat imediat în câmp, împreună cu comandantul şi cu toată conducerea, şi i-am văzut, ea - cu capul spart, el - îmbrăcat în haina lui de blană, cu ceasul la mână. Îmi amintesc toate aceste amănunte, pentru că apoi s-a vehiculat că i-au dispărut ceasul de la mână, haina de blană, dar nu este adevărat, le avea pe toate, cum i-au arătat în film, aşa era şi în realitate. S-a dat telefon imediat şi au venit generalul Victor Atanasie Stănculescu împreună cu Gelu Voican Voiculescu, cu o salvare militară, au luat cadavrele şi au plecat. Astfel s-a petrecut acest moment cu Nicolae şi Elena Ceauşescu. Vreau să mai adaug ceva. Vă spuneam că nimeni nu voia să-l însoţească pe maiorul Gheorghe Carp în acele momente. Am primit ordin să-l ducem pe Gelu Voican Voiculescu la televiziune. Trebuia să îl luăm de la Ministerul Apărării şi să îl ducem la televiziune.

I: De la cine aţi primit acest ordin?
L: De la generalul Nicolae Militaru, care era deja Ministrul Apărării. Şi cine să plece? La fel, maiorul Gheorghe Carp m-a luat pe mine. Greu să intri în TAB (n.r. – Transportor Amfibiu Blindat) eu fiind mai corpolent, iar în TAB spaţiu este foarte mic a trebuit să mă acomodez. Asta era seara, pe 24 decembrie. Ne aşteptau la minister, ştiau că venim, l-am urcat pe Gelu Voican Voiculescu în TAB şi am plecat la televiziune. Şi cum am ajuns acolo am intrat pe poartă şi am oprit. Trebuia să ajungem la etajul 11, unde erau toate dezbaterile. Cum ne-am dat jos din TAB, au început să tragă asupra noastră, de peste drum. Cine trăgea atunci în noi, de vizavi? Nici în ziua de astăzi nu pot să spun cu exactitate, dar cert este că imediat am fost pe burtă toţi trei, eu, maiorul Gheorghe Carp şi Gelu Voican Voiculescu. Ne-am băgat sub TAB imediat, şi cu TAB-ul rulând uşor, am mers târâş, până la uşa de la intrarea în televiziune. Poate vă întrebaţi ce senzaţie am avut? Când auzeai gloanţele şuierând pe lângă tine, sau ricoşând în blindajul TAB-ului... Nu doresc nimănui să trăiască asemenea momente".

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.