Cât cheltuiește, în realitate, un club mediu din Liga 1, pe parcursul unui sezon, dacă șefii nu fură și nici nu aruncă banii pe fereastră? Câți bani îți trebuie ca să promovezi din Liga 2? Ce sumă câștigi din marketing sportiv dacă ești pe locul 10 în Liga 1? Dar dacă ești campioana țării și joci în Europa League? Ce înțeleg patronii din fotbal prin barter? Câți bani a băgat Moraru la Rapid? Dar Massone la Ceahlăul?
În mod normal, răspunsul la aceste întrebări nu îl afli cu una, cu două și, în orice caz, nu sub forma unei declarații oficiale de la oamenii care se învârt în fotbalul românesc. Lumea aceasta este mică și închisă sub o carapace prin care informațiile străbat greu sau deloc, pentru că banii sunt Alfa și Omega, cheia de boltă, motivul și scopul tuturor acțiunilor. În momentul în care se știu sume și nume, secretul se destramă, ceața se ridică. Totul capătă sens, întâmplări tulburi devin explicabile, gesturi și declarații neclare devin limpezi.
ProSport a obținut răspunsuri la toate chestiunile de mai sus și la multe altele de la Radu Birlică, fost administrator special la Rapid, acum director de marketing la ACS Poli Timișoara. Conectat la lumea afacerilor și la cea a fotbalului românesc, Birlică se recomandă ca fiind unul dintre puținii specialiști în marketing sportiv din România. Preferă un profil discret, a văzut și a trăit multe din postura dublă de om care afirmă că a adus contracte de sute de mii de euro la cluburi, pe de o parte, și a îndeplinit „toate funcțiile, mai puțin cea de antrenor” pe la diverse echipe.
A devenit cunoscut abia anul trecut, când din postura de administrator special al Rapidului și-a acuzat patronii, pe Valerii și Violeta Moraru, că îl presează să nu plătească datoriile către stat. Spune că s-a temut de consecințele penale ale faptelor pe care i le cereau cei doi, dar și de amenințările explicite. După o lună de conflicte, Radu Birlică a plecat de la Rapid în luna mai, iar clubul a intrat în faliment la scurt timp după aceea, tribunalul invocând tocmai neplata impozitelor. Trage după sine un cortegiu de acuzații lansate fie de foștii patroni, fie de Dinu Gheorghe, cu care a intrat în coliziune la Rapid, fie de unii dintre suporteri.
Citiți mai jos un dialog din care veți afla că în Liga 1 se poate trăi și cu un buget de un milion de euro, că există și azi patroni de cluburi care nu știu ce înseamnă „barter”, că degetele unei singure mâini sunt prea multe pentru a număra oamenii din fotbalul românesc care au auzit de marketing și că din Liga 2 se poate promova cu un buget pe jumătate din ce anunță echipele aflate acum pe primele locuri în această ligă. Dar veți citi și despre bani scoși cu sacoșa de la Rapid de patroni, despre cum a cerut Valerii Moraru ca Moke să fie lăsat gratis la Voluntari și ce restanțe financiare erau în Giulești anul trecut, pe vremea aceasta.
Una peste alta, dialogul de mai jos poate fi gaura cheii prin care puteți vedea ce se petrece în fotbalul românesc în dosul ușilor ferecate. Și, poate, un indiciu spre întrebarea la care nu răspunde nimeni: cum se poate ca echipe care cheltuiesc milioane anual să sfârșească în faliment, cu datorii, jucători neplătiți cu anii și taxe restante de zeci de milioane la stat.
ProSport: De cât timp vă ocupați de marketing? Radu Birlică, director de marketing la ACS Timișoara: În fotbal, de aproape 12 ani.
Se câștigă bine? În orice domeniu se câștigă bine dacă muncești. Este un domeniu mare, în care poți face profit. Pentru că noi vorbim de o afacere în primul rând, vorbim despre un business pe care-l dezvolt eu la nivel național. E mult mai amplu. Dar în România nu se înțelege asta foarte bine mai ales din cauza anumitori patroni. Marketingul nu înseamnă că aduci unul, doi, trei sponsori și gata. Trebuie să existe, în primul rând, departamente specializate în cadrul marketingului, vorbim de departamentul de vânzări, care se ocupă de aducerea sponsorilor. Dar, neavând bani și buget pentru așa ceva, patronul vrea un singur om să le facă pe toate. Doar Dinamo București și-a dezvoltat foarte bine segmentul acesta și consider că și Gică Hagi, prin ceea ce a făcut la Viitorul, începe să înțeleagă importanța marketingului.
