Tonic și mereu pus pe șotii, Ilie Bărbulescu găsește constant cel mai bun unghi pentru a centra secvențele frumoase despre Steaua, despre Sevilla sau despre fotbalul top-class. A împărțit camera de cantonament timp de nouă ani cu marele Nicolae Dobrin și a generat la Sevilla mai multe imagini antologice. Pe YouTube, golul său cu Honved face și acum vizualizări, iar pe străzi, prin Pitești, o discuție cu cel supranumit „Balamuc” îți transmite o stare de bine. La 61 de ani, Ilie Bărbulescu spune că ar avea și azi aceeași plecare din block-start către Cupă. „Poate cu un sprint mai înșelător. Tot nu m-ar bloca nimeni”, crede fostul fundaș stânga. Umăr la umăr cu un panou de pe „Ramon Sanchez Pizjuan”, cum ar fi executat al cincilea penalty la Sevilla și „informația de ultimă oră” despre golul cu Honved. Ilie Bărbulescu, când în defensivă, când în atac.
Bună ziua, domnule Bărbulescu! Ce mai faceți? Bună ziua! Fac bancnote de 500 de lei și le vând cu 200 de lei.
Aveți o tiparniță de bani… Da, da. Ce să fac și eu.
Chiar, unde lucrați? Sunt consilier local pe probleme de sport la Primăria din Pitești, acest oraș frumos care a dat fotbalului românesc atât de multe nume mari. Chiar în week-end am fost la Cupa Hagi Danone, faza pe Pitești, mă gândeam că nu mai avem centre de juniori importante în țară, cum era Centrul lui Leonte Ianovschi. Steaua și Dinamo au luat tot de la Pitești. Trebuie să avem baze importante, cum au Ajax, Barcelona, Atletico Madrid. Realul doar cumpără, abia acum au început și ei să mai promoveze jucători. Cumpără pe sute de milioane de dolari, ăsta e fotbalul în ziua de azi.
Bărbulescu, primul din dreapta, pe rândul de jos
„Nea Ilie, ce să bag aici? Că tu le știi bine, ai jucat fotbal!”. Răspunsul fostului fundaș stânga și cu ce se alege după ce pariază
Observ că vorbiți despre echipe din Primera. Ce campionate urmăriți? Toate campionatele, mai joc și eu la pariuri, dar nu-mi iese nimic. Joc ca să văd un meci cu alt aplomb, să-l trăiesc altfel, cu adrenalină. Vin băieții la mine și mă întreabă: „Nea Ilie, ce să bag aici? Că tu le știi bine, ai jucat fotbal!”. Eu le-am mai făcut câte o recomandare, dar le-a ieșit o bălărie! Pe urmă vin și-mi spun: „Ce dracu’ ne-ai dat, nea Ilie!?”. De-atunci le zic: „Du-te și bagă 1, X., 2!”.
N-ați câștigat niciodată? Rar de tot.
Ce vă impresionează azi în fotbalul românesc? Disputa dintre MM Stoica și CFR Cluj. Asta e la noi, în loc să-și vadă de echipele lor, stau pe la televizor și se ceartă. Steaua trebuia să ia de mult timp campionatul, cu avans mare de puncte dacă i-ar fi fost superioară CFR-ului. La felul în care decurg lucrurile în fotbalul românesc, nicio echipă nu va mai câștiga vreodată Liga Campionilor sau Europa League. Noi am câștigat și Cupa Campionilor Europeni, și Supercupa. Și trebuia să câștigăm și Cupa Intercontinentală! Dar și dacă am fi jucat încă 180 de minute… Tot nu-i băteam pe River Plate (n.r. – 0-1, gol Alzamendi). Au pus arbitru sud-american și doi tușieri – experimentele vremii – japonezi. Eram la Tokyo, asta e. Dar e o zi frumoasă, 7 mai! Mă sună lumea, vorbesc cu foștii mei colegi.
Valentin Ceaușescu, protectorul Stelei și prietenul fotbaliștilor
„Nu eram ținuți la colț de Securitate, făceam cam ce voiam”. Ce i-a spus Valentin Ceaușescu lui Ion Crăciunescu, înaintea unui meci Victoria – Steaua
Cu Valentin Ceaușescu ați mai vorbit? Zilele astea nu, dar vorbesc mereu cu Valentin. El a fost cu sufletul mereu alături de noi, e și acum alături de generația mea. E la fel de elegant, la fel de discret. A ținut nu numai cu fotbalul, a ținut cu sportul românesc.
Ați simțit că ați fi avut avantaje în România datorită asocierii cu Valentin? Noi aveam libertate totală în acele vremuri, nu eram ținuți la colț de Securitate, făceam cam ce voiam, cu bun simț. Dar eram liberi și pe atunci, se aduna lumea ca la urs când treceam noi pe undeva.
Dar pe teren ați profitat de protecția lui Valentin Ceaușescu? Astea-s niște aberații, numai niște demenți pot spune că ne-a ajutat Valentin cu ceva. Și-ți dau un exemplu. Jucam cu Victoria pe la mama dracu’, pe stadionul Metalul din București. Ion Crăciunescu era la centru. Valentin a venit la meci și l-a chemat pe Crăciunescu. L-a luat deoparte și i-a spus atât: „Am o rugăminte: să câștige cel mai bun!”.
