"Ne mai înjură românii?" A murit marele prieten al României, maghiarul Palotai, arbitrul care ne-a ajutat să mergem la Euro 1984. Palotai le-a anulat gazdelor două goluri în celebrul Cehoslovacia-România, de la Bratislava: "A arbitrat mai bine ca un român!"

5 feb 2018 4236 afişări Comentează şi tu Special
"Ne mai înjură românii?" A murit marele prieten al României, maghiarul Palotai, arbitrul care ne-a ajutat să mergem la Euro 1984. Palotai le-a anulat gazdelor două goluri în celebrul Cehoslovacia-România, de la Bratislava: "A arbitrat mai bine ca un român!" Fostul arbitru Karoly Palotai, un amic adevărat al românilor, a murit sâmbătă, la 82 de ani. FOTO: Székelyhidi Balázs / Magyar Nemzet

Karoly Palotai, cel mai important arbitru maghiar al tuturor timpurilor şi omul care a ajutat România să se califice la Euro 1984 în dramatica partidă cu Cehoslovacia, de la Bratislava, a murit sâmbătă, 3 februarie 2018, la vârsta de 82 de ani.

Maghiarul a arbitrat la trei Cupe Mondiale (1974, 1978, 1982), la Europenele din 1980, la Olimpiadele din 1972 şi 1976, finalele Cupei Campionilor din 1976 şi 1981, finala Cupei Cupelor din 1979 şi finala Cupei UEFA din 1975. Este considerat părintele formidabilei şcoli de arbitraj maghiare, care în ultimele cinci decenii a produs, pe bandă rulantă, arbitri de talie mondială.

Pentru fotbalul românesc, numele lui Karoly Palotai are însă altă conotaţie. Maghiarul este cunoscut drept un mare prieten al ţării noastre, un om care ne-a simpatizat şi „ne-a arbitrat cu prietenie“, ajutându-ne într-un moment decisiv, de răscruce pentru istoria naţionalei.

Pe 30 noiembrie 1983, la Bratislava, noua echipă a României, renăscută sub conducerea lui Mircea Lucescu, juca o partidă de totul sau nimic cu teribila naţională a Cehoslovaciei. Tricolorii aveau nevoie măcar de un egal pentru a se califica la turneul final al Europenelor din Franţa, în timp ce gazdele aveau neapărată nevoie de victorie.

Pentru România, aceste 90 de minute erau un nod gordian. Nu participaserăm niciodată la un turneu final al Campionatului European, iar acum de la ultima participare la un Mondial trecuseră deja 14 ani. În Franţa se calificau doar 7 echipe (a 8-a era ţara-gazdă). Pe atunci, grupele preliminare erau realmente infernale. În acea campanie, România fusese în serie cu Italia (campioana mondială en-titre), Cehoslovacia (bronzul Europenelor din 1980), Suedia şi Cipru. Pornită cu şansa a patra, formaţia pregătită de Lucescu a provocat senzaţie, reuşind să învingă de două ori Suedia (2-0 pe „23 August“, 1-0 pe „Rasunda“) şi să ia trei puncte Italiei (0-0 la Florenţa, 1-0 pe „23 August“). Mai rămânea Cehoslovacia, care ne bătuse acasă cu 1-0, în primăvară, şi acum ne aştepta la Bratislava.

Toată ţara, 23 de milioane de locuitori, a trăit acel meci la o intensitate care astăzi nu se poate înţelege sau descrie măcar aproape de realitate.
Pe „Tehelne pole“, în faţa a 60.000 de spectatori, pe vreme ploioasă şi rece, de noiembrie (meciul s-a jucat pe 30 noiembrie 1983), Mircea Lucescu a trimis în teren echipa Silviu Lung – Negrilă, Iorgulescu, Ştefănescu, Ungureanu – Rednic, Bölöni, Klein – Geolgău, Cămătaru, Gabor (79 Augustin, 89 Al. Nicolae).