„La Ceahlăul, Massone n-a investit niciun ban. La U Cluj, în ultima perioadă cu Walter patron, nu mai ajuta absolut nimeni clubul nici măcar cu un euro”
Italianul Massone (dreapta) nu a băgat la Ceahlăul nici măcar un sigur ban, spune Radu Birlică, fost director de marketing la clubul moldovean
Ați absolvit niște cursuri, ați făcut o specializare în marketing? Nu. Sunt inginer de profesie. Dar mă ocup de vânzări încă din anul V de facultate. Am lucrat la trei companii foarte mari din România. Am plecat de jos, de la poziția de agent de vânzări, și am urcat până la funcția de director național de vânzări. Ultimele două poziții pe care le-am avut ca director național de vânzări au fost la Alexandrion România și Mandy Foods.
În fotbal, la ce cluburi ați fost director de marketing? Cred că am ocupat toate funcțiile posibile, mai puțin pe cea de antrenor. Am fost delegatul echipei, director general, director de marketing, administrator special… Dar, toată lumea având nevoie de bani și eu venind din acest domeniu al vânzărilor, în care am cunoscut oameni și mi-am făcut relații printre oamenii de afaceri, mi-a fost mai ușor să accesez fonduri pentru echipele respective. Iar ceea ce am învățat în marketing am învățat singur. Nevoia m-a învățat.
Care au fost echipele pe unde ați trecut? Inter Gaz București, Concordia Chiajna, Ceahlăul Piatra-Neamț, Universitatea Cluj, Dinamo București, Rapid București și Poli Timișoara.
Prima constatare este că aproape toate echipele pe unde ați trecut, cu excepția celor de la Dinamo și Timișoara, au dat faliment… (râde) Da, să știți că și eu m-am întrebat… Bine, hai să detaliem puțin. Eu am venit în anumite perioade la echipele respective… Și eu am făcut o analiză în mintea mea, la un moment dat, și mă uitam cu surprindere că, într-adevăr, unele din echipele pe unde am fost au dat faliment. Dar, de exemplu, am fost la Ceahlăul când clubul terminase era Pinalti și dăduse de un domn patron, Massone, care nu a investit niciun ban. Am găsit clubul pe butuci și bineînțeles că, după ce am plecat eu, a falimentat clubul. Subliniez că după ce am plecat eu a falimentat. Dar, într-adevăr, a falimentat. Rapid București: cred că dumneavoastră știți foarte bine ce s-a întâmplat acolo. Am acceptat funcția de administrator special la Rapid în speranța că se poate salva. Dar, la fel, având un management foarte prost al acționarilor și o lipsă continuă de cash, asta a dus la perpetuarea neplatei taxelor, salariilor, impozitelor. A dus, din nou, la faliment. Dar și acolo am plecat înaintea falimentului. Dacă țineți minte, eu am plecat când încă Rapid era în insolvență. Iar Universitatea Cluj–Napoca… Eu am fost în ultima perioadă a domnului Florian Walter acolo. O perioadă în care absolut nimeni nu mai ajuta clubul cu nici măcar un euro. Motivele nu aș vrea să le dezvolt aici pentru că… Eu am încercat tot ce era posibil, dar nu s-a mai putut face nimic.
Ce funcție aveați la Cluj? Director de marketing și de vânzări. Da, întâmplarea face că… Dar priviți că alte 10-15 echipe au falimentat, dar n-am fost la ele. Este o problemă generală în fotbalul nostru.
„La Rapid, cât am fost administrator special, singurii bani intrați în club au fost cei 25.000 luați de la Voluntari în contul lui Moke”
Ați fost administrator special la Rapid în perioada ianuarie-mai 2016. Sunteți acuzat de patroni că ați păgubit clubul la transferul lui Moke către Voluntari. Vi s-a făcut plângere penală… Nu, plângerea penală nu este făcută contra mea, ci împotriva administratorului judiciar (n.r. – fostul administrator Radu Brihac). Eu am calitatea de martor. Dar, având în vedere că am fost administrator special, în raportul către instanță, când mi-am dat demisia, am scris – neștiind ce avea să se întâmple ulterior – un capitol aparte despre vânzarea lui Moke. Vreau să detaliez și chestia asta, ca să se înțeleagă foarte bine. Cu domnul Valerii Moraru, clubul trecea printr-o perioadă de neplată a salariilor de vreo șapte-opt luni. Jucătorii nu mai aveau bani de vreo patru luni, iar salariații – de șapte-opt luni. Începuse pregătirea de iarnă și, brusc, m-am trezit cu Dan Alexa, cu echipa, la o grevă spontană…
Radu Birlică (dreapta) povestește că Dan Alexa și jucătorii Rapidului erau neplătiți de luni bune când a ajuns la club ca administrator special
…Asta era la începutul anului trecut… …La începutul anului trecut, în ianuarie 2016. Greva spontană era condusă de domnul jucător Moke și un alt jucător, Luque, dar care aveau girul tuturor jucătorilor și al staffului. I-am primit în birou și le-am cerut explicații pentru grevă. Eu nu sunt de acord, oriunde în lume, să se recurgă la grevă. Dacă există comunicare, se pot preîntâmpina lucruri de felul ăsta. Dânșii mi-au spus că n-au mai primit salarii de mult timp, că sunt mințiți de domnul Moraru în mod constant. Nu aveau speranțe că se poate îmbunătăți ceva. Am reușit să-i calmez, să se ducă la meci, drept dovadă că meciul acela s-a și jucat, și cu propunerea ca a doua zi domnul Moraru să vină la club și să discute față-n față cu ei, lângă mine. La club, aceeași discuție a fost, de față cu șase-șapte martori, dintre care Ovidiu Burcă, Dan Alexa, fostul director de marketing al clubului, eu, Valerii Moraru. Moke, pe un ton destul de ridicat, a cerut ca el să plece. Domnul Moraru a insistat, de față cu ceilalți martori, să-i dăm drumul liber de contract. Eu m-am opus, pentru că prejudiciam patrimoniul clubului. Prin cedarea unui jucător precum Moke liber de contract însemna că noi nu aducem bani în club și, deci, nu câștigam absolut nimic.
