INTERVIU | Viorel Păunescu despre acuzaţia că, împreună cu politicieni şi ofiţeri, a furat Steaua în perioada 1998-2003: "Prostii! Colonelul Roşu era bara-bara cu Becali!". Cei 24 de jucători fuseseră evaluaţi la 10,2 milioane dolari

28 nov 2016 13146 afişări Comentează şi tu Special
INTERVIU | Viorel Păunescu despre acuzaţia că, împreună cu politicieni şi ofiţeri, a furat Steaua în perioada 1998-2003: "Prostii! Colonelul Roşu era bara-bara cu Becali!". Cei 24 de jucători fuseseră evaluaţi la 10,2 milioane dolari

Viorel Păunescu, primul preşedinte al FC Steaua în formula „privatizată“ şi omul acuzat deschis de fostul comandant al CSA, colonelul Laurenţiu Roşu, că „a strivit ca pe un muc de ţigară“ tradiţia şi istoria clubului, răspunde dur, afirmând într-un interviu acordat ProSport că Roşu „era bara-bara cu Becali“.

Laurenţiu Roşu, azi general în retragere, a înmânat ProSport un document realmente zguduitor, 10 pagini ale unui memoriu pe care afirmă că a vrut să-l facă public în 2001, dar i s-a interzis de către superiorii pe linie ierarhică. În acea „informare“, Laurenţiu Roşu – în acel moment, comandant al CSA Steaua – acuza explicit colonei şi generali, laolaltă cu doi foşti miniştri ai Apărării, că au complotat cu Păunescu la înstrăinarea gratuită a echipei de fotbal şi la distrugerea completă a Clubului Sportiv. 

Păunescu (conducătorul FC Steaua în perioada 1998-2003) nu numai că neagă toate acuzaţiile, dar afirmă că, la vremea respectivă, Roşu a fost de acord cu privatizarea echipei de fotbal, ofiţerul fiind omul lui Gigi Becali în toată această poveste. Omul de afaceri a insistat pe ideea că nu şi-a dorit să fie preşedinte la FC Steaua şi că a acceptat la rugăminţile insistente ale lui Cristian Gaţu.

ProSport: Domnule Păunescu, într-un raport întocmit în 2001 de colonelul Laurenţiu Roşu, comandantul de atunci al CSA Steaua, acesta vă aducea acuzaţii grave: împreună cu ofiţerii Bădălan, Pigui, Siminiuc şi Zisu, complotaţi la distrugerea Steaua pentru a pune mâna nu numai pe echipa de fotbal, dar şi pe baza din Ghencea...
Viorel Păunescu: (râde) Dânsul, care era o mare jartea... Dânsul, care era cu ăia care au votat treaba asta. Atunci a existat o discuţie mai mare când s-a făcut asociaţia. Atunci, Roşu a fost dintre ăia care au vrut. Dar eu, când am ajuns la Steaua, am ajuns în felul următor: la marile insistenţe ale lui Gaţu şi ale oamenilor de acolo, eu, care eram în biroul secţiei de fotbal de mai multă vreme, am participat la o adunare a membrilor fondatori. Ne-am adunat de vreo trei ori în nişte săli, la Hotelul Haiducul. Înainte de 1998. Eu am refuzat. Gaţu a scris în cartea lui. N-am fost de acord. Îi ajutasem cu echipa, cu nişte avioane…

Şi cine v-a convins să vă răzgândiţi?
Păi, el m-a convins. Cu unii care m-au invitat acolo. Şi a fost o Adunare Generală, nu m-a pus nimeni pe mine la… Nu m-am dus eu să mă propun la club şi nici nu activam împotriva clubului Steaua niciodată.

„Eu am înţeles că nu era echipa noastră. Eu nu eram acţionar, nu eram nimic“

Şi atunci, de unde au apărut aceste acuzaţii, dacă spuneţi că toată lumea, inclusiv colonelul Roşu, a fost de acord?
Când s-a făcut, a fost şi el. Şi atunci, când s-a făcut clubul sportiv pe acţiuni, el a participat la Adunarea Generală cu tot colectivul de acolo, ca să aprobe să se facă acest club.

Relaţiile dintre dumneavoastră şi cei de la CSA s-au deteriorat treptat, după acest episod?
Nu, niciodată! Niciodată.

Şi atunci?
Roşu, de la CSA, dacă nu era nimic, ce căuta?

A fost numit comandant în 2000 şi a fost în fruntea CSA Steaua până în 2003.
Când l-a dat afară că nu ştiu ce c... făcuse. Şi l-au pus pe Cernat.

Cernat a fost în 1998, când s-a făcut AFC Steaua.
Şi pe urmă a venit Roşu.

Da, iar imediat după aceea, Boroi. În 2003.
Boroi a venit după ce s-a făcut clubul. Deci era Roşu la comandă la acel moment.

Da.
Eu am avut o relaţie foarte bună şi cu clubul, şi cu Armata. Eu am înţeles că nu era echipa noastră. Eu nu eram acţionar, nu eram nimic. Eu eram ales într-un Consiliu de Administraţie care era la început de 23 de persoane.

Da.
Şi nu l-am făcut eu. Eu, cu ăia de la CSA Steaua, cu Pigui... Eu pe Pigui l-am cunoscut când l-a trimis Armata, din partea lor, să vegheze să nu se înstrăineze patrimoniul.

Dumneavoastră aţi avut cunoştinţă, în 2001, de acest raport făcut de colonelul Roşu?
Nu, nu.

„Eu, de la Armată, n-am avut nimic. Am fost doar de folos“

Spunea că aţi reuşit cumva să îi atrageţi de partea dumneavoastră pe cei trei reprezentanţi ai Armatei, astfel încât să vă apere interesele dumneavoastră şi nu pe cele ale CSA şi ale MApN.
(râde) S-a văzut ce mare interes am avut. N-am vrut să particip, m-am şi retras. Am împrumutat AFC cu bani. Acesta era interesul meu mare. E adevărat că noi am propus să înfiinţăm un club sportiv pe acţiuni. La un moment dat, pentru că aşa prevedea HG din 2000, care înlocuise Legea lui Mârzescu, din 1921, care prevedea că se pot înfiinţa cluburi sportive pe acţiuni. Şi am propus. E adevărat că era Eugen Bădălan, care era şeful Statului Major al Armatei, că mai era unul, Pigui, care era cu construcţiile, mai era şi Zisu. Dar erau mai mulţi. Şi generalul Zaharia. Eu, de la Armată, n-am avut nimic. Am fost doar de folos. Şi pentru CSA Steaua, şi pentru... Atunci când juca Steaua aia bună, am organizat la stadion, am făcut bucătăria jucătorilor, am făcut un club pentru soţii... Când era echipa aia mare. Pe urmă, a venit generaţia asta tânără, care era iar echipă foarte bună. Cu Prodan, cu Dan Petrescu, cu Lăcătuş, care venise înapoi. Nu am avut de profitat nimic. Şi nici nu am avut în intenţie niciodată... Eu, până acum, n-am auzit de asta. Cui i-a predat acest raport?

Pe linie ierarhică, superiorilor. Îl va publica în cartea dânsului de memorii.
Să nu-l mai publice în cartea de memorii, că minte! Dacă a făcut ăla... Se poate. Dar n-am auzit până acum.

L-am văzut. V-a reproşat vreodată colonelul Laurenţiu Roşu că aţi încercat să distrugeţi CSA Steaua?
Mie, când mă vede, îmi zice „să trăiţi!“. Am înţeles că l-a trecut în rezervă.

Da, acum e în rezervă.
L-a făcut general în rezervă, că atunci când era activ nu era general.

Secţia de fotbal „nu se rupea. După aceea s-a rupt, când eu nu mai eram“

OK. Mulţumesc...
N-aş vrea să intru într-o discuţie din asta. Pentru că eu, ca să-ţi spun sincer, consider aşa: odată, când s-a făcut clubul (n.r. – în 1998), eu am vrut altfel, şi a fost o Adunarea Generală mai...

Asociaţie fără scop patrimonial.
Aşa a fost atunci. Dar nu am vrut eu! Eu n-am fost la şedinţă. Am fost doar invitat. Când era Ion Alexandrescu, Gherasim, toţi, militari, care voiau. Şi atunci s-a făcut Asociaţia. Am căzut de acord, pentru că MApN, care a făcut printre primele această formă, are în obiectul de activitate şi asociaţiile sportive.