A fost o partidă teribilă, o încleştare pe un teren foarte greu, care a solicitat ambele echipe până la ultimii stropi de energie. Geolgău a deschis scorul în minutul 62, Milan Luhovy a egalat în minutul 85 şi, până la final, tensiunea a atins paroxismul.
În această luptă dramatică, arbitrul maghiar Karoly Palotai a fost îngerul binevoitor al tricolorilor. La scorul de 0-0, Palotai le-a anulat cehoslovacilor două goluri. Mai întâi, în prima repriză, în mod corect, semnalizând un henţ în atac. Apoi, în repriza a doua, chiar înainte ca Geolgău să deschidă scorul, Palotai a invocat un ofsaid foarte discutabil pentru a scoate, practic, mingea din poarta lui Lung. Acest ultim moment a fost decisiv, pentru că, pe contraatacul care a urmat, românii au deschis scorul.

„Noi tot spunem că ungurii, că aşa şi că pe dincolo… Vorbim în necunoştinţă de cauză. Palotai s-a purtat admirabil cu noi. Ad-mi-ra-bil!“

Fostul arbitru internaţional Adrian Porumboiu, care l-a cunoscut personal pe Palotai, a reacţionat cu căldură şi empatie când a aflat despre moartea maghiarului. „Era foarte prietenos cu românii… Şi meciul acela, cu Cehoslovacia! A arbitrat atunci, la Bratislava, mai bine decât un român. Ştii, noi tot spunem că ungurii, că aşa şi că pe dincolo… Vorbim în necunoştinţă de cauză. Palotai… Admirabil s-a purtat cu noi. Ad-mi-ra-bil! Ştii cum e cu arbitrii? Unele ajutoare sunt… Hm… Aşa şi aşa. Dar acolo, la Bratislava, în acel meci incredibil cu Cehoslovacia, Palotai a fost decisiv. Pentru noi! A fost un mare prieten al României. Vorbea cu prietenie faţă de noi, cu o căldură... Asta o simţi. Ştii când eşti arbitrat cu simpatie. Sunt unii care, chiar dacă sunt corecţi, simţi că te arbitrează cu ură. El ne arbitra cu simpatie. Se simţea asta. Palotai ştia că românii le strigă tot felul de lucruri ungurilor. Râdea, nu purta pica. Atunci când ne întâlneam, mă întreba: «Ne mai înjură românii?». Era un tip extraordinar. Cald, pozitiv, optimist, mereu pus pe glume şi pe şotii, nu puteai să-l antipatizezi. Şi, repet, a fost un mare prieten al României“.

„Nu cunosc arbitru ungur care să fi fost neam-prost cu noi, românii“

Adrian Porumboiu a lărgit apoi discuţia, pornind de la Palotai, la şcoala de arbitraj maghiară şi la relaţia cu românii. „Palotai era de talia lui nea Nicu Rainea, poate mai versat. Se băteau acolo, la cel mai înalt nivel. A fost imens. Dumnezeu să-l ierte… Maghiarii, spre deosebire de noi, au avut o şcoală de arbitraj foarte bună şi care nu şi-a întrerupt niciodată circuitul. A fost Palotai, apoi Sandor Puhl şi Laszlo Vagner, pe urmă Viktor Kassai. Meritul este al lui Palotai, care a făcut această şcoală foarte bună de arbitraj. Să-ţi spun ceva: eu nu cunosc arbitru ungur care să fi fost neam-prost cu noi, românii. Nu cunosc! Toţi au fost corecţi, ne-au simpatizat. Ţin minte că m-am întâlnit cu Sandor Puhl înainte să ne arbitreze în meciul ăla cu Belgia (2-1 pe „Ghencea“, în preliminariile Mondialelor din 1994, când România a deschis scorul în minutul 67, dintr-un penalty transformat de Răducioiu). Eram în avion. M-a întrebat dacă am emoţii. Şi râdea. Apoi, cu Belgia, ne-a ajutat“. 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.