Valerii Moraru ce invoca în sprijinul ideii ca Moke să plece liber? Că e mai bine, ca să nu mai facă grevă. Moke fiind purtătorul de cuvânt al jucătorilor și cel mai vocal dintre ei, ar fi bine să-i dăm drumul. N-am fost de acord. Tot ceea ce vă spun acum este scris și în raportul meu către instanță. Raportul din luna mai 2016, dacă nu mă înșel. Bun… S-a terminat discuția cu decizia mea de a nu-i da drumul liber de contract lui Moke. Brusc, a doua zi, a venit oferta de la FC Voluntari. Singura ofertă, de altfel, pentru un jucător al Rapidului în toată perioada respectivă. Și, bineînțeles, împreună cu administratorul judiciar, am fost de acord să-l cedăm pe Moke. Totul s-a petrecut cu factură, în contul clubului. De fapt, aceștia (n.r. – 25.000 de euro) au fost singurii bani care au intrat în contul clubului Rapid în toată perioada cât am fost acolo administrator special. Aceia de pe Moke. Cu banii respectivi am plătit salariile către toți jucătorii și așa am reușit să-i convingem să meargă în cantonamentul din India.
„Dacă domnul Valerii Moraru ar fi avut 130.000 de euro, azi Rapid ar fi fost în Liga 1″
Soții Moraru nu au avut banii necesari pentru a salva Rapid, chiar dacă era vorba de sume mici, povestește Radu Birlică, fost administrator special în Giulești
Încă o acuzație făcută de patronii clubului la adresa dumneavoastră: ați făcut jocurile Timișoarei, aluzie la faptul că acum sunteți director de marketing la ACS, formație care a luat locul Rapidului în Liga 1. De mult timp voiam să vă povestesc și despre asta. Eu am avut contract cu ACS Timișoara din 2015.
Erați la Rapid când… Nu eram la niciun Rapid. Eu aveam contract cu Timișoara când am preluat Rapidul. Și aveam contract cu ACS până în 2016, în vară. Contract valabil. Eu, în decembrie 2015, am primit propunerea domnului Moraru de a prelua funcția de administrator special și am acceptat-o cu ideea că putem să salvăm Rapid. Și aveam anumite speranțe că e posibil acest lucru. Nu am știut niciodată, în perioada aceea, că ACS Poli Timișoara va retrograda sau că Rapid va intra în faliment. Nimeni nu poate spune altceva. Eu pot să probez cu contractul pe care l-am avut. Îl am și acum. În vară, eu mi-am dat demisia din funcția de administrator special la Rapid, dar aveam contractul cu ACS Poli Timișoara indiferent ce se întâmpla. Indiferent dacă erau în Liga 2 sau Liga 1. Doar întâmplarea a făcut ca ACS Timișoara să fie prima sub linie și, conform regulamentelor FRF, să ia locul Rapidului. Cum pot fi acuzat că am vreo vină? Eu n-am făcut jocurile nimănui.
Ați fi complotat să băgați în faliment Rapidul. Nu aveam cum să complotez. Dimpotrivă. Cu cele două bilete la ordin pe care le-am introdus în bancă, în valoare de 130.000 de euro, clubul s-ar fi putut salva. Dacă domnul acționar Valerii Moraru ar fi avut acești bani, clubul era și acum în Liga 1.
„Rapid a trăit din banii suporterilor. Patronii n-au mai avut nicio resursă să susțină clubul. Au luat bani foarte mulți de la Rapid”
Rapidul se putea salva de la faliment? Da! Cu o infuzie minimă de capital.
Ce înseamnă minimă? Eu spun că, dacă se plăteau cele două bilete la ordin băgate de mine în bancă, reprezentând impozitele pe salarii, clubul era și acum în activitate, în campionat. Suma nu era mare: 130.000 de euro. Gândiți-vă că, dacă plătești statul, înseamnă că poți să continui activitatea unei societăți. Neplătind statul, era normal ca judecătorul sindic să dispună falimentul clubului. Deci, ei nu au mai avut nicio resursă să susțină clubul. Erau…
„Ei” însemnând… Ei, adică acționarii, da. Vreau să vă spun un lucru: clubul se autofinanța! Eu, cât am fost în perioada aceea la club, Rapid a trăit din vânzarea de bilete și din încasările la fan-shop. Cu toate că foarte mulți bani din bilete și din fan-shop s-au scurs în alte părți. Dar nu este momentul acum să detaliez…
În alte părți. Unde? (ezită) Păi… Probabil… Către acționarii majoritari. Pentru că dânșii, până la un punct, au controlat chestia asta. Eu am dat o decizie vis-Ã -vis de banii care se strângeau, ca nimeni să nu mai ia niciun ban. Totul să intre în contul clubului.
Spuneți că din banii strânși de la suporteri, care cumpărau bilete, tricouri, fulare… Tricouri, da, tot-tot-tot, clubul se autofinanța. Deci, patronii n-au adus, cât am fost eu administrator, absolut niciun ban. Chiar în aprilie 2016, cu o minimă investiție, însemnând plata salariilor și a impozitelor, clubul se putea salva și ar fi rămas în Liga 1. Ei nu au făcut nici cel mai mic efort. Dimpotrivă! Au luat bani foarte mulți din club. Timpul va demonstra ceea ce spun acum.
„În România, singurul care a vorbit despre necesitatea unei legi a sponsorizării a fost Gică Hagi”
Să revenim la marketing: ce valoare are cel mai mare contract pe care l-ați adus până acum la un club? Am adus foarte multe contracte mari. Eu știu valoarea fiecărui contract, dar nu poți să cântărești așa. Fiecare club are un istoric, o poziție anume în România. La Chiajna, de exemplu, un contract foarte mare pe care l-am adus a fost cu compania Alexandrion. Dar la Dinamo am adus foarte mulți bani. La ACS Poli Timișoara, cu ajutorul companiilor din oraș… Valori nu pot să vă spun. Nu cred că ar fi OK pentru ei.
Măcar orientativ: vorbim de mii, de zeci de mii sau de sute de mii de euro? Vorbim de sute de mii de euro. Păcat că în România nu este o lege a sponsorizării. Singurul din țară care a vorbit despre această lacună legislativă este Gică Hagi. În România, în acest moment, companiile multinaționale nu pot fi atrase către fotbal, către sport, în general, pentru că nu există o lege clară a sponsorizării, cu beneficii pentru cei care dau bani. Dacă noul guvern s-ar opri puțin și asupra sportului și ar ajuta cu o lege favorabilă, eu zic că infuzia de capital a companiilor ar fi benefică pentru sport și pentru fotbal, în special.
Asta ar fi unica problemă, lipsa unei legi a sponsorizării? Când vă duceți și discutați la compania X, care este feedback-ul primit, în general? Nu depinde doar de legea sponsorizării, așa este. Acum, cu toate scandalurile care s-au petrecut în ultimii ani vis-Ã -vis de managementul cluburilor, dar și celelalte scandaluri… Presa și-a făcut treaba foarte bine și a dezvăluit aproape tot ce se întâmplă în fotbal. Toate acestea au dus la o retragere a companiilor într-o carapace. Foarte multă lume se ferește să mai apară și să mai investească, deși publicitatea este, în momentul acesta, de două ori mai mare decât valoare propusă a contractelor. Ei se gândesc de zece ori înainte de a intra într-un parteneriat cu cineva din fotbal. Fiecare companie are un buget pe care poate să-l aloce cluburilor. Dar oferta noastră de publicitate este mai mare decât suma alocată, de exemplu, în anii din perioada 2000-2005. Adică trebuie să vii cu o ofertă de publicitate mult mai bună și să-l convingi pe om că viitorul va fi extraordinar.
„Din 800 de companii contactate, aducem maximum cinci sponsori foarte buni”
Cât la sută reprezintă demersurile reușite? Din 100 de companii cu care discutați, câte acceptă să… Nu, eu vă dau altfel… La început de an, noi contactăm cam 800 de companii. 800-1.000 de companii. Dintre acestea, avem maximum 5 sponsori foarte buni.
Foarte puțin! Da, foarte puțin. Și este o muncă de Sisif. Ce este în spatele unui department de genul ăsta… Cine știe ce se întâmplă în spate, înțelege că este muncă multă și foarte grea. Foarte greu convingi companiile să se adreseze sportului și să aloce resurse.