Păi bănuiesc că avea și Victoria oamenii ei influenți. Ce să zic…
Francisco Jose Carrasco, omul lui Bărbulescu. Fostul atacant (58 de ani) a marcat pentru Barcelona de 49 de ori în 262 de partide. A jucat 35 de meciuri în națională și a înscris 5 goluri
„M-am dus direct într-un panou publicitar cu Canon!”
Într-un interviu publicat de revista Steaua Fotbal, înainte de finala cu Barcelona, întrebarea reporterului suna astfel: „Cine e cel mai înfocat suporter?”. Știu, știu, uite parcă-mi vine să plâng când mă gândesc la vremurile alea? Și ce-am răspuns, că nu mai am revista!
„Cum cine? Soția! E în tribună la fiecare meci, apoi plecăm la Pitești, unde ne așteaptă cei doi copii, Andreea și Andrei. A împlinit un an pe 28 ianuarie, nu știe nimic despre fotbal încă”. Cam așa suna răspunsul. Cum ați răspunde azi? Cam la fel. Și ți-aș spune că Andrei e în Germania, are 33 de ani, joacă fotbal la Freiburg, în Liga a 5-a. Bine, și muncește. Iar Andreea este manager la un laborator de analize, în Pitești. Am o familie frumoasă, contează mult ajutorul familiei în cariera unui sportiv. Ce zi e azi! 7 mai! Mi se derulează în minte toate imaginile de atunci, ce vacarm era la Sevilla, 70.000 de oameni, noroc că toți eram învățați cu presiunea exercitată de public, toți fuseserăm pe la loturi, doar Duckadam nu fusese la loturile naționale. I-am dat momeală lui Carrasco… Am avut meciul meu.
Era titlular și în naționala Spaniei, forma cuplul de atac cu Emilio Butragueno în națională, nu? Da, dacă-l accidentam, aș fi venit fără cap în România, atât de mult îl prețuiau spaniolii. M-a făcut o dată, pe urmă nu l-am mai lăsat. I-am tot dat momeală că-l atac, apoi îi luam mingea simplu. Umăr la umăr. Până în minutul 20, când, la un clinci, m-am dus direct în panoul publicitar cu Canon. Le-a plăcut atât de tare japonezilor, încât la Tokyo, la finala Cupei Intercontinentale, m-au așteptat câțiva reprezentanți ai lor cu ultimul model de aparat de fotografiat. Mi l-au făcut cadou, frumos gest!
Ilie Bărbulescu și Duckadam și-au „împărțit” trofeul
„Puteți să mă suspendați pe viață! Eu mi-am făcut doar datoria. Pentru Steaua, pentru România!”
Să ne întoarcem puțin la Sevilla. Cum ați fi tras al cincilea penalty? Cu calm, pe jos, în stânga portarului (n.r. – Urruti). Nu aș fi ratat. Regele Juan Carlos, mare fan Barcelona, tot întreba de ce nu se execută în continuare penalty-urile, s-a și supărat și a plecat acasă. Cum să nu se supere!? Ei erau leii, iar pe noi ne percepeau drept niște cățeluși. Le-am arătat noi lor cine sunt leii! Și ce-au mai aruncat în mine în timpul meciului… Cu bani, cu brichete! Am luat la un moment dat o brichetă din iarbă și m-am făcut că arunc în ei. S-a supărat nea Ion Alecsandrescu pe mine!
S-a supărat și pentru că ați ridicat primul trofeul deși nu aveați voie? Nu, nu. S-a supărat Regele Juan Carlos, au venit câțiva stewarzi pe mine. I-am spun unuia: „Pleacă de aici, îți dau un pumn de nu te vezi!”. Adrenalina momentului. Venise Cupa din Italia cu un avion special. Mi-am rupt mâinile, avea 14 kilograme trofeul. Acum e ușor, are doar 7 kilograme, nu știu de ce. Era o ceremonie organizată de sute de oameni, ar fi trebuit respectați câțiva pași. Ce puteau să-mi facă? Le-am și zis: „Puteți să mă suspendați pe viață! Eu mi-am făcut doar datoria. Pentru Steaua, pentru România”.
Care e primul gând care vă vine în minte azi? Că am pus și eu umărul la o performanță care nu va mai fi vreodată repetată. Și că mă bucur că am rămas și acum ca o familie. Păcat că azi nu ne mai întâlnim, ca anii trecuți, la domnul Ovidiu Gârbacea, la Cheile Grădiștei (n.r. – proprietarul complexului de lângă Bran), dar bine, nu din cauza dânsului, ci din cauza noastră.
O ultimă întrebare. Cine mai șutează azi, în fotbalul românesc, la fel de bine cu ambele picioare? N-am identificat pe nimeni deocamdată. De ce mă întrebi?
Pentru că vreau să aflu cum ați descrie azi golul marcat cu Honved, din 1985, 4-1 pe Ghencea? Îți răspund așa. M-au sunat cei de la NASA de curând (n.r. – Agenția Națională Spațială Americană). Cercetează și acum traiectoria și viteza mingii. Nu și-au putut da seama încă dacă a fost un obiect din spațiu sau nu.
CITEȘTE ÎN ULTIMA PARTE A INTERVIULUI CU ILIE BĂ‚RBULESCU
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER