La ciugulit de firimituri

Timișoara stă sub cerul indigo din „Mica țiganiadă”. La Operă se
petrec lucruri în fața cărora ochiul, inima și conștiința nu rămân
indiferente. Înăuntru se aniversează două decenii de la scrierea
Proclamației al cărei Punct 8 ar fi putut igieniza România. Afară
se desfășoară o scenă demnă de toți regizorii lumii. O gâgâlice de
cinci ani aruncă firimituri dintr-o pungă și stârnește o furtună de
porumbei. Păsările i se opresc pe cap, pe umeri, lângă picioare,
îmbrăcând-o în mulțumiri. Ciugulesc cu spor și aștern în jurul
copilului un covor care forfotește. Firimiturile le ajută să creadă
că a doua zi un alt boț de carne căruia părinții i-au inculcat
pedagogia generozității se va apropia de ele cu punga doldora de
speranțe. Gâgâlicea o ia din loc fără o adresă precisă. Porumbeii
se țin după ea, gata să-i asigure un alai gânguritor, o curte
penată. Mica prințesă n-a ieșit din condeiul lui Saint-Exupéry, dar
poate inspira penelul oricărui pictor cu acces la idee.

Trei kilometri mai încolo, zece de mii de oameni adoptă
comportamentul porumbeilor. Firimiturile de care au parte pe
stadionul „Dan Păltinișanu” nu sunt de pâine, ci de fotbal. Dar
ciugulitul nu astâmpără foamea. Ceea ce era mărinimie la mogâldeața
din piață devine prudență bolnavă și calcul meschin la Poli. Sabău
e apostolul unui fotbal searbăd, fără lumini. Galeria cântă fără
condiții, pe când lucizii fără calități vocale bombăne. Și au
dreptate. Nu trebuie să fii arhitect sau inginer constructor ca să
știi că o casă nu se ridică aruncând cărămizile la nimereală. Or,
Sabău tocmai asta face. El a inaugurat la Timișoara un fotbal de
rampă a cărui condiție esențială e degajarea. Cine îi spune că nu
poți să predai la cheie o locuință fără s-o construiești e făcut
amator și invitat să-și plângă necazul la alte mese. Sabău nu se
clintește din încăpățânările lui sterile. Din mijlocașul ingenios
de pe vremuri a rămas doar profilul de efigie romană. La Timișoara,
ereziile ofensive se pedepsesc (nu întâmplător, Poli a marcat
într-un singur meci din cele patru ale returului). Cine e prins
pasând pe jos și în adâncime e fie împrumutat, fie logodit cu banca
de rezerve. Kozak ispășește și acum pentru cele patru-cinci pase
utile din meciul cu Bistrița. În acest timp, zece mii de porumbei
cu guler violet ciugulesc trist prin tribune, întrebându-se dacă,
după atâtea firimituri, vor primi vreodată o felie.