Ce potențial de publicitate și de sponsorizări estimați că are în fotbalul românesc o echipă medie? O formație de pluton, cu un departament de marketing bun, câți bani poate atrage? Eu vă spun următorul lucru. Și vorbim direct și cinstit. În România am discutat cu foarte mulți patroni. Nu cred că, în țara noastră, mai mult de 3-4 echipe au departament de marketing. Restul lucrează cu rude sau prieteni care spun că aduc pe nu știu cine… E foarte greu să denumești ceea ce se întâmplă în România marketing sportiv. Nu poți numi așa o persoană care îți aduce doar bani. Din păcate, foarte mulți dintre cei care conduc cluburile nu înțeleg deloc lucrul acesta. V-am mai spus, Dinamo și Viitorul își pun bazele unui marketing sportiv care are o perspectivă. Și Timișoara, bineînțeles.
„O echipă de locul 10 în Liga 1 poate aduce, din marketing, maximum 200-250.000 de euro pe an”
Presupunând că ești o echipă de locul 10 în Liga 1, fără trofee în palmares și participări notabile în cupele europene, poți să atragi 500.000 de euro pe an cu un departament bun de marketing? Nu!
Nu? Nu se poate. În primul rând, gândiți-vă că, pentru a face o ofertă de publicitate către un viitor partener, trebuie să pleci de la ce-i oferi. Trebuie să ai posibilitatea, pe stadion, să-ți pui o instalație de tip led electronic, care oferă o vizibilitate extraordinară, trebuie să-i oferi evenimente corporate în orașul respectiv, care, la fel, implică foarte mare vizibilitate…
Ce înseamnă evenimente corporate în acest context? Dacă ai o firmă de mașini și își lansează compania respectivă o mașină nouă la nivel național, trebuie să te duci cu jucătorii acolo, să faci un test drive, să faci… Te poți juca. Marketingul este un fenomen larg. Eu consider că o echipă de locul 10, dacă nu îndeplinește niște criterii minime, însemnând instalație de tip led, un stadion modern, disponibilitatea jucătorilor de a participa la diverse evenimente… E foarte greu să atingi nivelul de 500.000 de euro.
La cât poate spera o astfel de echipă? Cu un departament bun de marketing, o echipă de locul 10 nu poate să strângă mai mult de 200-250.000 de euro pe an. Eu vorbesc de sume cash. Mai sunt și companii care oferă barter. Care, bineînțeles, și acelea sunt cuantificabile tot în bani.
250.000 de euro din marketing, la o echipă din Liga 1, cum vi se pare? Mult, puțin? Foarte puțin, raportat la piață! Eu cred că fiecare echipă trebuie să-și organizeze un departament de marketing. Pentru că aceia sunt bani care vin în plus. Sunt bani care ajută echipa de-a lungul anului.
De ce nimeni nu este interesat de această sursă suplimentară de venit? Pleacă de la sistemul decizional. Depinde cine conduce clubul. Dacă este un om conectat și adaptat la anul 2017, înțelege importanța acesei resurse. Dacă este un om cu vechi state prin fotbal, care se bazează doar pe banii de la televiziuni și pe anumite chestii, nu va face niciodată un departament de marketing.
„Astra ar putea să câștige din marketing 1.000.000 de euro pe an”
Răspunsul dumneavoastră ar fi, indirect, că oamenii care conduc cluburile nu sunt conectați la ce se întâmplă în lume, în general, și la ce se petrece în economie, în special, în 2017.
Eu așa consider. Am vorbit cu foarte multă lume, nu toți au… Vedeți cine are departament de marketing în România! Luați primele șase formații din Liga 1. O să vedeți că nimeni! La Astra, echipă care a câștigat titlul, marea majoritate a firmelor de pe panourile puse în spate la conferințele de presă sunt ale patronului. Ale celui care conduce clubul. Și, într-adevăr, mai este Azuga Waters (firma de îmbuteliere a apei deținută de patronii Rapidului), ironia sorții.
În mod normal, Astra, campioană și calificată în primăvara europeană, dar care joacă în Giurgiu, cât ar putea atrage din marketing? Aici nu este vorba de asta… Gândiți-vă că Astra joacă în Europa. Are, deci, o vizibilitate mult mai mare decât un club normal, așa cum am vorbit noi mai devreme, să zicem de locul 10. Ar putea să vândă în jurul a 1.000.000 de euro.
Pe an. Da, pe an. Să atragă bani, din marketing, de aproximativ 1.000.000 de euro. Beneficiază de instalație de tip led, chiar dacă este închiriată de la SEG (n.r. – o firmă de specialitate), ar putea să-și pună sponsorii, stadionul este OK, echipa a terminat pe locul 1. Deci ar putea să atragă 1.000.000 de euro.
Comisionul celui care aduce un contract la club: între 3 și 25%
Radu Birlică (dreapta) spune că Dinamo este singurul club din Liga 1 unde există departament de marketing real
Puteți să-mi spuneți ce comision percepe un om care aduce un contract? Comision legal, bineînțeles. Fiecare își negociază… Depinde.