Aşa e.
Şi s-a înfiinţat acea Asociaţie, la început, sub autoritatea MApN. Deci, n-avea legătură... Nu se rupea (n.r. – secţia de fotbal). După aceea s-a rupt, când eu nu mai eram la...

Mai scrie în raport că aţi pus mâna gratuit pe lotul de jucători, că vi se dăduse şi baza...
Nu mi-a dat mie nimic. A dat Asociaţiei non-profit, care era sub autoritatea ministerului. Dar, spre deosebire de cum s-au luat alte societăţi comerciale, cluburi, ştiu eu, alte minuni, Asociaţia non-profit Steaua Bucureşti a preluat şi activul, şi pasivul secţiei de fotbal a CSA Steaua.

Mai puţin datoriile către Tehnorob şi AVAB. Care erau de 40 şi ceva de miliarde.
Ce-am luat eu, ce avea Tehnorobul, era o investiţie care era cu cântec... Nu ştiu eu... Am participat şi la investiţiile alea. Dar eu ştiu aşa: că ni s-a prezentat activul secţiei de fotbal. Atenţie, nu al clubului! Că proprietatea stadionului nu era a clubului de fotbal. Era a CSA. Deci, tot ce era cu Tehnorobul... Bine, în final, era mai nimic. 1.300.000, 900.000... Nu mai ştiu.

Au fost vreo 25 de miliarde de lei vechi la Tehnorob şi vreo 20 de miliarde la AVAB.
AVAB? Nu ştiu ce e ăla. (n.r. – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare)

O altă datorie. Scrie în raport că dumneavoastră, împreună cu ofiţerii, aţi făcut în aşa fel încât să nu apară aceste două datorii, care erau cele mai mari, în Protocolul de preluare.
Protocolul de predare-primire l-a făcut Armata! Şi sigur că noi am preluat ce era de preluat! Ce ne-a dat. Ne-a prezentat datoriile pe care le avea secţia de fotbal, că stadionul era al clubului. Am preluat toţi salariaţii secţiei de fotbal. Am preluat tot ce avea legătură cu fotbalul, nu am preluat toate datoriile! Că Steaua nu făcea stadionul pentru echipa de fotbal. Nu, nu are nicio legătură. Nu cred că intrau... Am avut probleme când a venit Chelaru...

„Am primit foarte mult sprijin din partea ministerului. Adică s-a înlesnit ca această secţie să funcţioneze“

Da, generalul Mircea Chelaru, succesorul lui Bădălan ca şef al Statului Major General. S-a făcut un nou protocol în care au fost incluse şi aceste datorii.
Şi au fost preluate şi acelea. Dar nu erau aşa, 20 de miliarde, că nu aveam noi banii ăştia.

Atât erau. În total, 46 de miliarde de lei vechi. 4,6 milioane de lei noi.
A, vechi. Da. Eu ştiu aşa: că acele datorii... Mă rog, nu am fost eu de acord cu toate. În întâlnirea pe care am avut-o eu cu ministrul Frunzăverde, am primit foarte mult sprijin din partea ministerului. Adică s-a înlesnit ca această secţie să funcţioneze. Dar, încă o dată spun, era sub autoritatea ministerului.

Şi cum s-a ajuns de sub autoritatea ministerului să fie privatizată? Se menţionează şi asta, că au fost înstrăinate gratuit nişte valori foarte mari. Jucătorii, care valorau...
Cine a evaluat jucătorii? (râde) Domnule, jucătorii atunci nu aveau valoare. Pentru că nu erau evaluaţi de nimeni. Că nu existau nici cote, nici nimic. Şi atunci, noi, când am făcut club sportiv pe acţiuni, am adus evaluatori şi au făcut o evaluare a activelor necorporale – jucători. Care însemnau 10.200.000.

De dolari.
Da, de dolari. Şi atunci, nu am avut deloc... Păi, eu nici nu am vrut să fiu! Luaţi cartea lui Gaţu! Că a spus că a vrut să-l pună pe Ienei, care nu a vrut, şi atunci a venit la mine. Şi, în ultimă instanţă, am spus că „băi, eu vin, dar nu răspund de ce faceţi voi!“. Că preşedintele secţiei era numit Dănilescu. Pe urmă, eu l-am adus înapoi pe Ion Alexandrescu, consilierul meu care avea drept de răspundere pentru toate, că el avea un cuvânt autorizat legat de fotbal. Nu am eu nicio treabă... Asta e o bazaconie a lui Roşu. Se poate să fi făcut ăla, dar n-a ştiut nimeni?

Nu ştiu ce să vă răspund.
Nu cred. Dar se poate, Doamne fereşte...

Raportul l-am văzut, l-am citit de la cap la coadă, nu e vorba de vreo informaţie furnizată de altcineva.
Se poate să fi făcut, nu spun... El era cu Becali bara-bara! M-a luat şi la mişto... Dar se poate să aveţi dreptate.


Cine este generalul Laurenţiu Roşu: campion mondial universitar la handbal, câştigător al Cupei Campionilor cu Steaua, i s-a propus să fie gardă de corp a lui Ion Iliescu la Revoluţie


Imagine din 24 mai  2002, cu comandantul de atunci al CSA Steaua, colonelul Laurenţiu Roşu, în drum spre Adunarea Generală a FC Steaua. FOTO: Mediafax

Schimbat din funcţia de comandant al CSA Steaua în 2003, după ce a fost acuzat că l-a favorizat pe Gigi Becali prin semnarea unui contract de închiriere pe trei ani a bazei pentru FC Steaua, generalul în retragere Laurenţiu Roşu (66 de ani) a făcut handbal de performanţă la clubul militar din 1972 până la încheierea carierei, în 1983. Ca handbalist, a jucat de 35 de ori pentru naţionala de tineret a României, cu care a câştigat două titluri mondiale universitare, dar şi Cupa Campionilor Europeni, în 1977, şi cinci titluri naţionale cu Steaua.

După retragerea din activitate, a rămas în cadrul Armatei, ocupându-se cu sistemul de pregătire fizică a soldaţilor. În 1989 a intrat la Academia Tehnică Militară, unde a dat concurs pentru postul de asistent. În 1996 a fost numit decan al Facultăţii Militare de Educaţie Fizică şi Sport, funcţie ocupată până în 2000, când – având gradul de colonel – a fost numit comandant al CSA Steaua. În 2004, când s-a pensionat, avea gradul de general de brigadă.

Laurenţiu Roşu afirmă că a avut o relaţie deosebită cu Ion Iliescu, fostul preşedinte al României. „În 1989, la Revoluţie, mi s-a propus să-i fiu gardă de corp pe 23 decembrie. Am refuzat, dar am rămas în relaţii cordiale. În 1992, la o ceremonie desfăşurată la Academia Militară, s-a oprit în momentul prezentărilor, când a ajuns în dreptul meu, spunându-le celor din jur că mă cunoaşte, că ne-am cunoscut la Revoluţie. În 2001, atunci când băieţii ăştia au vrut să desfiinţeze definitiv Steaua, s-o şteargă de pe faţa pământului, m-am dus personal în audienţă la Iliescu, care era preşedinte al României în acel moment. I-am expus situaţia, i-am spus că Steaua e în faliment, că nimeni nu face nimic, că se aşteaptă să dispărem pentru a fi preluată şi baza sportivă pe gratis. Mi-a promis că mă va ajuta. Şi s-a implicat, pentru că ulterior s-au găsit soluţiile legale, iar CSA Steaua a fost salvată“, a povestit generalul Laurenţiu Roşu, pe parcursul întâlnirii cu jurnaliştii ProSport. „Pot spune, fără falsă modestie, că atunci, în 2001, am salvat Steaua de la dispariţie. Cu lucrul ăsta mă mândresc“, a adăugat generalul.
 

Legat de acest subiect, citeşte http://www.prosport.ro/sport-life/special/acte-raportul-interzis-tradatorii-armata-romana-comandantul-csa-anunta-sefii-mapn-2001-afaceristi-politicieni-ofiteri-comploteaza-fure-echipa-fotbal-generalul-rosu-spune-s-urmarit-nimicirea-totala-15992381

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.