10%? 15%? 25%? Știți cam care este practica… Comisionul se stabilește în funcție de ceea ce își stabilește și ce își negociază fiecare cu conducerea clubului. Acum, comisionul poate să fie între 3% și 25%.
3-25%. Da. Depinde de sume, de evaluarea omului respectiv, de cum este angrenat în piața de business. Sunt multe lucruri care contează.
Mai este o chestiune. Se întâmplă să se ceară bani negri în genul ăsta de tranzacții? Am auzit de multe ori povestea asta, că au picat unele contracte, fie transferuri ale unor fotbaliști, fie de sponsorizare, pentru că un conducător de club sau altul nu primește o parte din banii ăștia. Da… Nu știu, vă spun sincer, eu nu am auzit de lucrul ăsta, dar eu lucrez pe contracte. Deci…
Așadar, n-ați auzit și nu vi s-a întâmplat. Mi s-a întâmplat o dată să mi se propună de către cineva să lucrez doar așa, dar eu lucrez pe un contract bine definit, plătesc impozite la stat… Vă spun sincer că nu am auzit… (interlocutorul se abține cu greu să nu pufnească în râs) Probabil că aveți informații, din moment ce mă întrebați…
În momentul acesta zâmbiți. Da, pentru că mă gândesc că există… Orice posibilitate din lume, la orice, dar eu vă spun sincer că nu am auzit, pe unde am trecut eu.
Este, totuși, un fenomen destul de interesant. Cu cât sunt cluburile mai sărace și mai cufundate în datorii, cu atât crește valoarea mașinilor cu care se plimbă conducătorii acelor cluburi. Cum vine asta? (zâmbește din nou) Ei, probabil că… Luați în calcul că respectivii conducători poate sunt de mult timp în funcții și au avut posibilitatea să strângă bani și să-și cumpere mașini scumpe…
Păi, teoretic, acești conducători de cluburi sunt neplătiți. Dacă echipele sunt în insolvență, cu datorii către toată lumea, inclusiv șefii lor ar trebui să fie în această situație. Poate că au strâns în trecut, când mergea treaba foarte bine. Sau, poate, în orașul respectiv este o companie care îi sponsorizează cu o mașină.
Am înțeles… Pe o scară de la 1 la 10, ce nivel de profesionalism, de calificare, este în fotbalul românesc, când vine vorba de marketing? Care ar fi nota medie? De la 1 la 10… Dacă exclud clubul Dinamo, unde chiar îl apreciez pe domnul Negoiță pentru ce a construit acolo, și pe Gică Hagi, care văd că vrea să pună bazele unui departament bun și la acest capitol, în rest nu aș da mai mult de nota 3.
Nota 3? Da.
„Un patron din Liga 1 m-a întrebat dacă trebuie să plătească bani într-un contract barter”
Care este cea mai ciudată discuție pe care ați purtat-o cu un conducător de club în privința marketingului? Îmi aduc aminte de o discuție cu un patron de club despre un contract barter. Îi tot explicam omului respectiv că e vorba de un barter, că noi vom lua servicii medicale, că o să oferim publicitate. După ce am încheiat expunerea, persoana respectivă spune: „Da, dar barter… Ce barter? Trebuie să plătesc bani pe barterul ăsta?”. Deci, noțiunea de barter nu exista pentru omul respectiv. Așa că despre ce să mai vorbim…
Era vorba de o echipă de Liga 1? Da, vorbim de o echipă de Liga 1!
Și ce i-ați răspuns la întrebarea asta? Ce să mai zic… Am luat-o de la capăt cu explicațiile. M-am trezit apoi chemat, după două luni… Atunci a acceptat, probabil că de rușinea mea, dar după două luni m-a chemat într-o dimineață să-mi spună că el nu acceptă factura aceea de barter, că nu plătește barterul. Era vorba de o factură normală, pe care trebuia să o emitem și noi, și compania cu care făcusem barterul, în care, de fapt, valoarea era zero, pentru că cele două facturi se compensau. Deci, foarte greu cu unii dintre conducători… Dar, mă rog… În fotbal merge și așa.
„O echipă se poate descurca fără să retrogradeze din Liga 1 cu un buget de 1.000.000 de euro. Fără să facă datorii”
Sunteți acum oficial la ACS Timișoara. În sezonul trecut ați fost la Rapid. V-ați ocupat în cluburi și de marketing, și de alte lucruri. Vă întreb: o echipă din Liga 1 care nu trage la cupele europene și nu are ca obiectiv câștigarea titlului, de câți bani are nevoie ca să termine sezonul fără să retrogradeze și fără să facă datorii?
Păi, uitați, eu pot să vorbesc clar și să vă prezint un caz particular, ACS Poli Timișoara. În vară s-a schimbat conducerea clubului, a venit un președinte care vine din mediul business, fostul city manager al Timișoarei, Sorin Drăgoi. Dânsul, împreună cu mine. Am redus foarte mult schema administrativă a clubului și tot ceea ce reprezintă cheltuieli. Plecând pe modelul de club normal, fără excese, eu spun că o echipă se poate descurca în Liga 1 cu 1.000.000 de euro. Fără să retrogradeze, fără să facă datorii.
Deci, 1.000.000 de euro! Da. Poate mă va înjura foarte multă lume pentru ce spun acum sau poate că mulți nu vor fi de acord. Dar noi, la Timișoara, să știți că am făcut o curățenie totală și sperăm să ne salvăm de la retrogradare deși am plecat cu un handicap de 14 puncte și cu o datorie mai veche în spate, datorie făcută de foștii conducători ai clubului.
Ce datorie era? Aproape 2.000.000 de euro.
Și cum ați făcut? Ați reeșalonat-o? O mare parte din datorii le-am plătit. Noi am găsit în vara anului trecut, când am venit cu noul președinte al clubului, salarii neplătite și datorii la terțe firme care datau chiar din luna februarie. Noi venind la club în august. Deci, datorii de 6-7 luni. Am reușit, în mare parte, să le plătim, bineînțeles că ne-au ajutat foarte mult banii din drepturile TV, care sunt un motor al cluburilor, indiferent că ne convine sau nu. Trebuie să recunoaștem asta. Am avut și sponsori din Timișoara care ne-au ajutat foarte tare. Am reușit, cât de cât, să-l punem pe picioare. Și, în plan sportiv, am avut șansa unui antrenor foarte bun, cum este Ionuț Popa. Ne-am redresat, asta a contat, altfel nu puteam să atragem bani, dacă nu aveam o imagine sportivă bună. Am reușit, cu minimum de investiție și de cheltuieli, să facem chiar mai multe puncte decât acum un an, deși atunci a fost o cheltuială aproape triplă.
Deci spuneți că acum un an s-a cheltuit triplu în sezonul de toamnă, la ACS Timișoara, deși s-au câștigat mai puține puncte? Exact!
Aș vrea să revin, pentru că faceți o afirmație foarte interesantă. Așadar, un club cu o cheltuială lunară de circa 80.000 de euro pe lună poate să reziste în Liga 1 fără să acumuleze datorii. Cu 80.000 de euro pe lună poți plăti absolut tot: salariile jucătorilor, impozite, deplasări, cantonamente, copii și juniori… Da. Absolut tot. Cu banii ăștia, un club rezistă în Liga 1. Cu condiția, bineînțeles, ca respectivul club să plece de la zero. Adică bugetul de 1.000.000 de euro este suficient dacă nu cari în spate datorii vechi. Eu vorbesc doar de cheltuielile curente, pentru sezonul respectiv.
Bun, cheltuielile curente. Și atunci, cum apare această anomalie a unor cluburi care, deși primesc acești bani și chiar mai mult decât atât din drepturile TV… Poți să faci chiar profit!
Poți să faci profit sau să faci niște investiții suplimentare. Așadar, cum se explică situația acestor echipe de mijlocul clasamentului, care câștigă, să zicem, 2.000.000 de euro pe an numai din drepturile TV, dar termină sezonul cu salarii neplătite, cu datorii către stat, către alte firme și pe loc modest, uneori chiar retrogradează? Nu știu. Acum, mă gândesc că poate conta foarte mult cum fac respectivii conducători de club contractele jucătorilor. De la asta se pleacă, de fapt și de drept. Cele mai mari cheltuieli sunt cu salariile jucătorilor și cu impozitele. Fiecare fotbalist își negociază un anumit fel de salariu. Noi, dacă am pus o limită a salariilor și un plafon al cheltuielilor în absolut tot ceea ce facem, însemnând și cazare, și transport și tot, putem să ne încadrăm în banii respectivi. Dar, acum, fiecare club în parte își drămuiește banii cum știe sau cum poate. De aceea există posibitatea ca, neevaluând corect și nefăcând un exercițiu minim matematic la începutul drumului, să te trezești cu un deficit.
Dumneavoastră ați făcut la Timișoara o evaluare la începutul sezonului? Noi n-am putut s-o facem. Am preluat pe parcurs totul. Ne-am trezit cu datorii mari din spate. Dar am început să ne redresăm scăzând în timp aproape toate cheltuielile. Bine, am găsit și jucători semnați pe trei ani la care nu mai aveam ce să facem. Dar, de la venirea noastră înainte, am impus o limită.
Există presiuni ale impresarilor? Să știți că la Timișoara nu. Am colaborat bine cu toată lumea. Chiar pot spune că anumiți impresari ne-au ajutat foarte mult. Cum este, de exemplu, Cristea Opria, care este timișorean. El ne-a ajutat foarte mult în privința jucătorilor și nu ne-a perceput niciodată nicio taxă sau altceva.
Dacă nu mă înșel, a împrumutat clubul pentru a plăti datoria aceea de 100.000 de euro către impresarii unui fotbalist, datorie care, dacă nu era plătită, ar fi dus la o nouă penalizare a echipei. Da. Dânsul ne-a ajutat foarte mult. Își face treaba profesionist. Am avut înțelegere la el. Chiar și când am avut jucători aduși de el care nu au intrat în vederile antrenorului, am reziliat contractul fără să plătim ceva. Iar cu alți impresari nu am colaborat. Cu absolut nimeni.
„Ca să promovezi din Liga 2 în Liga 1 îți ajunge un buget de 500.000 de euro”
La cât estimați bugetul unei echipe de Liga 2 care vrea să promoveze fără să se îngroape în datorii și să ajungă apoi la faliment?
500.000 de euro. Hai, să zicem, 700.000, ca să fii absolut sigur că promovezi. Să ai certitudinea 100%.
O jumătate de milion, spuneți. Da. Dar cluburile de tradiție nici măcar n-au nevoie de banii aceștia. Dacă și-ar dezvolta departamentul de marketing, comunicarea cu suporterii, fan-shop-ul, ar putea să trăiască doar din asta.
Iar o echipă medie de Liga 2 de cât are nevoie pentru a se menține la acel nivel? Vă întreb deoarece se știe deja că returul Ligii 2 se va relua cu cinci echipe mai puțin. Echipe care s-au retras, au falimentat, au fost excluse din cauza problemelor financiare… Am auzit și eu… Eu zic că, dacă ai 400.000 de euro, nu ai de ce să-ți faci griji în Liga 2. Nu faci datorii și nici nu retrogradezi. Problema este alta. Față de anii trecuți, când erau împărțiți în două grupe, au crescut cheltuielile de deplasare. Acum este o singură serie. Distanța între Constanța și Timișoara sau Satu Mare, de exemplu, mărește mult cheltuielile.
„În Liga 2 nu se poate face marketing sportiv”
Nici măcar echipele din orașe importante precum Brăila nu pot face marketing sportiv dacă sunt în Liga 2, crede Radu Birlică. Explicația: nu ar prezenta interes pentru companii
Poți să faci marketing în Liga 2? Nu!
Nu-i interesează pe oameni… Nu! Numai așa, să găsești o companie care…
Nici local? Asta vreau să spun. Să găsești o companie al cărei patron să fie suporter înfocat al echipei. Să vină mai mult cu sufletul.
Deci spuneți că nu te ajută această particularitate chiar dacă reprezinți, să zicem, Brăila sau Constanța… Nu. Eu consider că nu poți să faci marketing sportiv.
Nu există această receptivitate a afaceriștilor locali? Nu. Să crezi că, dacă-ți dă cineva un camion de apă, ai făcut marketing… N-ai expunerea necesară la Liga 2. Meciurile sunt transmise ba la ora 11.00, ba la ora 13.00. Cine se uită, ca să poți face publicitate? Și revin la ideea infrastructurii. Foarte multe stadioane din Liga 2 nu au o infrastructură modernă. N-au elemente specifice publicității.
O echipă locală, la care vin oamenii din oraș… Da, poate să găsească doi-trei sponsori care sunt de ani mulți lângă echipă și să contribuie, în funcție de buget… Dar, v-am spus, astea ar veni mai mult din suflet, decât dintr-o relație strict bazată pe afaceri.
E mai greu să faci marketing acum decât în urmă cu 10 ani? Da, foarte greu! Era mult mai ușor în perioada aceea. Atunci erau mai multe componente ale businessului care ajutau inclusiv sportul, fotbalul. Economia mergea și în altă direcție, nu vreau s-o definesc eu acum, dar existau scăpări foarte mari de bani, deci se puteau aloca fotbalului banii respectivi.
Fiind acum la Timișoara, mai intermediați contracte și cu alte cluburi? Mi-am canalizat toate eforturile aici. Mai ales că-mi doresc din tot sufletul să nu retrogradăm. Acum eu zic că, mai ales că jucăm și finala Cupei Ligii și suntem în sferturile de finală ale Cupei României, am făcut o treabă bună acolo. Revenind la întrebare, nu. Mai am un singur contract în derulare, cu Clubul Sportiv Dinamo, pentru echipa de handbal. Alt sport. În rest, nu amestec lucrurile.
În afara fotbalului, vă mai ocupați și de alte sporturi? Nu, dar cred că în viitor îmi voi îndrepta atenția și spre tenis. Este o nișă neexploatată încă în România pe zona marketingului sportiv, dar care cred eu că are un potențial foarte bun.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER